Vrei să fii blând, iubitor, calm și să te bucuri de viață. Vrei să nu te enervezi și să ai relații armonioase cu ceilalți oameni. În teorie vrei chiar și să ierți, dar în practică nu îți prea iese. În practică te enervezi, izbucnești, te cerți, ești supărat și viața pare uneori tristă și lipsită de sens. 

Ca să poți să trăiești ceea ce tu chiar vrei în adâncul tău, este necesar să apuci de undeva energia emoțională și să o procesezi pas cu pas. În acest moment tu nu îți trăiești emoțiile, emoțiile te trăiesc pe tine. Ești pur și simplu la comanda lor. Când enervarea apare, izbucnești automat. 

Emoțiile apar ca să fie trăite. Numai că a trăi emoțiile nu înseamnă să acționezi în bază emoțională. A o trăi înseamnă să procesezi emoția așa cum este la nivel energetic. Fără a fugi de ea, fără a vrea să o schimbi, fără a vrea să o faci să dispară. Trăitul emoției nu are legătură cu vreun „făcut” exterior. Este un proces interior. 

Un alt lucru esențial pentru a te bucura de viață și a trăi din iubire și cu iubire este să cedezi atașamentul. Ești prea atașat de totul și orice. Ești atașat de gânduri, obiecte, oameni. Dacă ești atașat, tu chiar ai cele mai bune intenții să fii blând, dar atașamentul te declanșează. 

Același lucru este valabil și pentru progres spiritual. Citești cărți de spiritualitate, le înțelegi și mai ești și de acord cu ce scrie acolo. Dar când privești în viața ta, îți dai seama că nu trăiești mare lucru din ce ai citit. De ce? Tot pentru că nu te lasă emoționalul și atașamentul. 

Procesul pentru cedarea atașamentelor este aproape identic cu cel de cedare al emoțiilor. Îți poți imagina că lucrurile nu stau cum atașamentul dictează, iar o emoție apare. Dacă cedezi emoția, pleacă instant și atașamentul. Și tot așa, vei putea din ce în ce mai mult să trăiești cum chiar intenționezi. La fel, vei putea să vezi că și trăiești în viața ta informația spirituală cu care ești de acord și pe care o citești în cărți. 

Pentru a ceda atașamentele și pentru a procesa conștient emoțiile, am scris o carte. Ea se numește: „Cum să aplici tehnica Letting go” și o poți comanda de aici: https://cosmincimpanu.myshopify.com/products/cum-sa-aplici-tehnica-letting-go

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Emoția este prea puțin implicată în actualizarea unui potențial. Crezând altceva te-ai lăsat păcălit. Există o infinitate de variabile în cadrul Absolutului Sinelui care converg spre actualizarea unui potențial. Crezând că o emoție are o putere mai mare decât infinitatea de variabile din cadrul Sinelui este doar o aroganță a ego-ului. 

Mai apoi, un potențial devine actual spontan, impersonal și autonom. Nu există niciun „eu”/persoană care face și drege. Pe cale de consecință nu există nici „eu”/persoană care „creează”, atrage sau manifestă. Tot ceea ce există, există dintotdeauna și va exista pentru totdeauna. Nonexistența nu există. Nonexistența poate fi doar imaginată și luată drept Realitate. A crede în „eu manifest” este o altă aroganță a ego-ului. 

Ceea ce „creezi” prin gânduri și emoții este o distorsionare a percepției cu privire la ceea ce vezi. Este ca și cum vezi lumea printr-o pereche de ochelari cu lentile roz, sau o pereche de ochelari cu lentile negre sau o alta cu lentile albastre. Progresul spiritual nu intervine prin schimbarea lentilelor. Progresul spiritual intervine prin a da jos orice pereche de ochelari. 

Orice emoție care apare, apare ca să fie trăită și procesată conștient. Și terapia începe să se prindă de asta când îți spune: „trăiește-ți emoțiile!”. Dacă emoțiile nu sunt trăite asta contribuie numai la distorsionări de percepție, boală și suferință. De aceea, a-ți trăi conștient emoțiile este esențial. Mare parte din povestea cu „tu manifești” este un basm. Investighează puțin acest basm întrebându-te: „Care <<tu>> manifești?”. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Faptul că intenționăm ceva, nu înseamnă neapărat o reușită imediată a Intenției. De cele mai multe ori, oricare ar fi Intenția, tind să se prezinte la nivel mental tot felul de blocaje.

De fapt, ce ajungem să experimentăm uneori este ceea ce pare a fi contrarul Intenției alese de către noi cu sinceritate. Și asta pentru că Dumnezeu vrea să ne ajute și ne scoate la suprafață ceea ce se cere curățat pentru ca Intenția să se poată manifesta.
Pur și simplu așa stau lucrurile și suntem invitați să le acceptăm așa cum sunt.

Una din „sopârlele” pe care le livrează mintea pentru a opune rezistență Intenției iertării sună cam așa: „Să zicem că aș putea să îl iert domnle'. Da' de ce să o fac? De ce să îl iert eu când nu merită asta și s-a comportat cum s-a comportat? Uite că nu îl iert. Să îl ierte Dumnezeu, dar eu nu îl iert.”

Ei bine, într-un modul care invită spre iertare, este oferit spre liniștirea parțială a minții și un răspuns clar și concis pentru întrebarea: „De ce să iertăm?”.

Iar răspunsul este oferit punctual în continuare:

1. Renunță la a mai crede că iertând, îi faci altcuiva o favoare. De fapt energia neiertării este în cel care nu iartă. Omul pe care simțim noi că nu îl iertăm poate trăi „bine-merci” neafectat de faptul că nu l-am iertat noi. Însă noi, dacă purtăm ranchiună, asta ne afectează pe multiple niveluri. Odată adusă această precizare în discuție, am observat în timp că mintea tinde să opună mult mai puțină rezistență.

2. Iertarea este un proces esențial atunci când ne deschidem înspre evoluție spirituală conștientă. Iertarea este pur și simplu o bornă în acest proces evolutiv, și este o bornă care nu poate fi evitată. Putem să evoluăm doar până la un punct, dacă nu includem iertarea în proces. Iar dat fiind faptul că te afli aici, tu îți dorești să evoluezi. Așa că pentru a evita plafonarea este necesar să te deschizi înspre iertare.

3. Singurul beneficiu aparent pe care îl avem dacă nu iertăm, este acela că ego-ul este întărit. Și așa cum subliniez de fiecare dată când am ocazia, orice școală de spiritualitate autentică invită spre transcenderea ego-ului. Drumurile sunt multe, dar toate trec prin stația transcenderii ego-ului. Ego-ul este întărit de neiertare fiindcă este întotdeauna acea iluzie a lui „eu” care nu iartă. De altfel Dumnezeu ne învăluie chiar acum în Iubire și Iertare infinite.

4. Procesul de iertare se simte de fiecare dată ca și cum ne-am lua o piatră de pe inimă sau ca și cum am da la o parte o mare greutate de pe suflet. De ce oare se simte așa? Fiindcă fix așa stau lucrurile. De fapt iertarea este eliberarea unei energii blocante. Iar tehnica Letting go însăși este una care funcționează foarte bine ca să ne susțină în Intenția noastră de a ierta.

Acesta este materialul 2 din modulul 90 al Academiei Fericirii. Hai și tu în Academia Fericirii: https://www.cosmincimpanu.com/offers/G4xUuP4m/checkout

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Ai atribuit etichete lucrurilor așa cum lipești timbrul pe scrisoare. Ce scrie pe majoritatea acestor etichete este fals. Numai că tu iei ceea ce scrie pe etichetă drept adevărul incontestabil cu privire la obiectul pe care ai lipit eticheta. Progresul spiritual necesită disponibilitatea de a face ordine în etichete. Mai întâi, ideal ar fi să dezlipești etichetele pe care este scris ceva fals. Pentru a face asta este necesar să accepți că pe etichete sunt scrise multe prostii. 

Poate o să spui: „Aș dezlipi etichete dar de unde știu că ce scrie pe ele este fals sau adevărat?”. Într-adevăr, se poate dovedi un proces dificil. Ca prim pas ajută și doar să accepți că cel mai probabil sunt scrise multe lucruri false pe aceste etichete și să le pui sub semnul întrebării. Odată ce etichetele sunt puse sub semnul întrebării, primul pas în direcția corectă a fost făcut. 

Un alt lucru care ajută în a deosebi Adevărul de falsitate este să îl rogi pe Dumnezeu să îți arate însemnătatea a orice. Rugăciunea ajută!

Util este și să îți dai puțin voie să mai privești și înspre obiectul pe care ai lipit eticheta și nu numai spre etichetă. Fiindcă obiectul va începe să „îți vorbească” din esența lui și nu din ceea ce ți se pare ție despre el. 

În cele din urmă, când suficiente etichete au fost date la o parte, vei putea să recunoști totul ca fiind Iubire. Dacă procesul de ordine în etichete este continuat, separarea între subiect și obiect dispare. Rămâne numai recunoașterea Sinelui infinit pe o infinitate de dimensiuni. 

Un alt lucru care poate ajuta să faci ordine în etichete este să deprinzi tehnica Letting go. Poți face asta citind această carte: https://cosmincimpanu.myshopify.com/products/cum-sa-aplici-tehnica-letting-go

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Don Miguel Ruiz afirma că următoarele 3 legăminte sunt pur și simplu derivate ale celui dintâi. Dacă pentru primul dintre legăminte a fost necesară aducerea unor clarificări cu privire la faptul că gândurile nu sunt ale noastre, ci pur și simplu sunt, al doilea legământ nu necesită astfel de clarificări.

Suntem invitați să nu luăm nimic personal, ceea ce este o recomandare care susține inevitabil progresul spiritual. Progresul spiritual este susținut de orice proces care are drept finalitate transcenderea, măcar și parțială, a ego-ului. Iar atunci când nu luăm lucrurile personal, acesta este un exercițiu excelent care ajută în transcenderea ego-ului. 

Are foarte mult sens să nu luăm lucrurile personal fiindcă persoana cu totul este o iluzie. Ego-ul poate fi asemănat unui centru de control și comandă care filtrează milioane de biți de informație care vin spre procesare și livrează spre a fi conștientizat un număr mult mai mic de biți de informație raportat la cantitatea de informație care intră spre procesare. Majoritatea oamenilor sunt însă identificați cu acest centru de procesare de informație. Iar studentul spiritual, află încă din fazele incipiente ale drumului spiritual, faptul că el nu este acest centru de comandă și control, ci este cel puțin un pas în spate. 

Persoana, fiind o iluzie, nu are niciun sens să luăm lucrurile personal. Oricum, dinamicile energetice, atunci când sunt observate îndeaproape, putem constata că au mai mult legătură cu câmpuri de putere care interacționează între ele și nu cu vreun aspect a ceea ce numim persoană sau personal. 

Privit dintr-un alt unghi, a nu mai lua lucrurile personal se duce în direcția cedării dorinței de aprobare sau acceptare din partea celorlalți. Autorul specifică în carte că dacă cineva vine la el și îi spune: „Ești îngrozitor!”, el nu ia asta personal și nu se supără. La fel cum dacă vine cineva și îi spune: „Ești extraordinar”, el nu ia nici asta personal și nu se umflă în pene. El explică faptul că, în mare parte, oamenii ne vor spune că suntem așa cum sunt oamenii de fapt. Dacă omul este supărat, va tinde să reverse acea supărare înspre tine. Dacă este fericit, va tinde să te laude. 

Ceea ce spun alții despre tine, are foarte puțină legătură cu ceea ce ești tu de fapt. 

În concluzie, cititorul acestor rânduri este invitat să observe eventualele dorințe de aprobare, apreciere sau acceptare din partea celorlalți și să le cedeze. Pur și simplu a-ți dori aprobare, apreciere sau acceptare nu poate să conducă în altă parte decât la suferință. Fiindcă suferința apare din opunere de rezistență. Iar dacă ne dorim ceva și nu primim, opunem rezistență. Așa că ajungem imediat în experiența suferinței. Cedând din start dorințele de aprobare, apreciere sau acceptare, suntem liberi să trăim Iubirea care suntem și am fost dintotdeauna.

Text din modulul 94 al Academiei Fericirii. Hai și tu în Academia Fericirii: https://www.cosmincimpanu.com/offers/G4xUuP4m/checkout

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu