Intenția: Adevărul

Umanitatea are nevoie să își pună în intenție Adevărul. 

Părerea ține de ego și de identificarea falsă cu individualitatea.

Părerea poate fi adevărată sau falsă. 

Părerea poate sau nu reflecta Adevărul. 

Relativizarea a tot și toate conduce la rupturi în societate, la ură gratuită, la căutarea cu orice preț a plăcerii extrase din: „eu am dreptate!”. Ego-ul este mult mai preocupat să demonstreze că are dreptate decât este preocupat să caute și să găsească Adevărul. 

Mentalul colectiv eșuează în aceste momente în a accepta că un Adevăr Absolut există. Desigur că Adevărul Absolut nu poate fi nici deținut, nici demonstrat. Adevărul poate fi cel mult verificat sau trăit. 

Este necesar să acceptăm că în cadrul Absolutului însuși, care este Dumnezeu în care ne aflăm, un „ceva” se poziționează într-un singur fel. 

Sinele este Dumnezeu manifestat și Dumnezeu non-manifestat la un loc. Fiindcă Sinele a uitat ce este și își imaginează multiplicitate, pare că Sinele „s-a rupt în bucăți”. Iar fiecare astfel de „bucățică de Sine”, încurcată de filtre mentale experimentează o percepție mai mult sau mai puțin adevărată. Adevărul poate fi trăit și descoperit în absența oricăror dorințe, atașamente, filtre mentale sau demonstrări de dreptate. Numai că pentru a găsi Adevărul este necesar să acceptăm că: 

1. El există. 
2. Să căutăm Adevărul mai presus de plăcerea efemeră. 

Odată descoperit și trăit, Adevărul are un singur impact: libertatea. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu