Cât de împlinit ești este invers proporțional cu ceea ce ascunzi. Poți să îți ascunzi ție. Poți să le ascunzi celorlalți. De fapt tot ție îți ascunzi fiindcă realitatea Sinelui este singulară și omniprezentă. Cu cât sunt mai multe lucrurile pe care le bagi sub preș conștient sau inconștient, cu atât este mai mare gradul de nefericire. 

În teorie soluția este simplă. Te oprești din a băga sub preș. În practică, observi cum băgatul sub preș parcă se întâmplă în ciuda bunelor tale intenții. Și chiar așa și este. Suprimarea este un mecanism mental automat care se slăbește treptat prin observare conștientă. 

Ceea ce bagi sub preș, ți-ai dori să nu mai fie. Însă ceea ce este, nu poate să nu mai fie. Ceea ce este, poate fi totuși în altă „formă” decât cea actuală. Iar aceasta este magia și utilitatea lucrului spiritual. Imaginează-ți un balaur făcut din bețișoare de jucărie. Când bețișoarele sunt așezate în poziția actuală, arată ca un balaur. Dacă însă iei toate bețișoarele și le așezi în ordine în cutia lor, ele sunt doar niște bețișoare. 

Observă energiile, impulsurile, atașamentele. Nimic nu se prezintă întâmplător. Tu ești peste tot și îți vrei numai binele. Oprește-te din a fugi de balaurii pe care îi percepi. De cele mai multe ori este vorba de percepție, nu de Realitate. Cu cât reușești să ieși din mecanismul automat al băgării sub preș, cu atât experiența de viață devine mai plăcută. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Acceptarea emoțiilor este primul pas către vindecare. Atunci când refuzi să simți ceea ce te deranjează, emoțiile rămân blocate și își fac simțită prezența prin tensiune, suferință și stres.

A permite emoțiilor să curgă înseamnă să le recunoști fără a le rezista. Nu trebuie să îți placă emoția, dar poți să o accepți ca pe o parte din experiența umană. Când îi oferi spațiul necesar, emoția își face treaba și pleacă.

Emoțiile sunt energie. Când le lași să curgă liber, eliberezi acea energie și te simți mai ușor, mai liber. Acceptarea este cheia care deschide calea către eliberare.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Roagă-l pe Dumnezeu să îți releve însemnătatea a ceea ce vezi. Ceea ce vezi și ceea ce percepi nu sunt unul și același lucru. De ce? Fiindcă intervin filtrele mentale. 

Privești înspre un „pix”. Nu vezi însă un „pix” ci vezi un instrument de scris, un instrument de scos ochii sau trauma copilăriei tale. Percepția diferă. Iar percepția nu este Realitate. Când Intenția este aceea de a progresa spiritual, a te concentra pe esența „lucrurilor” este esențial. Chiar și cuvântul „pix” este tot o etichetă mentală care distorsionează. 

De fapt, dacă privești înspre „ceva”, în absența oricăror etichete poți vedea ceea ce acel ceva este în esență. „Orice” care prezintă calitatea de a exista, privit fără filtre mentale, se prezintă drept Dumnezeu manifestat. 

Rugăciunea ajută. Doar roagă-l pe Dumnezeu să îți releve însemnătatea a ceea ce vezi. Fii deschis înspre a ceda percepția. Pas cu pas Adevărul se descoperă în fața ochilor tăi. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Pune-ți atenția pe ce vrei să aperi. Acolo mai ai de lucru. Impulsul de a apăra ceva apare din atașament sau aversiune. Nimic din ceea ce are existență nu necesită apărat. Tot ceea ce există este etern. Fără început. Fără sfârșit. La ce bun să aperi ceva care oricum nu poate fi distrus? Este un nonsens. Impulsul de a apăra apare numai în relație cu minciuna și falsul. Minciuna necesită într-adevăr apărată fiindcă altfel este dezvăluită. Adevărul nu necesită apărat fiindcă Adevărul este dintotdeauna fix ceea ce este. 

Niciun atașament și nicio aversiune nu este cu adevărat utilă, chiar dacă ego-ul argumentează contrariul. Atașamentul este într-adevăr foarte util pentru ego și pentru menținerea iluziei, nu pentru trăirea experiențială a Adevărului. 

Pe lângă asta, atașamentul și aversiunile te fac să suferi. Asta pentru că te îndepărtează de acceptare. Iar soluția reală pentru depășirea suferinței este acceptarea. 

Învață cum să accepți aplicând tehnica Letting go: https://cosmincimpanu.myshopify.com/products/cum-sa-aplici-tehnica-letting-go

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Întrebarea: „Există viață după moarte?” presupune că moartea ar fi o realitate. A nu mai exista nu este însă o posibilitate. A nu mai exista este doar un exercițiu de imaginație al minții. Tot ceea ce este, există dintotdeauna și va exista pentru totdeauna. 

Din fuga de suferință, ego-ul își poate imagina moartea chiar drept o soluție. Soluția pentru suferință nu este să nu mai exiști. Soluția pentru suferință este să nu mai opui rezistență și să te deschizi înspre acceptare. 

Prin urmare, răspunsul la întrebarea: „Există viață după moarte?” este acela că: „Există numai Viață. La infinit Viață. Fără început și fără sfârșit”. 

Te identifici cu ceea ce nu ești, și drept urmare îți imaginezi moartea drept posibilitate. Tot ceea ce Dumnezeu creează este etern. Prin urmare, dacă prin filtre mentale vezi ceva ce nu este etern, înseamnă că vezi ceva ce nu există. Luând nonexistența drept Realitate, suferi. 

Când îți dai voie să recunoști falsul drept fals, se face Lumină.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu