Prin vinovăție te păcălești pe tine însuți. Vinovăția îți promite lucruri și nu se ține de cuvânt. De aceea, orice vinovăție se cere recunoscută ca atare și se cere cedată Lui Dumnezeu Preaînalt.

Este sănătos să îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce numim trecut, nu să te simți vinovat.

Este util să lași mecanismele karmice compensatorii în grija Lui Dumnezeu, nu să te simți vinovat.

Poți deveni conștient de faptul că vinovăția are în spate și intenția manipulării și să renunți la a mai vrea să extragi beneficii iluzorii din aceasta.

Merită să devii conștient că multe din cele pentru care te simți vinovat s-au petrecut din ignoranță și să alegi să te ierți, cedându-te pe tine însuți Lui Dumnezeu.

Vinovăția te minte că îți oferă un fel de protecție. Recunoaște această minciună și amintește-ți că este de fapt Dumnezeu cel care îți oferă toată protecția de care ai nevoie.

În cele din urmă, a ceda vinovăția este pur și simplu o alegere. Pur și simplu poți alege chiar acum să îi dai voie energiei vinovăției să plece și să trăiești asumat, responsabil, dar în același timp smerit și având drept Intenție Iubirea.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Decuplează cedarea atașamentului de felul în care își imaginează mintea că trebuie să arate această cedare a atașamentului.

Fiind foarte prins în gânduri și acțiuni, tinzi să interpretezi totul numai prin filtrele gândirii și acțiunilor. Lucrul spiritual cere să faci un pas în spate și mai degrabă să „privești” gândurile și acțiunile cum „se petrec”.

Pentru claritate pot fi luate o serie de exemple:

1. A ceda atașamentul față de bani, nu înseamnă că trebuie să îți donezi toată averea și să nu mai pui mâna pe bani.

2. A ceda atașamentul față de sex, nu înseamnă că nu mai trebuie să faci sex.

3. A ceda atașamentul față de mâncare, nu înseamnă că nu mai trebuie să mănânci.

4. A ceda atașamentul față de persoana X, nu înseamnă că trebuie să rupi orice legătură cu X.

Exemplele ar putea continua, dar cred că ai prins ideea.

A ceda atașamentul presupune inginerie interioară. Este necesar să lucrezi cu tine la nivel energetic în așa fel încât să „tai corzile” atașamentului.

Există oameni bogați care nu sunt atașați de bani și oameni săraci extrem de atașați de bani. Atașamentul este o energie care se cere cedată. Iar mai apoi, acțiunile vor arăta cum acțiunile arată. Nu te îngrijora pentru acțiuni. Ci dă-ți voie ca la nivel de for interior să cedezi cu sinceritate și dedicare orice atașament conștientizat. Aceasta este calea spre progres spiritual și depășirea suferinței de orice fel.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Iubirea este esența Existenței. O ratezi când încerci să o percepi prin legi finite. Este ca și cum ai vrea să demonstrezi o lege din fizica cuantică folosind un ciocan și niște cuie. Electronul nu prea merge prins în menghină și analizat la microscop. Și nici nu poți să bați cuie cu un proton. Toate cele enumerate sunt obiecte, numai că din domenii diferite.

Iubirea este peste tot și este esența Vieții. Te scalzi într-o mare de Iubire, în timp ce ești chiar tu Iubirea însăși. Însă această conștientizare poate fi blocată percepției conștiente.

Recunoașterii Iubirii care ești, intervine spontan ca un dar din partea Lui Dumnezeu. Tu doar menține-te aliniat căii progresului spiritual. Când este momentul potrivit, și când suficiente blocaje și atașamente au fost cedate, te vei recunoaște ca fiind Iubirea care oricum ești dintotdeauna. Răbdare și cedare în fața Lui Dumnezeu. Iubirea este deja aici.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Toate situațiile sunt egale ca importanță. Cum vine asta? Situația „A” este egală ca importanță cu situația „B”. Chiar dacă „A” presupune încasarea a un milion de euro, iar „B” presupune curățarea unui cartof.

De ce? Fiindcă atât „A” cât și „B” se petrec în Dumnezeu și sunt permise de către Dumnezeu. Poți spune că partea „A” din Dumnezeu este mai importantă sau mai puțin importantă decât partea „B” din Dumnezeu?

Acceptând această uniformitate a importanței, beneficiile sunt nenumărate. Este anulată orice comparație, iar comparația conduce la suferință. Dispare sentimentul de inferior/superior care și el întreținea suferința. Gândurile se mai liniștesc fiindcă îți dai seama că un gând nu este mai important decât un altul.

Este firesc să apară opunere de rezistență în fața invitației de a recunoaște atât „A” cât și „B” ca fiind egale ca importanță. Mintea are multe argumente logice pentru care lucrurile nu stau așa. Consideră textul doar o invitație spre recunoașterea egalității importanței în Infinitul Dumnezeirii.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Când vrei să controlezi ești în eroare pe multiple niveluri:

1. Presupui că tu ca individualitate poți controla. Individualitatea este o iluzie așa că tot o iluzie este și posibilitatea controlului.
2. Presupui că Dumnezeu nu face deja lucrurile perfect, așa că e necesar să intervii "tu" să le îndrepți. De fapt totul este perfect fix așa cum este.
3. Presupui că dacă ai fi în control, asta ți-ar aduce mai multă siguranță. De fapt însă toată siguranța de care ai nevoie este deja oferită de către Dumnezeu.
4. Presupui că dacă o să controlezi, poți ține trăsura pe drumul cel bun. Amintește-ți că dintotdeauna Dumnezeu este cel mai bun căruțaș.

Renunțând la orice dorință de control îți devine clar că perfecțiunea și Iubirea Infinită sunt deja aici. A alerga după control, înseamnă a alerga după himere.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu