Conștientizează contextul în care te afli și lucrează energetic de acolo. 

Dacă te afli într-un lac aproape să te îneci fiindcă nu știi să înoți, folosește un colac de salvare. Dacă urmează să ții o prezentare pe scenă, iar hainele sunt îmboțite, folosește un fier de călcat. Dacă ai de agățat un tablou pe perete, folosește un cui și un ciocan. 

Problema apare când vrei să folosești fierul de călcat ca să ieși din lac, ciocanul ca să calci hainele și colacul de salvare ca să agăți tabloul pe perete. 

Pentru un om aflat la început de drum mesajul unui maestru iluminat poate fi de neînțeles. Iar asta nu se traduce în inferioritate sau superioritate. Ci este doar adaptare la context. 

Prin urmare, este imperios necesar să îți dai seama unde te afli ca să poți să determini care este unealta potrivită acum pentru a progresa. Uneltele nu sunt „bune” sau „rele” ci „potrivite” sau „nepotrivite” contextului. Alege o aliniere în Adevăr și pătrunde cu sinceritate contextul. Odată conștientizat contextul, soluția la orice problemă tinde să intervină, ușor, natural, firesc. 

În cartea „118” găsești 118 unelte practice din care poți selecta cele care se potrivesc contextului în care te afli acum pentru a trece la nivelul următor: https://cosmincimpanu.myshopify.com/products/cartea-118

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Procesul prin care devii conștient de un gând este unul spontan. Gândul este mai degrabă receptat și nu emis. Ceea ce numim gând este o „substanță imaterială”. 

Motivul pentru care simți că gândurile te consumă pleacă din prezumțiile false pe care le ai despre gânduri și minte. 

Dacă felul în care te raportezi acum la gânduri și minte pare ineficient, merită să te deschizi înspre următoarele: 

1. Există o singură minte. (să-i zicem colectivă...) Din cadrul acestei singure minți, devii conștient de unele gânduri și nu de altele conform unui mare set de parametri. Printre acești parametri se numără: intenția, atașamentele, aversiunile, dorințele, opunerea de rezistență, poziționarea generală asupra lumii, universului și a ta. 

2. Gândurile nu sunt „ale tale”. Ci pur și simplu sunt. 

3. Acorzi o prea mare importanță gândurilor, iar asta le face să fie din ce în ce mai multe și mai obositoare. Cum ar fi să recunoști orice gând ca fiind pur și simplu un gând și să îi dai voie să plece? 

4. Dacă o să cauți să determini de ce gândești ce gândești, o să te afunzi din ce în ce mai tare într-o problemă fără răspuns sau soluție. Soluția reală constă a te concentra pe Liniștea de dincolo de gânduri. Sau pe Liniștea de „sub” gânduri. Din acea Liniște orice întrebări sau nedumeriri își vor găsi elucidarea. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Soluția la orice problemă este găsită de multe ori în frumusețea simplității. Se spune că unul dintre cele mai grele lucruri este să fii simplu. A te complica este ușor, dar de cele mai multe ori te îndepărtează de soluție. 

Când țelul este progresul spiritual, simplitatea constă în cedare. Ce anume este de cedat? Totul și orice. Cui cedăm? Lui Dumnezeu. Când nu a mai rămas nimic de cedat, cedată este și iluzia persoanei, iar astfel poate fi reamintită unitatea absolută a Sinelui. 

Există câteva puncte cheie: 

- o practică meditativă simplă. 

- cedarea emoțiilor.

- pătrunderea naturii minții. 

- răbdare. 

- o aliniere profundă în direcția Adevărului și Iubirii. 

Nu ai nevoie de foarte multe pentru a fi cu adevărat fericit. Este suficient să te menții în simplitate fiindcă acolo eficiența este maximă. Cedează tot ceea ce nu este cu adevărat necesar și concentrează-te pe esențial. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Omul interesat de spiritualitate se angajează într-o călătorie a deosebirii falsului de Real. Fiecare convingere, gând sau emoție se cer investigate pentru a trece testul Adevărului. Adevărul conferă libertate.

Fix așa cum alegi fasolea de pietricele, boabe de pământ și coji, fiecare energie se cere cernută prin filtrul Adevărului. Ceea ce se dovedește a fi fals se cere cedat. Căutând în permanență o aliniere cu Adevărul, Iubirea și Integritatea, progresul spiritual devine chiar inevitabil.

Nu spălarea ferestrei de noroi cauzează lumina soarelui sus pe cer. Soarele este mereu acolo și radiază liber. La fel și Adevărul. Adevărul nu este cauzat de cedarea falsității. Ci, prin cedarea falsului, Adevărul devine limpede.

Nu: „Cum să fac să demonstrez că am dreptate?” este relevant, ci: „Cum fac să îmi dau seama ce este Adevărat?”.

Uneori, omul preferă să stoarcă plăcere dintr-un atașament de ceva fals, în loc să cedeze non-atașat falsul pentru a se bucura de libertatea Adevărului. Pe nivelul Intenției poate fi făcută însă o alegere. Prin alegerea alinierii corecte, destinația devine sigură.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Dumnezeu nu vrea ca tu să suferi. Dumnezeu nu pedepsește. Poți trăi o situație drept compensație karmică. Karma nu este pedeapsă, ci este Iubire. 

Singurul care suferă este ego-ul prin acumularea unor munți de vinovăție și îndepărtare de Adevăr. Suferința în sine nu are nimic de-a face cu progresul spiritual real. A recunoaște mecanismele din spatele suferinței și a trece dincolo de suferință constituie progres. 

Ești în chiar acest moment un Infinit de Iubire și Lumină care a uitat cine este. Îți poți reaminti. Nu este necesar să te programezi cu Adevăr, ci este suficient să îi permiți falsului să cadă. Când cortina falsității cade, Lumina Adevărului strălucește liber. Te recunoști astfel ca fiind dintotdeauna fix ceea ce ești. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu