Ce nu vrei să știe lumea despre tine? Feb 08, 2025

Dacă îți este greu să identifici ce anume mai ai de lucrat la tine, îți pot fi de folos întrebările de mai jos: 

 

  1. „Ce nu vreau să știe lumea despre mine?”
  2. „Ce anume am făcut și nu am spus nimănui niciodată că am făcut lucrul respectiv?”
  3. „Ce despre mine aș vrea să rămână ascuns?”

 

De fiecare dată când ascunzi ceva sau vrei să îl ascunzi, îți pierzi încrederea, devii timid din frica de a fi descoperit, întărești ego-ul. Orice creștere spirituală autentică nu poate interveni decât prin recunoașterea treptată a ego-ului drept iluzie. De fiecare dată când vrei să ascunzi ceva despre tine, întărești ego-ul fără să îți dai seama. Iar întărirea ego-ului conduce în cele din urmă la suferință. Suferința poate fi depășită cu adevărat numai trecând dincolo de iluzia ego-ului. 

 

După ce identifici ce anume ascunzi, nu îți mai rămâne decât să lucrezi la a accepta tu acele lucruri despre tine. Când le accepți tu pentru tine, nu vei mai simți să le ascunzi nici față de „ceilalți”. Încercarea de a le ascunde de „ceilalți” este tot o încercare de a le ascunde de tine. Numai tu drept Sine ești peste tot. 

 

Poți alege acceptarea într-o fracțiune de secundă. Nu îți trebuie mai mult. Acceptarea se face pur și simplu prin intenție. Acceptarea este polaritate interioară. Suntem obișnuiți totuși ca atunci când ne apucăm de ceva să ne facem un plan și să urmăm niște pași. 

 

Doar dacă simți că nu poți să accepți instant totul la tine așa cum este, cu toate că eu am încredere în tine că poți, pentru mai multă structură, poți citi cartea „Cum să aplici tehnica Letting go”: https://cosmincimpanu.myshopify.com/products/cum-sa-aplici-tehnica-letting-go

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Postarea în întregime
Scopul vieții Feb 06, 2025

Care este scopul vieții pe pământ? La această întrebare se poate răspunde pe mai multe niveluri. Îți las mai jos o serie de răspunsuri. Fiecare dintre ele este adevărat, doar nivelul de contextualizare diferă.

 

  1. Scopul vieții este experimentarea. Dumnezeu se descoperă pe El însuși prin noi. 

 

  1. Scopul vieții este evoluția. Tu ca Spirit poți progresa și chiar o faci printr-o întrupare umană. Și cu cât intenționezi mai conștient evoluția, cu atât saltul poate fi mai mare. 

 

  1. Scopul vieții este să cureți karmă negativă și să acumulezi karmă pozitivă.

 

  1. Scopul vieții este acela de a realiza că identitatea ta reală este cea a Sinelui infinit pe o infinitate de dimensiuni. Planul în care ne aflăm ca oameni este cel mai potrivit pentru realizarea Sinelui. 

 

  1. Scopul vieții este să te bucuri atât cât de bine poți de această întrupare și să te pui cu intenții bune și curate în slujba celorlalți. 

 

  1. Scopul vieții este o investigare logică. De fapt totul doar este dintotdeauna și atât. 

 

După cum spuneam și inițial, niciuna din variante nu este greșită. Variantele reflectă doar niveluri, contextualizări și identificări diferite. 

 

Dincolo de căutarea unui scop, soluția rămâne să te cedezi pe tine însuți la modul cel mai total și deplin posibil lui Dumnezeu. În acel moment scopul tău devine clar pentru că vei fi purtat spre experiențe infinit armonioase de însăși curentul de dumnezeire care trece prin tine. Acest curent trece oricum prin tine. Doar devino conștient de el. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Postarea în întregime
De ce este necesar să evoluăm? Feb 04, 2025

„De ce trebuie să evoluăm ca suflete? Dacă suntem creați de Dumnezeu, iar El este iubire, de ce nu suntem deja în iubire?”

Ei bine, ești deja în iubire, numai că ai devenit orb în fața acestui fapt. Fiind dintotdeauna iubire, ți-ai imaginat un opus al iubirii. După ce ți-ai imaginat un opus al iubirii, te-ai identificat cu opusul imaginat al iubirii. Acesta este însă doar un exercițiu de imaginație. Iar a crede exercițiul de imaginație real, nu îl face totuși real. Identificarea ta cu ceva fals, nu transformă falsul în adevăr. Adevărul continuă să fie ceea ce de adevărul este, indiferent de cu cât de multă falsitate îl acoperi. 

Evoluția este un termen care indică spre un proces. De fapt, ceea ce tindem să numim evoluție spirituală este o conștientizare tot mai profundă a adevăratei tale naturi. Cu cât mai conștient de ceea ce ești de fapt, cu atât se poate spune că evoluezi. Dar folosirea cuvântului „evoluție” este doar un fel de a spune. Este de fapt un proces prin care Sinele se trezește din amnezie. Iar când este suficient de trezit din amnezie, Sinele își amintește că nu a fost niciodată o persoană sau un ego. Fiindcă ego-ul nici măcar nu există. 

Concluzionând răspunsul la întrebare, ceea ce numim evoluție este necesar pentru ca Sinele să se trezească din amnezie. Iar referitor la iubire, iubirea este ceea ce tu ești dintotdeauna. Doar ai uitat asta. Aceeași trezire din amnezie conduce și la trăirea iubirii care dintotdeauna ești. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Postarea în întregime
Claritate Feb 02, 2025

Prima modalitate prin care ne putem îngădui acel metaforic „pas în spate” are loc prin observarea minții. Articolul de astăzi introduce a doua posibilitate prin care putem face un „pas în spate” atunci când experimentăm neclaritate într-o arie specifică sau pe un anumit subiect specific în viețile noastre.

Iar această a doua modalitate este aceea de a ne reaminti câteva chestiuni de bază despre lumea în care trăim. De fiecare dată când experimentăm neclaritate, de fapt a avut loc o îngustare a perspectivei prin atașament de formă, iluzie sau suprafață. Reamintirea conceptelor de bază, aduce inevitabil claritate.

Cele două metode pot fi și combinate cu succes. Adică putem observa mintea cât mai des posibil. Ne putem da voie să fim pur și simplu conștienți de rulajul mental. Asta în timp ce ne dăm voie să ne reconectăm și la conceptele de bază pe care poate le-am acceptat cândva teoretic, dar încă nu le-am permis să se integreze și așeze până la cele mai profunde straturi ale Ființei.

Iată așadar care sunt conceptele de bază care reușesc să permită clarității să fie experimentată aproape de fiecare dată când trecem printr-o situație sau perioadă confuză.

1. Reamintirea faptului că există 3 „straturi” care intră în alcătuirea planului în care ne aflăm. Unul este Conștiința, al doilea mintea și al treilea materia. Corpul fizic face parte din planul material. Mintea și Conștiința sunt energie invizibilă non-materială. Ce suntem noi de fapt însă este câmpul Conștiinței și nu trupul fizic.

2. Acceptarea faptului că planul minții este și el împărțit în 3 „straturi”. Și anume: conștient, subconștient și inconștient. Doar foarte puține gânduri din mintea cu care interacționăm sunt conștiente. Restul sunt fie pe subconștient fie pe inconștient.

3. Majoritatea oamenilor funcționează pe pilot automat. Iar conștientizarea acestui lucru este o oportunitate de a ne întoarce cu fața înspre smerenie și iertare. Când suferim „din cauza cuiva” rareori acel om vrea să ne fac rău în mod intenționat. Este programul de fapt cel care ajunge la noi prin intermediul contextului. Iar recunoașterea și cedarea programării, ne va apropia de claritate.

4. Din fiecare situație neclară putem învăța ceva. Planul în care ne aflăm prezintă oportunități infinite de creștere și învățare. Însă învățarea nu se cere văzută asemeni unei acumulări de informație. Acel tip de învățare nu face decât să blocheze progresul autentic și claritatea. Ci vorbim despre o învățare experiențială care ne apropie de înțelepciune. Dar ce este înțelepciunea? Este disponibilitatea de a ceda și de a ne elibera de blocaje și de a intra în contact cu tipare de atracție de o putere înaltă. Înțelepciunea derivă din contactul cu nivelurile de Conștiință de o putere înaltă.

5. Orice problemă am experimenta, oricât de neclară, poate fi rezolvată dacă ne deschidem înspre cea mai potrivită soluție. De multe ori, noi vrem neclaritatea evaporată, numai că vrem ca asta să se întâmple într-un anumit fel specific. Vrem să controlăm procesul. Ego-ul preferă în unele cazuri moartea decât să recunoască o anumită greșeală. Putem să ne dăm voie să recunoaștem acest mecanism și să ne deschidem înspre cea mai potrivită și armonioasă soluție care vine de fiecare dată de la Dumnezeu. Putem să ne deschidem înspre inspirația care îi permite neclarității și ceții să se evapore.

6. Orice situație neclară am experimenta, acolo se împlinește un tipar karmic. Este un exemplu dur pe care îl dă David R. Hawkins, însă o dată acceptată chestiunea, este aproape imposibil ca situația prin care trecem să rămână la fel de neclară. Exemplul este cel al unui autocar plin cu oameni care este aruncat în aer într-un atac terorist. În momentul în care acel autocar este aruncat în aer, iar oamenii din interior experimentează ceea ce în termeni comuni numim „moarte”, de fapt are loc o curățare a karmei acelor oameni. Nimic nu se întâmplă ca o pedeapsă sau ca o recompensă. Ci totul se încadrează perfect într-un tipar karmic infinit arm...

Postarea în întregime
Progresul spiritual este cunoaștere de sine Jan 31, 2025

Ce înseamnă evoluția spirituală? Să devii tot mai conștient de ceea ce ești de fapt. Și să te identifici tot mai puțin cu ceea ce nu ești.

Cum devii tot mai conștient de ceea ce ești de fapt? Renunțând pe rând la energizarea mecanismelor care rulând îți livrează neadevăruri cu privire la ce ești de fapt. 

Unul din aceste mecanisme este invidia. Cu cât ești mai invidios, cu atât nu poți progresa în niciun plan. Nici spiritual, nici financiar, nici relațional, nici în business. Invidia este un obstacol major care de multe ori trece neobservat. Observă-l și cedează-l treptat. De ce este invidia un blocaj? Pentru că se bazează pe un neadevăr. Neadevărul este acela că ești separat de cel pe care îl invidiezi. De fapt ești UNA cu cel pe care îl invidiezi. Când crezi în separare, iei iluzia drept Adevăr, iar păcăleală cu privire la ce consideri despre tine că ești poate continua. 

După invidie urmează judecata. Când judeci, creezi o altă ruptură imaginară. De fapt nu te-ai „rupt” niciodată de ceea ce judeci, dar fiindcă mecanismul judecății rulează automat în minte și nu l-ai pus sub semnul întrebării, te păcălește. Nu te mai lăsa păcălit. 

Pe lângă acestea două mai sunt o sumedenie de alte mecanisme care rulează și care te blochează în a-ți aminti cine și ce ești. Practica este esențială. Așa că o să mă opresc din a le enumera și pe restul și o să te invit ca doar să te apuci să cedezi invidia și judecata. Cu fiecare pas de cedare a invidiei și judecății faci de fapt un pas spre tine însuți cel Real. 

Pentru susținere în procesul de apropiere a ta de tine cel Real, te invit în Academia Fericirii: https://www.cosmincimpanu.com/offers/G4xUuP4m/checkout

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Postarea în întregime