Acest moment este o binecuvântare. Ești întrupat ca om, iar asta îți dă posibilitatea evoluției. Faci parte din Existență, iar dat fiind faptul că acum ești, nu se poate să nu mai fii. Fiindcă Existența este eternă.

Ești binecuvântat fiindcă Dumnezeu te iubește și susține necondiționat. Poți să cedezi orice vinovăție porți cu tine și să te încrezi în Iubirea Infinită a Lui Dumnezeu.

Poți să renunți la a-i mai opune rezistență Vieții și să te deschizi înspre a recunoaște perfecțiunea care se află în fața ochilor tăi.

Binecuvântat ești când alegi Intenția cedării controlului și îl lași pe Dumnezeu să lucreze în locul tău.

O binecuvântare este Viața însăși sinonimă cu Iubirea. Îți poți aminti chiar acum că ai posibilitatea să recunoști toate acestea prin experiență. Cheia este să te cedezi la modul cel mai total și deplin posibil Lui Dumnezeu.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Când cedezi controlul este ca și cum îl lași pe Dumnezeu să lucreze în locul tău. În acest fel, Puterea Infinită rezolvă spontan o problemă pe care tu nu ai fi scos-o la capăt prin control.

Imaginează-ți că ai rămas blocat cu mașina în zăpadă. Cu cât mai tare accelerezi, cu atât mai tare te afunzi. Cu alte cuvinte, cu cât vrei să forțezi mai mult ieșirea, cu atât mai blocat și neputincios te simți.

Când cedezi controlul este ca și cum faci un pas în lateral. Tu ești dintotdeauna iubit și susținut de Dumnezeu. Numai că uneori uiți asta.

Pasul pe care îl faci în lateral prin cedarea controlului permite Iubirii și susținerii să lucreze. Nu este nimic de controlat fiindcă totul este perfect fix așa cum este. Orice îngrijorare sau frică este falsă.

Ego-ul este atât de obișnuit să controleze, încât tinde să respingă vehement cedarea controlului. Tu nu ești însă ego-ul. Ci ești o Ființă Infinită care prin credință în Dumnezeu poate ceda dorința de a controla tot și toate. În secunda următoare cedării controlului se face Lumină. Asta pentru că de cele mai multe ori fix faptul că vrem să controlăm face ca situația să pară fără ieșire.

Nu te invit să mă crezi pe cuvânt. Ci te invit să testezi cedarea controlului și să vezi cum se simte și cum funcționează în cazul tău.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Dependența este emoție reprimată. Imaginează-ți o oală sub presiune care stă să explodeze. Soluția este să oprești focul și să eliberezi presiunea prin supapa special destinată acestui scop.

Să presupunem că nu știi că soluția este să oprești focul și să eliberezi presiunea din oală pentru a putea deschide în siguranță capacul. Din panică poți lua decizii greșite.

În cazul acestei situații ipotetice, o soluție greșită ar fi să încerci să rezolvi lucrurile punând mâna direct pe oală. Te vei frige.

O altă aparentă soluție, ar fi să acoperi oala cu ceva pentru ca atunci când explodează să poți limita catastrofa.

Ai putea pur și simplu să ieși din bucătărie, să te așezi în fața televizorului și să afirmi: „Nu am absolut nicio problemă în bucătărie. Hai să văd ce mai este la televizor”.

Emoțiile de care ai fugit de-a lungul timpului sunt o acumulare de presiune. Dependența este o aparentă și falsă soluție. Orice dependență „te ajută” ca, pe moment, să ignori cu succes presiunea emoțională acumulată.

Evident este faptul că orice dependență nu este deloc o soluție, ci doar o amăgire.

Din fericire, ingineria interioară atunci când vine vorba de emoțional este rezolvată. Soluția implică statul cu emoția, conștientizarea acesteia, renunțarea la a vrea să facem ceva diferit cu emoția și observarea emoției spre evaporare și fluidizare.

Când presiunea emoțională este eliberată, dependența se rezolvă de la Sine.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

A ști „de ce” este geamul casei tale murdar, nu face geamul curat.

Fix la fel:

- A ști „de ce” ai o anumită problemă, nu face neapărat ca problema să se rezolve.

- A ști „de ce” experimentezi o emoție, nu face neapărat ca emoția să plece.

- A ști „de ce” experimentezi o anumită boală, nu face neapărat ca boala să nu mai fie.

Și exemplele pot continua.

A ști „de ce”, prezintă uneori o utilitate minimă. Totuși mintea umflă utilitatea știutului „de ce”. Logica își imaginează că dacă știe, o să rezolve problema.

Totuși ce face ca geamul să fie curat? Ei bine, murdăria dispare când punem mâna pe o lavetă și niște soluție de curățat și ștergem efectiv geamul. Nici nu contează „de ce” este geamul murdar. Îl putem pur și simplu curăța.

De multe ori, a vrea să știi „de ce” este un „învârtit în jurul cozii”. Asta se întâmplă fiindcă, a trece prin soluția reală vine de obicei cu niște disconfort temporar. Și mintea nu vrea acel disconfort. Vrea numai rezolvarea.

Adică ai vrea să ai geamul curat, dar în timp ce nu ai făcut niciun efort. Ai vrea să nu mai ai problema, dar fără să faci efortul de a o soluționa. Și așa mai departe.

Uneori, tocmai renunțarea la a mai vrea să știi „de ce” ai problema, este unul din pașii necesari spre soluționarea reală a problemei. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

1. Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu și mai mari decât acestea va face.

2. Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință.

3. Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.

4. A luat cele șapte pâini și pești și, mulțumind, a frânt și a dat ucenicilor, iar ucenicii mulțimilor.

5. Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morților, ci al viilor, căci toți trăiesc în El.

6. Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.

7. Căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ce are i se va lua.

8. Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți.

9. Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu