Faptul că intenționăm ceva, nu înseamnă neapărat o reușită imediată a Intenției. De cele mai multe ori, oricare ar fi Intenția, tind să se prezinte la nivel mental tot felul de blocaje.

De fapt, ce ajungem să experimentăm uneori este ceea ce pare a fi contrarul Intenției alese de către noi cu sinceritate. Și asta pentru că Dumnezeu vrea să ne ajute și ne scoate la suprafață ceea ce se cere curățat pentru ca Intenția să se poată manifesta.
Pur și simplu așa stau lucrurile și suntem invitați să le acceptăm așa cum sunt.

Una din „sopârlele” pe care le livrează mintea pentru a opune rezistență Intenției iertării sună cam așa: „Să zicem că aș putea să îl iert domnle'. Da' de ce să o fac? De ce să îl iert eu când nu merită asta și s-a comportat cum s-a comportat? Uite că nu îl iert. Să îl ierte Dumnezeu, dar eu nu îl iert.”

Ei bine, într-un modul care invită spre iertare, este oferit spre liniștirea parțială a minții și un răspuns clar și concis pentru întrebarea: „De ce să iertăm?”.

Iar răspunsul este oferit punctual în continuare:

1. Renunță la a mai crede că iertând, îi faci altcuiva o favoare. De fapt energia neiertării este în cel care nu iartă. Omul pe care simțim noi că nu îl iertăm poate trăi „bine-merci” neafectat de faptul că nu l-am iertat noi. Însă noi, dacă purtăm ranchiună, asta ne afectează pe multiple niveluri. Odată adusă această precizare în discuție, am observat în timp că mintea tinde să opună mult mai puțină rezistență.

2. Iertarea este un proces esențial atunci când ne deschidem înspre evoluție spirituală conștientă. Iertarea este pur și simplu o bornă în acest proces evolutiv, și este o bornă care nu poate fi evitată. Putem să evoluăm doar până la un punct, dacă nu includem iertarea în proces. Iar dat fiind faptul că te afli aici, tu îți dorești să evoluezi. Așa că pentru a evita plafonarea este necesar să te deschizi înspre iertare.

3. Singurul beneficiu aparent pe care îl avem dacă nu iertăm, este acela că ego-ul este întărit. Și așa cum subliniez de fiecare dată când am ocazia, orice școală de spiritualitate autentică invită spre transcenderea ego-ului. Drumurile sunt multe, dar toate trec prin stația transcenderii ego-ului. Ego-ul este întărit de neiertare fiindcă este întotdeauna acea iluzie a lui „eu” care nu iartă. De altfel Dumnezeu ne învăluie chiar acum în Iubire și Iertare infinite.

4. Procesul de iertare se simte de fiecare dată ca și cum ne-am lua o piatră de pe inimă sau ca și cum am da la o parte o mare greutate de pe suflet. De ce oare se simte așa? Fiindcă fix așa stau lucrurile. De fapt iertarea este eliberarea unei energii blocante. Iar tehnica Letting go însăși este una care funcționează foarte bine ca să ne susțină în Intenția noastră de a ierta.

Acesta este materialul 2 din modulul 90 al Academiei Fericirii. Hai și tu în Academia Fericirii: https://www.cosmincimpanu.com/offers/G4xUuP4m/checkout

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Ai atribuit etichete lucrurilor așa cum lipești timbrul pe scrisoare. Ce scrie pe majoritatea acestor etichete este fals. Numai că tu iei ceea ce scrie pe etichetă drept adevărul incontestabil cu privire la obiectul pe care ai lipit eticheta. Progresul spiritual necesită disponibilitatea de a face ordine în etichete. Mai întâi, ideal ar fi să dezlipești etichetele pe care este scris ceva fals. Pentru a face asta este necesar să accepți că pe etichete sunt scrise multe prostii. 

Poate o să spui: „Aș dezlipi etichete dar de unde știu că ce scrie pe ele este fals sau adevărat?”. Într-adevăr, se poate dovedi un proces dificil. Ca prim pas ajută și doar să accepți că cel mai probabil sunt scrise multe lucruri false pe aceste etichete și să le pui sub semnul întrebării. Odată ce etichetele sunt puse sub semnul întrebării, primul pas în direcția corectă a fost făcut. 

Un alt lucru care ajută în a deosebi Adevărul de falsitate este să îl rogi pe Dumnezeu să îți arate însemnătatea a orice. Rugăciunea ajută!

Util este și să îți dai puțin voie să mai privești și înspre obiectul pe care ai lipit eticheta și nu numai spre etichetă. Fiindcă obiectul va începe să „îți vorbească” din esența lui și nu din ceea ce ți se pare ție despre el. 

În cele din urmă, când suficiente etichete au fost date la o parte, vei putea să recunoști totul ca fiind Iubire. Dacă procesul de ordine în etichete este continuat, separarea între subiect și obiect dispare. Rămâne numai recunoașterea Sinelui infinit pe o infinitate de dimensiuni. 

Un alt lucru care poate ajuta să faci ordine în etichete este să deprinzi tehnica Letting go. Poți face asta citind această carte: https://cosmincimpanu.myshopify.com/products/cum-sa-aplici-tehnica-letting-go

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Don Miguel Ruiz afirma că următoarele 3 legăminte sunt pur și simplu derivate ale celui dintâi. Dacă pentru primul dintre legăminte a fost necesară aducerea unor clarificări cu privire la faptul că gândurile nu sunt ale noastre, ci pur și simplu sunt, al doilea legământ nu necesită astfel de clarificări.

Suntem invitați să nu luăm nimic personal, ceea ce este o recomandare care susține inevitabil progresul spiritual. Progresul spiritual este susținut de orice proces care are drept finalitate transcenderea, măcar și parțială, a ego-ului. Iar atunci când nu luăm lucrurile personal, acesta este un exercițiu excelent care ajută în transcenderea ego-ului. 

Are foarte mult sens să nu luăm lucrurile personal fiindcă persoana cu totul este o iluzie. Ego-ul poate fi asemănat unui centru de control și comandă care filtrează milioane de biți de informație care vin spre procesare și livrează spre a fi conștientizat un număr mult mai mic de biți de informație raportat la cantitatea de informație care intră spre procesare. Majoritatea oamenilor sunt însă identificați cu acest centru de procesare de informație. Iar studentul spiritual, află încă din fazele incipiente ale drumului spiritual, faptul că el nu este acest centru de comandă și control, ci este cel puțin un pas în spate. 

Persoana, fiind o iluzie, nu are niciun sens să luăm lucrurile personal. Oricum, dinamicile energetice, atunci când sunt observate îndeaproape, putem constata că au mai mult legătură cu câmpuri de putere care interacționează între ele și nu cu vreun aspect a ceea ce numim persoană sau personal. 

Privit dintr-un alt unghi, a nu mai lua lucrurile personal se duce în direcția cedării dorinței de aprobare sau acceptare din partea celorlalți. Autorul specifică în carte că dacă cineva vine la el și îi spune: „Ești îngrozitor!”, el nu ia asta personal și nu se supără. La fel cum dacă vine cineva și îi spune: „Ești extraordinar”, el nu ia nici asta personal și nu se umflă în pene. El explică faptul că, în mare parte, oamenii ne vor spune că suntem așa cum sunt oamenii de fapt. Dacă omul este supărat, va tinde să reverse acea supărare înspre tine. Dacă este fericit, va tinde să te laude. 

Ceea ce spun alții despre tine, are foarte puțină legătură cu ceea ce ești tu de fapt. 

În concluzie, cititorul acestor rânduri este invitat să observe eventualele dorințe de aprobare, apreciere sau acceptare din partea celorlalți și să le cedeze. Pur și simplu a-ți dori aprobare, apreciere sau acceptare nu poate să conducă în altă parte decât la suferință. Fiindcă suferința apare din opunere de rezistență. Iar dacă ne dorim ceva și nu primim, opunem rezistență. Așa că ajungem imediat în experiența suferinței. Cedând din start dorințele de aprobare, apreciere sau acceptare, suntem liberi să trăim Iubirea care suntem și am fost dintotdeauna.

Text din modulul 94 al Academiei Fericirii. Hai și tu în Academia Fericirii: https://www.cosmincimpanu.com/offers/G4xUuP4m/checkout

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

De pe urma dorinței de control, ai două beneficii: suferință și anxietate. Cum suferința și anxietatea nu sunt cu adevărat beneficii, dorința de control este o păcăleală. Când ești dispus să ieși din această amăgire a controlului, poți ieși din suferință. 

În loc de control, poți alege să te cedezi și să dai drumul. Este mult mai simplu, firesc și aduce și bucurie pe deasupra. Trăitul vieții în mod total și deplin începe acolo unde încetează dorința de control. Fără control, ajungi să constați că trăiești lucruri mai frumoase și potrivite decât cele la care sperai prin control. 

Atunci când te cedezi, te poți bucura de ceea ce Dumnezeu îți dă în dar. Când vrei să îți controlezi experiența, nu te bucuri de nimic. Fiindcă de fiecare dată mintea își poate imagina că altfel era mai bine. Și de fiecare dată vrea să controleze prezentul și să îl schimbe într-un viitor imaginar. 

Numai ceea ce este acum poate să fie. Dacă lucrurile ar fi putut să stea altfel, ar fi stat. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Cum să accepți? 

Ai încredere că totul este infinit armonios și perfect așa cum este. 

Ai încredere că ceea ce Dumnezeu a creat este necesar și util, chiar dacă tu nu vezi acea utilitate. 

Poți să accepți și constatând că neacceptarea nu ți-a adus niciodată ceva bun sau armonios. 

Poți să accepți fiindcă alegi să pui Iubirea reală mai presus de satisfacția pe care o extragi din sentimentul de „a avea dreptate”. 

Poți să accepți din recunoștință pentru că Dumnezeu ți-a dăruit experiența vieții în trup uman. 

Poți să accepți prin încrederea că nu primești niciodată mai mult decât poți duce. 

Poți să accepți și în joacă pentru a confirma sau infirma utilitatea acceptării. O să poți astfel să confirmi prin experiență că a accepta te conduce inevitabil la armonie. 

Poți să accepți pur și simplu pentru că acceptarea înseamnă progres și claritate. 

Când accepți totul se schimbă. Nu fiindcă reușești să controlezi orice mai bine, ci fiindcă îți dai seama că nu este nimic de schimbat. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu