Atunci când nu ceri nimic de la lume, nici de la Dumnezeu, când nu vrei nimic, nu cauți nimic, nu te aștepți la nimic, atunci Starea Supremă vine la tine neinvitată și neașteptată - Nisargadatta Maharaj

Ego-ul, prin însăși natura sa, vrea în permanență ceva. Există o așteptare, există o dorință, există o cerere. Iar atunci când așteptarea, cererea sau dorința nu sunt împlinite, apare suferința. 

Starea Supremă este reamintirea adevăratei identități care este infinită și plină de beatitudine. Cu cât mai multe sunt dorințele și așteptările, cu atât ratezi această beatitudine care ești dintotdeauna. Beatitudinea este dintotdeauna chiar aici. O ratezi fiind prea ocupat cu a-ți dori diverse și cu a fi supărat că dorințele nu se împlinesc.

De aceea, pentru ca progresul spiritual să poată interveni, este necesară renunțarea la orice dorințe și la orice așteptări. Cu fiecare dorință sau așteptare cedată, faci încă un pas spre beatitudinea care ești dintotdeauna. Prin acceptare radicală, poți recunoaște fiecare instanță a lui ACUM ca fiind perfectă fix așa cum este. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Faci și te atașezi de rezultat. Acest atașament conduce la suferință fiindcă spre suferință conduce orice atașament. Cum ar fi să faci ceea ce faci, dar fără atașament de rezultat? Dacă ești sincer cu tine, deja te simți liber în interior numai fiindcă te gândești la această posibilitate acum. Poți fi atât de liber, dar alegi să te autolimitezi atașându-te de rezultat. 

Poți lăsa rezultatul în seama lui Dumnezeu. Tu doar dă 100%. Fă din Iubire. Fii dedicat și nu delăsător. Rezultatul va fi perfect, dar nu te atașa de el. Singurul lucru pe care îl aduce atașamentul de rezultat este suferința. 

Nu este nimic abstract și nici greu în această postură. A face fără atașament de rezultat este doar nefamiliar. Te-ai obișnuit altfel. Te-ai obișnuit să suferi în loc să te bucuri. Nu este nimic obligatoriu. Poți experimenta și valida sau invalida pentru tine. Acționează fără atașament de rezultat și vezi ce și cum se întâmplă. Poți să te conectezi la libertatea care oricum ești când cedezi atașamentul în general și atașamentul de rezultatele acțiunilor în particular. 

Cu cât mai mult judeci, cu atât mai mult suferi. Felul în care ajungi să suferi poate fi argumentat în multe feluri. În esență însă, suferința apare de fiecare dată prin îndepărtare de Adevăr. Cunoașterea și trăirea Adevărului eliberează fiindcă taie în vălul iluziei suferinței. 

Judecata are rolul de a te ține departe de Adevăr. 

De fiecare dată când judecata apare ca gând, ea ascunde presupunerea că ceva nepotrivit sau incorect se petrece. Judeci fiindcă etichetezi ceea ce vezi ca fiind „rău”. De fapt, întreaga Existență doar este. Nimic nu e „bun” sau „rău”, ci doar este întregind perfecțiunea Totului. 

O a doua presupunere ascunsă în spatele judecății este separarea. De fiecare dată judeci „altceva” sau pe „altcineva”. Judecata presupune dualitate. Presupunând că există mai mulți și nu unul singur care este Sinele, te îndepărtezi de Adevăr. Și așa cum am spus deja, a te îndepărta de Adevăr te predispune la suferință. 

Cedând judecata faci un pas esențial în depășirea suferinței. Fiindcă Adevărul bucură și eliberează. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Orice acțiune poate fi o ofrandă adusă Lui Dumnezeu. Aceasta este una din căile sigure prin care poți progresa spiritual. Pentru slava Lui Dumnezeu și de dragul Iubirii pe care o găsești în interiorul tău față de Suprem, poți închina orice acțiune Totului. Inclusiv lectura acestui text poate fi o formă de a aduce slavă Lui Dumnezeu dacă aceasta este intenția. 

Specificul acțiunii este însă irelevant. Mănânci, închină acțiunea Lui Dumnezeu și fă-o pentru El. Mergi la cumpărături. Fă-o pentru El. Faci curat în casă. Fă-o pentru El. Te uiți la un film. Fă-o pentru El. În felul acesta sanctifici orice acțiune. Orice acțiune este sfântă dacă îți amintești să o sfințești închinând-o Lui Dumnezeu. 

Cu cât mai mult faci ceea ce faci pentru tine, imaginându-te separat de Întreg, cu atât mai mult stagnezi. 

Doar fă tot ce faci pentru Dumnezeu. Mai simplu de atât nu se poate. Și poate fi chiar suficient pentru tot parcursul tău spiritual. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Așteptările conduc la suferință fiindcă te scot din ACUM. Suferința apare când constați că lucrurile nu decurg cum te-ai așteptat. Prin atașamentul de așteptări imaginare, orice situație se transformă într-un motiv de suferință. 

De exemplu, gospodina gătește ceva pentru familie. Face asta din așteptarea aprecierilor. În loc de aprecierile imaginate să spunem că primește remarca: „Mai trebuia niște sare”. Suferința apare imediat. Fiindcă suferința apare din atașament, iar așteptările de orice fel presupun și atașament. 

Soluția pentru a trece dincolo de o mare parte din suferință este să trăiești fără așteptări. Asta nu înseamnă nici să trăiești fără planuri și nu înseamnă nici să nu faci nimic. Poți face ceea ce faci, dar fără așteptări. 

Mintea care caută un motiv în orice, se poate întreba: „Și atunci de ce să o fac?”

Poți lua drept motiv suficient de bun iubirea Lui Dumnezeu. Poți să faci tot ceea ce faci pentru Dumnezeu și având drept scop Iubirea. În Iubire și din Iubire, cedând așteptările, orice experiență devine un motiv de bucurie reală și recunoștință. Cedează așteptările și ai depășit o bună parte din suferință. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu