Alege ceva înspre care să privești. Acel ceva este ceea ce este. Nu îl vezi drept ceea ce este fiindcă intervin o serie de filtre mentale:

1. Etichete și denumiri asociate. Spui: „Acela este un <<copac>>”, „Acela este un <<scaun>>”, „Aceea este o <<pâine>>”. Acestea sunt însă doar etichete care ne ajută convențional în comunicare. Etichetarea este deja o asociere artificială. În fapt, acel ceva înspre care privești este pur și simplu ceea ce este. 

2. Lucruri învățate despre ceea ce este privit. Știi că pâinea se mănâncă și este făcută din făină de grâu. Știi că un copac are rădăcini în pământ și trunchi din lemn. Și mai știi o sumedenie de alte lucruri. A ști toate acestea nu este bun sau rău, dar nu te lasă să recunoști acel ceva privit ca fiind pur și simplu ceea ce el este. 

3. Emoții. Emoțiile sunt acumulări de gânduri în asociere cu ceea ce este privit. Emoțiile distorsionează la rândul lor  percepția asupra a ceea ce este. 

4. Traume. Energia traumei ți-o poți imagina drept energie „înghețată”. Una este să privești afară printr-un geam curat, și alta este să privești afară printr-un geam care are flori de gheață pe el. 

5. Atașamente sau aversiuni formate în timp cu privire la ceea ce observi. Dacă ești atașat de ceea ce observi, vei tinde să îl vezi într-o lumină pozitivă. Dacă ai aversiune față de ceea ce observi, vei tinde să îl vezi într-o lumină negativă. 

Dacă vezi ceea ce vezi fără niciunul din cele 5 filtre, îl poți recunoaște pe Dumnezeu în tot ceea ce vezi. Poți recunoaște Iubirea infinită care ești și de care ești înconjurat. Când filtrele sunt acolo, privești înspre ceva și spui: „E interesant că spiritualitatea îmi spune că totul este Dumnezeu, dar eu când privesc în jur văd cu totul altceva”. Vezi de fapt ceea ce filtrele îți arată. Nu vezi ceea ce este. 

Soluția pentru a vedea ceea ce este? Cedarea etichetelor, lucrurilor învățate, emoțiilor, traumelor, atașamentelor și aversiunilor. Numai așa poți să vezi ceea ce este drept ceea ce este și drept Dumnezeu, la infinit Dumnezeu. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Când îi atribui unei situații eticheta de „problemă” te autosabotezi. Faptul că o numești „problemă” te face să îi vezi mai greu soluția. Poți să trăiești viața experimentând situații și nu „având probleme”. Singurul căruia îi place să „aibă probleme” este ego-ul. Fiindcă ego-ul se hrănește cu suferință. Ego-ului îi place suferința fiindcă suferința este combustibil pentru separare. În Sine nu există totuși nicio separare. Separarea este doar un exercițiu de imaginație al minții. 

Prin urmare poți să adopți o postură contemplativă în viața de zi cu zi. Prin contemplare, observă mecanismul automat prin care mintea îi asociază eticheta de „problemă” unei situații. Mai apoi, amintește-ți că poți să renunți la etichetarea situației și doar să o trăiești. Poți să te cedezi pe tine însuți și situația Lui Dumnezeu, iar odată cu asta descoperi că soluția este chiar în fața ochilor tăi. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Alege o situație care nu îți place. Ai putea să îi spui un: „bun venit!”? Ai putea să o accepți așa cum este? Prin acceptare, rezolvarea reală a situației intervine mult mai ușor decât prin luptă. 

Întreabă-te când, forțând lucrurile, luptându-te cu toată lumea și opunând rezistență, ai ajuns vreodată la armonie. Este mintea cea care te păcălește că prin luptă vei rezolva lucrurile. De fapt, din acceptare izvorăște soluția inspirată. 

La armonie se ajunge prin acceptare și observare, nu prin luptă și fugă. Ceva se prezintă acum spre a fi experimentat. Observă. Nu fugi. Trăiește ceea ce se prezintă spre a fi trăit și observă ce vrea să îți spună această experiență. Fiind preocupat să te lupți și să fugi, ratezi esența. Oprește-te. Respiră adânc. Observă. Dă-te din calea ta prin acceptare și miracolul perfecțiunii infinite poate fi recunoscut. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Totul este aceeași substanță. Substanța este Iubirea. Nu există niciun loc înspre care să poți arăta, iar Iubirea să nu fie acolo. Laptelui îi mai spui și brânză, iaurt, smântână, caș, cașcaval. Toate acestea sunt însă în esență lapte. Fix la fel, toate acestea pe care le experimentezi sunt în esență Iubire. Tu la rândul tău ești, în mod substanțial, tot Iubire. 

„Iubirea este adevărata formă a lui Dumnezeu. Iubirea este calea ușoară care ne conduce spre el.” - Ramana Maharshi

„Iubirea este podul între tine și tot ceea ce dorești.” - Rumi

„Dumnezeu este iubire. Mintea care se odihnește în iubirea lui Dumnezeu nu va cunoaște niciodată frica, îndoiala sau suferința.” - Paramahansa Yogananda

„Nu există iubire adevărată fără libertate. Iubirea eliberează și nu caută niciodată să posede.” - Mooji

„Iubirea este doar manifestarea lui Dumnezeu în lume.” - Swami Vivekananda

„Când dai iubire, primești iubire. Când ierți, ești iertat. Când renunți, vei primi.” - Sfântul Francis de Assisi

Oameni din diverse culturi și din diverse timpuri afirmă același Adevăr fiindcă Adevărul este unul singur. Totul este Iubire. Dumnezeu este Iubire. Dumnezeu este Totul. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Ți-ai făcut planul pentru cum ajungi din „punctul A” în „punctul B”. Știi exact pe unde mergi. Drept urmare te pornești la drum. Urmând întocmai traseul, dai peste un drum blocat fiindcă se lucrează. Ce faci? 

1. Unii ar spune că postura corectă este aceea în care dacă ești dat afară pe ușă intri pe geam. Ai putea alege să fii încăpățânat și să insiști să mergi fix pe unde ți-ai propus. Sunt șanse chiar să o scoți la capăt și să depășești zona blocată. Numai că te vei certa cu muncitorii. Durează să treci peste toate obstacolele. Va trebui eventual să pui și tu mâna pe lopată ca să dai movila de nisip la o parte, și tot așa. 
2. Alții ar spune că postura corectă este aceea în care dacă ai întâlnit un blocaj, asta este, te întorci înapoi acasă. Înseamnă că nu ți-ai făcut bine planul. Trebuia să te interesezi dinainte unde sunt lucrări. Așa că bați tot drumul înapoi spre casă. Consumi energie și ca să faci un nou plan mai bun, și abia apoi te pornești din nou la drum. 
3. O altă recomandare ar fi aceea în care dacă ai dat peste un blocaj, tu ești creatorul realității tale și poți să îl miști din loc. Deci te oprești puțin și vizualizezi cum toți muncitorii se dau la o parte și toate gropile se astupă ca prin minune. Și mai apoi, poți deschide ochii, totul este rezolvat și îți poți vedea liniștit de drum conform planului. 
4. O altă abordare ar fi să te întrebi: „Oare ce am de învățat de aici?”. Și îți vei da seama astfel că există un blocaj interior care a condus la manifestarea fizică a drumului blocat. Drumul este blocat în continuare, dar măcar ai mai învățat ceva despre tine. 
5. Ți se poate recomanda și postura curgerii. Înțelepții îți vor spune că atunci când apa dă de un bolovan, nu se bate cu el, și nici nu se întoarce înapoi de unde a izvorât să se gândească mai bine pe unde să își croiască drum. Apa, fiind apă, doar își urmează firescul curgerii. Așa că ocolește bolovanul și își vede mai departe de drum. 

După cum vezi, există variante. Mintea vrea să găsească varianta corectă. Asta pentru că mintea împarte dual și iluzoriu lucrurile în corecte și greșite. Varianta corectă nu ți-o poate spune nimeni. Poți alege ce te atrage sau poți alege ce are cel mai mult sens pentru tine acum. Roagă-l pe Dumnezeu să îți releve calea potrivită pentru tine, și inevitabil vei fi ajutat. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu