Progresul spiritual are două etape.

În prima etapă se acumulează cunoaștere. Fiindcă începem să înțelegem și cunoaștem lucruri despre noi, asta ne crește gradul de conștiență. Prin cunoaștere aliniată Iubirii, Adevărului și Integrității, progresul chiar intervine.

În a doua etapă începe cedarea atașamentelor, punctelor false de identificare și inclusiv cedarea cunoașterii acumulate. Racheta are nevoie de anumite structuri pentru a părăsi gravitația pământului. Când structurile respective nu mai sunt necesare, ele se decuplează și cad. Fix la fel, discipolul spiritual ajunge în punctul în care conștientizează că tot ceea ce știe se cere cedat pentru că Adevărul se află dincolo de „eu știu” și dincolo de orice proces mental.

O etapă nu este mai bună decât alta. Una dintre etape nu este superioară sau inferioară celeilalte.

Intenția din spatele acestui text este aceea de a aduce claritate. Mulți oameni sunt blocați în apogeul primei etape și nu înțeleg de ce stagnează și lucrurile nu mai progresează. Motivul este acela că etapa a doua se cere inițializată.

Orice identificare, „eu știu”, atașament, se cer cedate pentru a face loc unei paradigme și mai expansive.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Frica poate fi depășită. Există chiar multiple variante de lucru cu frica pentru a-i da drumul. Una din aceste variante este conștientizarea dinamicii energetice care conduce la frică. Ceva observat și conștientizat tinde să se armonizeze. Când mecanismul care conduce la frică este conștientizat, frica se reduce în intensitate sau dispare de tot.

Mecanismul arată cam așa:

1. Mintea face o proiecție legată de un viitor imaginat. Util de conștientizat aici este faptul că „mintea face”. Nu „tu” faci. Mecanismul este automat. Mintea însă își poate imagina și lucruri care nu au deloc existență pe niciuna din dimensiunile infinite ale Sinelui. De aceea, a acorda mare importanță scenariilor imaginate, nu prezintă utilitate.

2. Ego-ul face presupunerea inconștientă că are control și că ar putea să controleze lucrurile în așa fel încât să nu se întâmple acel ceva imaginat. Când ești în scaun la cinematograf nu presupui că ai putea influența finalul filmului. Renunță la a mai presupune că ai control și față de scenariile imaginate și cedează-te lui Dumnezeu.

3. Mintea rulează prezumția tacită conform căreia ceva „rău” sau „nepotrivit” se poate întâmpla. Acest lucru este fals. Niciun potențial nu devine actual în Infinitul Sinelui în mod aleator. Totul este perfect și infinit armonios. Fiecare fir de păr este numărat. Are Dumnezeu grijă de toate. Schepsisul este să ne cedăm Lui.

Când ne amintim aceste 3 roticele care pun frica în mișcare, simpla amintire și observare a lor determină scăderea în intensitate a fricii sau cedarea completă a fricii. Doar observă mecanismul și vezi ce se întâmplă.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Un emoțional încărcat nu îți dă voie să vezi lucrurile clar. O emoție stă fiindcă te agăți de ea. Dă-i drumul. Renunță la a mai extrage plăcere din suferință și dă-i drumul.

Emoția nu este un balaur de care să fugi cât te țin picioarele. Este pur și simplu o emoție. Cu atât mai inofensivă cu cât renunți la a-ți dori să o controlezi, suprimi, reprimi, schimbi sau ataci.

Emoția vine. Emoția pleacă.

Acesta este cursul firesc al lucrurilor. Numai când se intervine cu forța în cursul firesc, emoția stă și tot stă și pare că suferința este infinită.

Suferința doar pare infinită. Efemerul nu are cum să se transforme vreodată în Etern. Iar suferința derivă din identificare cu limitarea și este prin urmare efemeră. Efemeră fiind, așa cum apare, așa și dispare. Este numai intervenția cu forța în proces, cea care dă senzația că nu se mai termină.

Observarea non-atașată a suferinței îi permite emoției să își urmeze fluxul firesc. Cum apare și dispare. Fiindcă tot ce apare și dispare. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Infinitul este adevărata ta natură. În momentul în care intervine „joaca” cu conceptul de limitare, apare și senzația de neputință. Vezi banii ca o resursă limitată și te simți neputincios în a-i avea. Vezi viața drept o resursă limitată și îți este frică de moarte. Vezi  Iubirea drept o resursă limitată și apare frica de a o pierde.

Este ego-ul limitat, cu care te identifici, cel care te păcălește să iei limitarea drept realitate. Adevărul este că Sinele este nelimitat și infinit. Adevărata ta natură este cea a Sinelui. Sinele este Dumnezeu manifestat și Dumnezeu non-manifestat la un loc. Cu smerenie și aliniat Iubirii, Integrității și Adevărului, îi poți permite Identității Reale să fie amintită. Cedarea identificării cu limitarea este o posibilitate.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Observă dorința. Mai apoi cedeaz-o. Cu cât mai multe sunt dorințele, cu atât mai mare este suferința. Paradoxal pentru minte, cedarea dorinței ne apropie de fapt de a trăi specificul dorinței. Întreabă-te dacă nu ți s-a întâmplat vreodată să primești ceva când nu ți-l mai doreai. Poți să te pui în postura aceasta conștient.

Viața merge înainte și fără să îți dorești tu lucruri. Sunt șanse foarte mari să fii surprins cum cedând toate dorințele, Dumnezeu îți dă în dar ceea ce este infinit armonios pentru tine. Experiențe pe care nu ți le-ai fi putut imagina niciodată cu mintea limitată, sunt primite în dar și nu mai rămâne decât să fii și să trăiești recunoștința.

Dorința este a ego-ului. Secretul nu este manifestarea a ceea ce ego-ul crede că trebuie manifestat. Secretul este curgerea împreună cu Viața așa cum este ea. Curgerea este recunoscută firesc prin Intenția de a ne ceda atât pe noi înșine, cât și toate dorințele, lui Dumnezeu.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu