În tine există un justițiar. Invitația este să accepți existența justițiarului. Mai apoi să observi ce beneficii îți aduce prezența lui. Și mai apoi să decizi că a trăi Iubirea este mai important pentru tine decât să împarți dreptatea.

Greșești de fiecare dată când împarți lucrurile în bune și rele. E drept că fiecare „lucru” se poziționează într-un singur fel în cadrul Absolutului, dar acea poziționare nu îl face bun sau rău, ci îl face pur și simplu ceea ce este.

Scopul a tot ceea ce este, este să fie ceea ce este.

Justițiarul este doar un fel prin care ego-ul stoarce plăcere din înșiruirea de potențiale. Cedând dorința de a extrage plăcere din împărțirea dreptății, Iubirea necondiționată intervine spontan ca experiență. Ținta omului interesat de progres spiritual este Iubirea. Cedează așadar plăcerea efemeră derivată din exercițiul de imaginație al împărțirii dreptății.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Sinele este realitatea spirituală ultimă. Sinele conține întreaga Existență. Este totuși și Nonmanifestatul în cadrul căruia Manifestatul există drept Existență dintotdeauna. Sinele este etern. Sinele este Dumnezeu nonmanifestat și Dumnezeu manifestat la un loc drept UNUL.

Sintagma „Sinele meu” conține o eroare. Sinele nu poate fi „al tău” fiindcă asta ar implica multiplicitate.

Sintagma „Sinele superior” conține o altă eroare. Sinele nu este „superior” sau „inferior”. Sinele este inclusiv dincolo de „a fi” în timp ce conține Totalitatea Existenței.

Cuvântul care reflectă în profunzime realitatea spirituală: Sine. Fără a adăuga vreun verb.

Sinele este ceea ce tu ești dintotdeauna, iar lucrul spiritual conduce la reamintirea a ceea ce ești.

Dacă ai ajuns până în acest punct al textului, te felicit pentru răbdare. Paragrafele de mai sus nu pot fi înțelese, dar totuși le-ai citit. Asta se poate întâmpla doar fiindcă Intenția ta este progresul spiritual, iar ceva din tine a vibrat cu expunerea. Acest text există doar fiindcă un potențial a devenit actual.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Alege o situație care nu merge. Îi poți permite să meargă. Este suficient să îți amintești și să bifezi câteva chestiuni simple:

1. Observă orice dorință de control cu privire la situația care nu merge. Mai apoi, cedează această dorință de control. În loc să vrei să controlezi tu lucrurile, amintește-ți că Dumnezeu știe mult mai bine să le așeze decât tine.

2. Acceptă pentru un moment situația așa cum este. Uneori tocmai faptul că te găsești în neacceptare face ca lucrurile să nu meargă. Acceptă că lucrurile stau cum stau și nu te mai lupta cu ele pentru o clipă.

3. Amintește-ți că totul este perfect așa cum este. Iar dacă lucrurile stau cum stau este fiindcă aceasta este versiunea perfectă în care lucrurile puteau sta. Nimic nu este imperfect în Creație.

4. Decide sincer să te cedezi atât pe tine însuți cât și situația lui Dumnezeu. Alege această postură a cedării în modul cel mai profund cu putință.

5. Mulțumește Lui Dumnezeu atât pentru situația actuală așa cum este, cât și pentru soluționare. Soluționarea este deja făcută. Este o chestiune de timp până când soluționarea și armonizarea situației se manifestă.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

„Iluzie” în spiritualitate înseamnă percepție falsă. Mintea este cea care induce această percepție falsă.

Poți să ai în față o pădure și să percepi un singur copac. Poți să ai în față oceanul și să percepi doar un val. Poți să ai în față o funie și să percepi că e un șarpe.

Percepția se cere corectată pentru ca progresul spiritual să intervină.

Este o denaturare să interpretezi cuvântul „iluzie” din spiritualitate în sensul „non-existenței”. Faptul că tu percepi un șarpe, dar ai în față o funie, nu face ca funia să nu existe. Funia are așadar existență, doar că este altceva decât ceea ce pare.

Falsa percepție intervine prin atașament de gând. A ceda atașamentul de gând este un pas esențial pentru progres spiritual.

Fă încă un pas pe calea progresului spiritual citind cartea „Arta de a duce o viață împlinită”:

https://cosmincimpanu.myshopify.com/products/arta-de-a-duce-o-via%C8%9Ba-implinita

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Iisus ne spune în Evanghelia după Toma așa:

„Era un om bogat care avea mulți bani. El a spus: <<Îmi voi folosi banii astfel încât să semăn, să secer, să plantez și să-mi umplu depozitul cu produse, astfel încât să nu-mi lipsească nimic.>> Acestea erau intențiile sale, dar în aceeași noapte a murit.”

A te pune în postura: „Facă-se Voia Ta” ridică o problemă logică legată de făcutul de planuri. Mintea spune: „Planurile sunt necesare. Fără planuri aș sta degeaba toată ziua”. Logica continuă și argumentează că totuși dacă niște planuri sunt făcute atunci nu mai este urmată postura: „Facă-se Voia Ta”.

O problemă nu poate fi rezolvată pe nivelul pe care apare. Este necesară o recontextualizare. Nedumeririle legate de „a face” sau „a nu face” ceva, nu pot fi rezolvate prin concentrare pe acțiuni. Este necesară o observare a gândurilor și a Intențiilor care conduc la acțiuni.

Soluția este ca dacă niște planuri apar, să le observi apărând din postura: „Facă-se Voia Ta”. Dacă niște planuri nu apar, dă-le voie să nu apară, tot din postura: „Facă-se Voia Ta”.

Dă-ți voie să nu mai fii atât de prins în făcut și observă măcar puțin mai mult gândurile și Intențiile care de fapt conduc tot timpul la manifestarea unor acțiuni. Observând gândurile și Intențiile totul devine limpede.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu