Cu cât mai mult judeci, cu atât mai mult suferi. Felul în care ajungi să suferi poate fi argumentat în multe feluri. În esență însă, suferința apare de fiecare dată prin îndepărtare de Adevăr. Cunoașterea și trăirea Adevărului eliberează fiindcă taie în vălul iluziei suferinței. 

Judecata are rolul de a te ține departe de Adevăr. 

De fiecare dată când judecata apare ca gând, ea ascunde presupunerea că ceva nepotrivit sau incorect se petrece. Judeci fiindcă etichetezi ceea ce vezi ca fiind „rău”. De fapt, întreaga Existență doar este. Nimic nu e „bun” sau „rău”, ci doar este întregind perfecțiunea Totului. 

O a doua presupunere ascunsă în spatele judecății este separarea. De fiecare dată judeci „altceva” sau pe „altcineva”. Judecata presupune dualitate. Presupunând că există mai mulți și nu unul singur care este Sinele, te îndepărtezi de Adevăr. Și așa cum am spus deja, a te îndepărta de Adevăr te predispune la suferință. 

Cedând judecata faci un pas esențial în depășirea suferinței. Fiindcă Adevărul bucură și eliberează. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Orice acțiune poate fi o ofrandă adusă Lui Dumnezeu. Aceasta este una din căile sigure prin care poți progresa spiritual. Pentru slava Lui Dumnezeu și de dragul Iubirii pe care o găsești în interiorul tău față de Suprem, poți închina orice acțiune Totului. Inclusiv lectura acestui text poate fi o formă de a aduce slavă Lui Dumnezeu dacă aceasta este intenția. 

Specificul acțiunii este însă irelevant. Mănânci, închină acțiunea Lui Dumnezeu și fă-o pentru El. Mergi la cumpărături. Fă-o pentru El. Faci curat în casă. Fă-o pentru El. Te uiți la un film. Fă-o pentru El. În felul acesta sanctifici orice acțiune. Orice acțiune este sfântă dacă îți amintești să o sfințești închinând-o Lui Dumnezeu. 

Cu cât mai mult faci ceea ce faci pentru tine, imaginându-te separat de Întreg, cu atât mai mult stagnezi. 

Doar fă tot ce faci pentru Dumnezeu. Mai simplu de atât nu se poate. Și poate fi chiar suficient pentru tot parcursul tău spiritual. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Așteptările conduc la suferință fiindcă te scot din ACUM. Suferința apare când constați că lucrurile nu decurg cum te-ai așteptat. Prin atașamentul de așteptări imaginare, orice situație se transformă într-un motiv de suferință. 

De exemplu, gospodina gătește ceva pentru familie. Face asta din așteptarea aprecierilor. În loc de aprecierile imaginate să spunem că primește remarca: „Mai trebuia niște sare”. Suferința apare imediat. Fiindcă suferința apare din atașament, iar așteptările de orice fel presupun și atașament. 

Soluția pentru a trece dincolo de o mare parte din suferință este să trăiești fără așteptări. Asta nu înseamnă nici să trăiești fără planuri și nu înseamnă nici să nu faci nimic. Poți face ceea ce faci, dar fără așteptări. 

Mintea care caută un motiv în orice, se poate întreba: „Și atunci de ce să o fac?”

Poți lua drept motiv suficient de bun iubirea Lui Dumnezeu. Poți să faci tot ceea ce faci pentru Dumnezeu și având drept scop Iubirea. În Iubire și din Iubire, cedând așteptările, orice experiență devine un motiv de bucurie reală și recunoștință. Cedează așteptările și ai depășit o bună parte din suferință. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Anxietatea este strâns legată de control. Anxietatea înseamnă frică și îngrijorare excesivă pentru situații dintr-un viitor pe care crezi că îl poți controla. 

Dorința de a controla viitorul pleacă dintr-o presupunere situată adânc în subconștient. Această presupunere este o formă de negarea a Lui Dumnezeu și afirmă: „Nu sunt în siguranță!”. Afirmând nesiguranța îl negi pe Dumnezeu, fiindcă de fapt, dintotdeauna Dumnezeu te învăluie cu toată iubirea și siguranță de care ai nevoie. 

Crezând că nu ești deja în siguranță, te apuci ca prin control să te pui într-o postură cât mai sigură. Paradoxul este acela că prin căutarea siguranței, te simți de fapt din ce în ce mai în nesiguranță. 

Dacă vrei să rezolvi anxietatea, este necesar să găsești disponibilitatea de a ceda controlul. Iar controlul îl poți ceda acceptând că ești deja în siguranță. Cu cât mai puternică dorința de control, cu atât mai mare anxietatea. Cu cât ești mai cedat în fața Lui Dumnezeu, cu atât mai mică este dorința de control și cu atât ești mai relaxat. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Auzi și tu des sau poate chiar și crezi că: „Nimeni nu este perfect”. 

Reamintirea zilei este aceea că „toți” și „toate” sunt perfecte. De fapt nu există nimic imperfect. Totul este perfecțiune infinită dincolo de orice descriere sau etichete. 

Dumnezeu este infinit. Fiind infinit cuprinde totul. Prin urmare, ceea ce numim „Creație” nu este „în afara” Lui Dumnezeu, ci este în El. Așa cum este scris și în Faptele Apostolilor 17:28: „în El trăim şi ne mişcăm şi suntem”.

Nu există loc înspre care să poți arăta cu degetul, iar Dumnezeu să nu fie acolo. Iar Dumnezeu este perfect. Prin urmare și orice manifestare conținută în El tot perfectă este. Când spui despre „ceva” că „nu este perfect”, este o modalitate prin care negi indirect perfecțiunea Lui Dumnezeu.

Poți recunoaște chiar acum perfecțiunea care ești și de care ești înconjurat. Doar pune la îndoială falsele credințe și cedează-le în numele cunoașterii și trăirii Adevărului. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu