Un emoțional încărcat nu îți dă voie să vezi lucrurile clar. O emoție stă fiindcă te agăți de ea. Dă-i drumul. Renunță la a mai extrage plăcere din suferință și dă-i drumul.

Emoția nu este un balaur de care să fugi cât te țin picioarele. Este pur și simplu o emoție. Cu atât mai inofensivă cu cât renunți la a-ți dori să o controlezi, suprimi, reprimi, schimbi sau ataci.

Emoția vine. Emoția pleacă.

Acesta este cursul firesc al lucrurilor. Numai când se intervine cu forța în cursul firesc, emoția stă și tot stă și pare că suferința este infinită.

Suferința doar pare infinită. Efemerul nu are cum să se transforme vreodată în Etern. Iar suferința derivă din identificare cu limitarea și este prin urmare efemeră. Efemeră fiind, așa cum apare, așa și dispare. Este numai intervenția cu forța în proces, cea care dă senzația că nu se mai termină.

Observarea non-atașată a suferinței îi permite emoției să își urmeze fluxul firesc. Cum apare și dispare. Fiindcă tot ce apare și dispare. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Infinitul este adevărata ta natură. În momentul în care intervine „joaca” cu conceptul de limitare, apare și senzația de neputință. Vezi banii ca o resursă limitată și te simți neputincios în a-i avea. Vezi viața drept o resursă limitată și îți este frică de moarte. Vezi  Iubirea drept o resursă limitată și apare frica de a o pierde.

Este ego-ul limitat, cu care te identifici, cel care te păcălește să iei limitarea drept realitate. Adevărul este că Sinele este nelimitat și infinit. Adevărata ta natură este cea a Sinelui. Sinele este Dumnezeu manifestat și Dumnezeu non-manifestat la un loc. Cu smerenie și aliniat Iubirii, Integrității și Adevărului, îi poți permite Identității Reale să fie amintită. Cedarea identificării cu limitarea este o posibilitate.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Observă dorința. Mai apoi cedeaz-o. Cu cât mai multe sunt dorințele, cu atât mai mare este suferința. Paradoxal pentru minte, cedarea dorinței ne apropie de fapt de a trăi specificul dorinței. Întreabă-te dacă nu ți s-a întâmplat vreodată să primești ceva când nu ți-l mai doreai. Poți să te pui în postura aceasta conștient.

Viața merge înainte și fără să îți dorești tu lucruri. Sunt șanse foarte mari să fii surprins cum cedând toate dorințele, Dumnezeu îți dă în dar ceea ce este infinit armonios pentru tine. Experiențe pe care nu ți le-ai fi putut imagina niciodată cu mintea limitată, sunt primite în dar și nu mai rămâne decât să fii și să trăiești recunoștința.

Dorința este a ego-ului. Secretul nu este manifestarea a ceea ce ego-ul crede că trebuie manifestat. Secretul este curgerea împreună cu Viața așa cum este ea. Curgerea este recunoscută firesc prin Intenția de a ne ceda atât pe noi înșine, cât și toate dorințele, lui Dumnezeu.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Relativizarea este marea capcană în care e prinsă umanitatea. Preocuparea pentru Absolut este dusă în derizoriu și este considerată cumva irelevantă.

Se ajunge chiar până la extrema în care se afirmă despre Adevăr că ar fi numai relativ și că Adevăr Absolut nu există. Ceea ce este o mare eroare.

E drept că Adevărul Absolut nu poate fi deținut fiindcă nu este subiectul limitării. Experiența ne spune că statistic trăitul Adevărului Absolut este puțin probabil.

Aceste argumente nu fac însă ca Adevărul Absolut să nu existe. El există. Dificultatea de a-l realiza în timp ce este trăită o experiență umană nu ar trebui să ne facă să îi negăm existența.

Este ca și cum fiindcă numai 0.00008% din umanitate a urcat vreodată pe Everest, am declara imposibil urcatul pe Everest.

Este ego-ul cel care iubește relativismul. Și asta pentru că relativismul este numai despre ego. Momentul recunoașterii Absolutului drept posibilitate este de cele mai multe ori primul pas spre recunoașterea ego-ului drept iluzie.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Iubirea nu are asociat un „pentru că”. De obicei, experiența Iubirii are asociată conștientizarea unei energii care „se mișcă” în zona pieptului/inimii.

Iubirea nu are direcție. Apare spontan ca un dar din partea lui Dumnezeu. Iubirea nu este atașament. Nu apare prin control, ci drept o consecință a cedării controlului.

Iubirea nu are un opus. Iubirea este sinonimă cu Adevărul și Viața. Iubirea nu vine și nu pleacă, ci pur și simplu este ceea ce este.

Cheia pentru a experimenta Prezența Iubirii este cedarea în fața lui Dumnezeu. O viață cedată la modul cel mai total și deplin posibil lui Dumnezeu este o viață trăită în Iubire.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu