„Ajutorul cu forța” tinde să nu vină cu armonie pe termen lung. Chiar dacă poate să pară ciudat, „ajutorul cu forța” pleacă din ego și nu din Iubire și bunătate. Iubirea iubește și acceptă.

Ego-ul se amplasează într-o poziție de superioritate. Antrenează o distincție între un „tine” și un „el”. Se poziționează mai sus decât „celălalt” pe un anumit subiect și mai apoi încearcă să impună, argumentând că „ajută”. „Ajutorul cu forța” este încercare de a controla.

Textul este o invitație spre sinceritate și observare. Când Intenția este clară, totul devine clar. Orice acțiune are în spate o Intenție. Intenția devine însă clară numai prin observare sinceră.

Altfel, putem să vedem pe cineva că aleargă. Alergatul arată cum arată. Omul însă poate să alerge din Iubire pentru trupul fizic sau poate să alerge din frica de boală.

Când Intenția din spatele „ajutorului cu forța” este clară, acesta este un prim pas spre armonie.

A vrea să le impui ceva celorlalți pretinzând că îi ajuți, este ego și separare. A le da voie celorlalți să fie fix așa cum sunt, vine cu armonie pe termen lung și este o dovadă de Iubire.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Ego-ul vede fuga drept o soluție. De fiecare dată când fugi, oriunde ajungi, tot peste tine însuți dai. Este plin de tine peste tot. De aceea soluția este acceptarea. Când fugi de ceva, este ca și cum te negi și judeci pe tine însuți.

Este util pentru omul interesat de spiritualitate să accepte că dacă ceva apare acum spre experimentare înseamnă că nu are cum să fie nepotrivit. Trăind ceea ce este de trăit, putem continua să mergem mai departe cu calm și blândețe. Nu cu fugă sau negare.

Fuga sau negarea doar îmbolnăvesc. Negându-ne adevărata natură, suferim. Negând emoțiile, se ajunge la boală. Negând ceea ce este, ajungem să trăim într-un imaginar mental care de multe ori nu are nicio legătură cu Realitatea spirituală.

Poate că a venit timpul să te oprești din fugă și negare și să te deschizi înspre a accepta ceea ce este așa cum este. Dumnezeu le permite pe toate. Cine ești tu să te opui? Întrebarea: „Cine ești tu să te opui?” se cere interpretată în cheia smereniei.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Alegerea de a ceda o situație Lui Dumnezeu nu are legătură cu „făcutul”. Ești prea prins în: „Și eu ce fac?”. Lasă puțin „făcutul” să se petreacă. Tu alege, din spatele acestui „făcut”, Intenția sinceră în direcția cedării.

Acțiunea se petrece la suprafață. Ceea ce este văzut și interpretat la suprafață are rareori de-a face cu esența. Filtrele mentale te fac să vezi lucrurile așa cum par și nu așa cum sunt.

Uneori, când lași o situație cu adevărat în grija lui Dumnezeu, ea se rezolvă de la Sine. Alteori, când lași o situație cu adevărat în grija lui Dumnezeu ești inspirat să acționezi într-o direcție sau alta. Vei ști instantaneu, dincolo de logică, ce anume ai „de făcut” dacă este ceva „de făcut”.

De multe ori, mintea distorsionează postura cedării și îi atribuie etichetele de „lene” sau „nepăsare”. Lenea, nepăsarea, indiferența, NU sunt: „Facă-se Voia Ta”. Lenea, nepăsarea sau indiferența sunt ego. „Facă-se Voia Ta” este Intenție și polaritate interioară. Doar alege cu sinceritate această Intenție și ulterior îți devine clar și ce anume ai „de făcut” dacă într-adevăr ai ceva „de făcut”. De cele mai multe ori însă vei constata că „făcutul” se petrece, iar armonia este deja aici.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Acest moment este o binecuvântare. Ești întrupat ca om, iar asta îți dă posibilitatea evoluției. Faci parte din Existență, iar dat fiind faptul că acum ești, nu se poate să nu mai fii. Fiindcă Existența este eternă.

Ești binecuvântat fiindcă Dumnezeu te iubește și susține necondiționat. Poți să cedezi orice vinovăție porți cu tine și să te încrezi în Iubirea Infinită a Lui Dumnezeu.

Poți să renunți la a-i mai opune rezistență Vieții și să te deschizi înspre a recunoaște perfecțiunea care se află în fața ochilor tăi.

Binecuvântat ești când alegi Intenția cedării controlului și îl lași pe Dumnezeu să lucreze în locul tău.

O binecuvântare este Viața însăși sinonimă cu Iubirea. Îți poți aminti chiar acum că ai posibilitatea să recunoști toate acestea prin experiență. Cheia este să te cedezi la modul cel mai total și deplin posibil Lui Dumnezeu.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Când cedezi controlul este ca și cum îl lași pe Dumnezeu să lucreze în locul tău. În acest fel, Puterea Infinită rezolvă spontan o problemă pe care tu nu ai fi scos-o la capăt prin control.

Imaginează-ți că ai rămas blocat cu mașina în zăpadă. Cu cât mai tare accelerezi, cu atât mai tare te afunzi. Cu alte cuvinte, cu cât vrei să forțezi mai mult ieșirea, cu atât mai blocat și neputincios te simți.

Când cedezi controlul este ca și cum faci un pas în lateral. Tu ești dintotdeauna iubit și susținut de Dumnezeu. Numai că uneori uiți asta.

Pasul pe care îl faci în lateral prin cedarea controlului permite Iubirii și susținerii să lucreze. Nu este nimic de controlat fiindcă totul este perfect fix așa cum este. Orice îngrijorare sau frică este falsă.

Ego-ul este atât de obișnuit să controleze, încât tinde să respingă vehement cedarea controlului. Tu nu ești însă ego-ul. Ci ești o Ființă Infinită care prin credință în Dumnezeu poate ceda dorința de a controla tot și toate. În secunda următoare cedării controlului se face Lumină. Asta pentru că de cele mai multe ori fix faptul că vrem să controlăm face ca situația să pară fără ieșire.

Nu te invit să mă crezi pe cuvânt. Ci te invit să testezi cedarea controlului și să vezi cum se simte și cum funcționează în cazul tău.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu