Suferința oamenilor nevinovați

De ce suferă oamenii nevinovați? Dacă există un Dumnezeu sau o conștiință infinită iubitoare — cum permite asta?

Util de precizat este faptul că „vinovat/nevinovat” nu este decât o împărțeală duală pe care o face mintea. Tu nu știi ce a făcut acel om de când s-a născut și până în prezent pentru a-l pune corect în categoria „nevinovat”. Chiar și dacă ai ști fiecare secundă din experiența de viață a cuiva, amplasarea într-o categorie „vinovat/nevinovat” nu ar fi decât o categorisire mentală și nimic mai mult. 

Prin urmare, unul din felurile în care se poate răspunde la întrebare ești acela în care accepți că Dumnezeu îi dă fiecăruia experiența perfectă. Totuși, trecând prin filtrele tale de percepție, unele situații ți se par nedrepte. 

Acceptat fiind acest fapt, s-ar putea totuși să mai rămână nedumerirea suferinței. Cu alte cuvinte, mintea să spună: „Ok, să zicem că omul cutare trăiește ceva perfect pentru el, dar nu văd eu că e perfect. Totuși omul suferă. De ce permite Dumnezeu asta?”. 

Nicio situație nu conține în și prin ea însăși suferință, prin urmare Dumnezeu nici nu a creat suferința, nici nu o permite, nici nu o întreține. Suferința apare numai din falsa identificare și opunere de rezistență. 

Totul este numai Iubire și totul este numai Dumnezeu. Poți recunoaște asta și prin experiență dacă alegi să nu te mai lupți cu viața și te cedezi Lui. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin