Renunță la a vrea să te sustragi, iar progresul spiritual real intervine. Blocajele care stau în calea experimentării Luminii, apar tocmai prin încercarea de a te sustrage și de a evita.

O emoție apare. Când fugi de ea, vrând să nu o experimentezi, poți evita acea energie pe moment. O viață trăită în evitare, nu vine însă cu foarte mult progres. Când îi dai voie emoției să fie și o experimentezi în esența ei, acea energie este procesată. Și procesată fiind, descoperi clar Lumina care se afla „în spatele” ei.

O situație aparent gravă sau dezastruoasă apare. Dacă vrei să te sustragi sau să fugi, doar vei face ca situația să persiste.

Soluția este trăitul a ceea ce Întregul ne propune spre a fi trăit. Fără evitare, sustragere sau ezitare. Te poți ceda chiar acum Lui Dumnezeu și să ai încredere că ceea ce experimentezi, cu siguranță poți duce, și cu siguranță este cea mai potrivită experiență chiar dacă nu pare. Cu cât mai puțină sustragere sau evitare, cu atât mai mare este progresul spiritual real.

Fără atașament sau aversiune. Potențialul care devine acum actual poate fi conștientizat ca atare. Poate fi cedată orice dorință de control asupra translării nonmanifestatului spre manifestat. Aceasta este postura care conduce inevitabil la împlinire.

Dacă te atașezi sau respingi, perturbi liniștea. Imaginează-ți suprafața unui lac într-o dimineață liniștită. Când vrei să controlezi lucrurile este ca și cum iei un băț și începi să bați tare cu el în baltă. Controlul este perturbare. Nu este nimic de controlat totul fiind perfect.

Mintea te poate amăgi spunându-ți că nu știi cum să faci asta. Adânc în interiorul tău știi însă cum să adopți această postură fiindcă este firească și naturală. Nefiresc și nenatural este controlul și atașamentul. Prin dezvățarea a tot ceea ce consideri despre tine că ești, te descoperi drept Infinitul care oricum ești dintotdeauna.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

„...pentru că, într-adevăr, nu mi-a păsat de medalie, adică așa am câștigat-o. [...] Așa că, tocmai pentru că nu am concurat pentru medalie, așa am reușit să o câștig” - David Popovici, campion olimpic

Un principiu energetic universal spune că primești ce vrei, atunci când nu mai insiști asupra lui. Dorește-ți obsesiv ceva și îl vei pierde. Bucură-te de proces, cedează dorința obsesivă și vei câștiga.

O dorință cedată este pe jumătate împlinită. Cu cât mai crispat faci o anumită activitate, cu atât mai mici sunt șansele de succes. Cu cât ești mai aproape de natural, de curgere, de firesc, cu atât mai mari sunt șansele de reușită.

David R. Hawkins ne spune în cartea Letting go următoarele:

<<Principala iluzie este văzută în afirmația, „Singura cale prin care voi obține ceea ce vreau este prin a mi-l dori; dacă eliberez dorința mea, nu voi obține ceea ce vreau.” De fapt, contrariul este adevărat. Dorința, și în mod special dorința foarte puternică, blochează frecvent obținerea a ceea ce vrem.>>

Alege așadar să îi cedezi orice dorință lui Dumnezeu. Fii relaxat. Bucură-te de proces. Curgi împreună cu viața. Și o să vezi cum succesul devine astfel inevitabil.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

O alegere înțeleaptă este să te pui în postura în care lași lucrurile să curgă. Cel care vrea ca lucrurile să se întâmple cum vrea el este de fiecare dată ego-ul. Când reușești să faci un pas în spate, poți recunoaște perfecțiunea chiar și acolo unde mintea vede un munte de imperfecțiuni.

Mintea are zeci de argumente împotriva cedării în fața lui Dumnezeu. Aceeași minte se luptă și cu postura curgerii întrebându-se: „Eu aș lăsa lucrurile să curgă, dar nu știu în ce direcție să le las curgă!”

Îmaginează-ți că te afli lângă un râu de munte și îi observi curgerea. Apare întrebarea: „În ce direcție să las râul să curgă?”. O astfel de întrebare ar fi un nonsens. Râul curge deja în direcția potrivită. Fix la fel se întâmplă și cu Viața. Curge deja în direcția potrivită.

Când alegi Intenția sinceră de a lăsa lucrurile să curgă o să fii din ce în ce mai surprins de perfecțiunea infinită de care ești înconjurat, dar pe care o ratai prin judecată și opunere de rezistență.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Un anumit „lucru” se poziționează într-un singur fel în cadrul Absolutului. Acest amplasament a „ceva” în cadrul Absolutului constituie o preocupare serioasă pentru discipolul spiritual dedicat.

Căutând „amplasarea” în Absolut a unui „lucru” cauți de fapt Adevărul despre acel „lucru”. Numai cu dedicare față de Adevărul care este Dumnezeu, progresul spiritual real poate interveni.

Prin imaginarea separării, este presupusă multitudinea de persoane sau indivizi. Separarea este o iluzie. Însă prin raportare la persoană, desigur că un „castravete” poate să dea alergii pentru „persoana A”, iar pentru „persoana B”, același castravete poate susține digestia. Totuși „castravetele” se poziționează într-un singur fel în cadrul Absolutului(în cadrul Întregului însuși).

Căutând de fiecare dată aliniamentul în Absolut(în Dumnezeu) a „ceva”, este ca și cum am avea o busolă care ne arată calea de urmat. Dă-ți voie să îl ai pe Dumnezeu în cuget și simțire. În acest fel, prin Intenție clară, progresul spiritual intervine. Este firesc să fie experimentate suișuri și coborâșuri. Destinația este însă una sigură atât timp cât Intenția este una clară.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu