Poți să observi un gând pur și simplu ca fiind. Acesta este un pas esențial pentru ieșirea ta din robie. Ești acum un rob al minții. Gândurile par să nu se oprească și te obosesc. Mintea merge ca un aparat radio care nu poate fi oprit. Zgomotul acela de fundal, chiar dacă te obișnuiești cu el, totuși te obosește din ce în ce mai tare. 

Partea bună este că zumzetul acesta de gânduri poate fi conștientizat și ca tăcând. În liniștea tăcerii minții răsufli ușurat. Ești recunoscător că toată trăncăneala obositoare a luat măcar o pauză. Chiar se poate. Numai că pentru a găsi butonul de stop al aparatului radio, este necesar să ai răbdare. 

Într-un anume sens, se poate spune că sunt și o serie de pași până acolo. Unul dintre pași este să observi gândurile pur și simplu ca fiind. Nu le mai respinge, nu le mai împinge. Nu le mai judeca. Nu le mai considera ale tale. Nu mai considera că le emiți. Recunoaște gândul doar ca fiind și atât. De ceilalți pași mai discutăm pe parcurs. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Iubirea în definiția ei absolută este Conștiința însăși. Dar ce este Conștiința? Viața. Dar ce este Viața? Adevărul. Dar ce este Adevărul? Lumina. 

Viața = Lumină = Adevăr = Iubire

Iubirea este Existența însăși sub forma Conștiinței care este aspectul manifestat al lui Dumnezeu. 

Prin raportare la persoană, acesta fiind felul în care te raportezi de cele mai multe ori la lucruri, Iubirea prezintă următoarele caracteristici: 

1. Nu are asociat un „pentru că”. 
2. Este experimentată spontan și este conștientizată de fiecare dată ca fiind un cadou din partea lui Dumnezeu. 
3. Este simțită ca o energie plăcută în zona chakrei inimii. 
4. Este lipsită de condiționări. 
5. Tinde să fie experimentată cu cât mai puțin atașat de gânduri ești. 
6. Nu are o direcție pe care tu ca persoană să o poți controla. Ci mai degrabă curge spre ce/cine are de curs. 
7. Nu vrea nimic în schimb și doar dăruiește. 
8. Este dintotdeauna prezentă. Diferența este dată de disponibilitatea ta de a-i recunoaște sau nu prezența. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Este firesc ca atunci când începi cu spiritualitatea să ți se întărească ego-ul. Ajungi să cunoști niște lucruri pe care majoritatea oamenilor nu le cunosc. Important este să nu rămâi acolo. 

Acumularea de cunoaștere te poate păcăli. Ajungi să cizelezi un „ego spiritual” care știe foarte multe lucruri, dar de fapt nu ai progresat foarte mult. Știi lucruri, dar nu le și trăiești. Doar ai schimbat structurile mentale de care ești atașat. Până să începi drumul spiritual erai atașat de politică, mâncare, trup fizic și bani, iar acum ești atașat de maestrul X, conceptul Y și cărțile Z. 

Înțelepciunea spirituală se cere folosită ca o unealtă care indică spre Lumină. Dacă te atașezi de unealtă, tot îngreunare inutilă este. 

Cheia progresului spiritual real este recunoașterea treptată a ego-ului drept iluzie. Dă-ți voie să nu cazi în capcana în care devii tot mai atașat de concepte spirituale, dar de fapt dezvolți un „ego spiritual” în loc să te apropii de recunoașterea adevăratei tale naturi. 

Acceptă că orice progres este un dar din partea lui Dumnezeu și nu ceva pentru care tu ca „persoană” trebuie să îți asumi meritele. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Ne-am obișnuit în ultimii ani pe internet cu popularizarea unor articole de tipul: „X pași pentru a obține Y”. Rețeta de titlu este atractivă pentru minte, iar prin folosire excesivă s-a bagatelizat. 

Chiar dacă în general titlurile și structura de articole de acest gen este evitată, pentru materialul de astăzi se apelează la o astfel de structură. Asta pentru că textul original la care ne conectăm, chiar conține 4 pași pentru sălășluirea în Sine. 

A fost căutat și textul original în sanscrită cu traducere direct în limba engleză. Asta pentru că autorul acestor rânduri folosește o traducere făcută de Ramana Maharshi și s-a dorit eliminarea posibilității de a fi punctat Ramana aceste recomandări în 4 pași pentru a simplifica înțelegerea. Dar nu, în textul original, care datează de prin secolul 8, Adi Shankara ne spune că există 4 chestiuni care califică studentul spiritual spre sălășluirea în Sine. 

Frapant pentru autorul acestor rânduri este că toți cei 4 pași sunt bifați dacă se aplică Letting go în mod dedicat. Pașii pot fi așadar bifați, fără să știi că îi bifezi, ci doar aplicând Letting go ca practică semi-permanentă. Dincolo de asta, haide să vedem care sunt pașii: 

1. Discriminarea între Real și iluzoriu prin convingerea fermă că numai Conștiința este Adevărul și că lumea este iluzorie. 

Acesta este un lucru pe care Academia Fericirii l-a tot afirmat în ultimii ani prin desenul Conștiință-minte-materie, afirmând despre Câmpul Conștiinței că este tot una cu Adevărul, iar despre minte și materie afirmând că alcătuiesc iluzia. Discriminarea aceasta se dovedește un proces necesar atât timp cât studentul spiritual nu a experimentat încă subiectiv non-dualitatea, ci doar a auzit despre non-dualitate, aceasta fiind inițial un concept și nu o experiență. 

Acest pas este bifat prin Letting go atunci când este practicat Letting go-ul ca imersiune în energia experimentată în acum. Fiindcă atunci este ca și cum procesul tradus în cuvinte ar spune: „Mă duc adânc înspre Adevăr chiar acum, cufundându-mă total în esența experienței actuale și nu stau la suprafață acolo unde știu că e iluzia”. 

De asemenea, pasul mai este bifat prin Letting go atunci când se pleacă în practică din rațiunea: „Pot observa gândul sau emoția, prin urmare înseamnă că sunt altceva decât gândul sau emoția, sunt Câmpul Conștiinței care este Adevărul, și astfel îi dau voie gândului sau emoției iluzorii să plece și nu mă agăț de nici una dintre ele”. 

Primul pas ne spune așadar să discriminăm, adică să facem distincție între Real și iluzoriu, iar dacă urmăm simplitatea practicii Letting go, pasul este bifat automat. 

2. Poate fi observat că toate plăcerile lumești sunt tranzitorii și efemere și implică supărări și imperfecțiuni. A renunța la orice dorință față de ele este practica non-atașamentului. 

Prin urmare, după ce a fost bifat primul punct în care studentul este invitat să distingă între Real și iluzie, pasul următor este cedarea tuturor atașamentelor. Lucru despre care știm deja că și el se întâmplă automat dacă pur și simplu practicăm Letting go. 

Letting go-ul ne specifică în mod clar să renunțăm la absolut orice dorințe. În sensul că, de fiecare dată când o dorință apare, aceasta să fie pur și simplu cedată. De fiecare dată atașamentul de ceva, vine cu disconfort emoțional. Iar dacă studentul spiritual aplică Letting go pe acel disconfort emoțional, slăbește sau cedează de tot energia atașamentului. 

Non-atașamentul și cedarea dorințelor este pasul 2. Mergem mai departe...

3. Cele 6 virtuți care sunt: calmul, stăpânirea de sine, retragerea, toleranța, credința și concentrarea în Sine. 

Cu alte cuvinte, studentul spiritual este invitat să manifeste deschidere înspre aceste 6 virtuți. Iar pentru fiecare dintre cele 6 virtuți sunt oferite niște detalieri în textul original care vor fi punctate și aici: 

3(a) Calmul implică fixarea minții pe scopul ei și meditarea frecventă la imperfecțiunile lucrurilor devenind nesatisfăcut de acestea. 

Le...

Dacă îți este greu să identifici ce anume mai ai de lucrat la tine, îți pot fi de folos întrebările de mai jos: 

1. „Ce nu vreau să știe lumea despre mine?”
2. „Ce anume am făcut și nu am spus nimănui niciodată că am făcut lucrul respectiv?”
3. „Ce despre mine aș vrea să rămână ascuns?”

De fiecare dată când ascunzi ceva sau vrei să îl ascunzi, îți pierzi încrederea, devii timid din frica de a fi descoperit, întărești ego-ul. Orice creștere spirituală autentică nu poate interveni decât prin recunoașterea treptată a ego-ului drept iluzie. De fiecare dată când vrei să ascunzi ceva despre tine, întărești ego-ul fără să îți dai seama. Iar întărirea ego-ului conduce în cele din urmă la suferință. Suferința poate fi depășită cu adevărat numai trecând dincolo de iluzia ego-ului. 

După ce identifici ce anume ascunzi, nu îți mai rămâne decât să lucrezi la a accepta tu acele lucruri despre tine. Când le accepți tu pentru tine, nu vei mai simți să le ascunzi nici față de „ceilalți”. Încercarea de a le ascunde de „ceilalți” este tot o încercare de a le ascunde de tine. Numai tu drept Sine ești peste tot. 

Poți alege acceptarea într-o fracțiune de secundă. Nu îți trebuie mai mult. Acceptarea se face pur și simplu prin intenție. Acceptarea este polaritate interioară. Suntem obișnuiți totuși ca atunci când ne apucăm de ceva să ne facem un plan și să urmăm niște pași. 

Doar dacă simți că nu poți să accepți instant totul la tine așa cum este, cu toate că eu am încredere în tine că poți, pentru mai multă structură, poți citi cartea „Cum să aplici tehnica Letting go”: https://cosmincimpanu.myshopify.com/products/cum-sa-aplici-tehnica-letting-go

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu