Pentru a trăi Iubirea necondiționată este necesar să „spargi” bariera logicii. Iubirea nu este logică. Spiritualitatea profundă nu este nici ea logică.

Logica este o unealtă care te-a ajutat foarte mult până în acest punct. Măcar ca experiment, spiritualitatea îți cere să lași puțin logica deoparte și să te abandonezi Lui Dumnezeu.

Logica este asemeni unei mașini performante care te-a purtat cu 130 de km/h pe autostradă. Dacă însă vrei să mergi pe mare, trebuie să iei vaporul. Este necesară o adaptabilitate la mediu.

Cu mașina ai făcut mii și mii de kilometri. Ești atașat acum de mașină. Și este logic să spui că mijloc de transport mai performant nu există. Iar acest lucru chiar este valabil pentru uscat. Pentru a naviga pe mare, ai nevoie de vapor. Pentru a zbura, ai nevoie de avion.

Spiritualitatea te invită să ieși din mijlocul de transport actual și să experimentezi alt mijloc de transport. Atașamentul de ceea ce îți este familiar tinde să te împiedice. Atașamentul poate fi cedat. Odată cu cedarea atașamentului, Iubirea necondiționată îți este dăruită de către Dumnezeu însuși.

Învață cum treci dincolo de logică spre Iubire din cartea: „Ești Iubire” pe care o găsești la link-ul de mai jos:

https://cosmincimpanu.myshopify.com/products/cartea-esti-iubire

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

A te abandona Lui Dumnezeu este extrem de simplu. Este fix ca pășitul în abis. Nu necesită niciun efort. Este ca atunci când un grup de prieteni se joacă, iar unul dintre ei se lasă pur și simplu pe spate având încredere că grupul îl va prinde.

A te lăsa să cazi pe spate nu necesită niciun efort. Ba chiar e necesar să cedezi și minimul efort de a te ține pe picioare. Numai că e necesar să ai încredere că ești prins.

Credința în Dumnezeu face diferența. Aud: „M-aș abandona Lui Dumnezeu, dar nu prea reușesc oricât mă strădui”. Dacă faci eforturi să nu faci niciun efort, efortul de a nu face efort este tot un efort.

Calea este credința care conduce la capacitatea de a te lăsa purtat. Poți fi sigur că Dumnezeu „te prinde” de fiecare dată. Doar cedează-te Lui cu adevărat și vezi ce se întâmplă. Alege din miezul Ființei tale Intenția de a te abandona Lui, iar Iubirea, Pacea și Armonia îți bat la ușă. Rămâne doar să le deschizi.

Învață cum să te abandonezi din cartea „Cum să aplici tehnica Letting go” pe care o găsești la link-ul de mai jos:

https://cosmincimpanu.myshopify.com/products/cum-sa-aplici-tehnica-letting-go

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Sub gândurile de care ești conștient se află gândurile de care nu ești conștient. Iar sub gândurile de care nu ești conștient se află Intenția. Progresul spiritual intervine forând dinspre suprafață spre profunzime.

Suferința apare când nu există aliniere între Intenție, subconștient și conștient. Cu cât mai mare lipsa de aliniere între acestea, cu atât mai mare suferința.

Prin terapie, introspecție și meditație, devii conștient de aspecte care sunt în tine, dar nici nu îți trecea prin cap că așa ceva se află în tine.

Continuând practica spirituală, poți pătrunde spre Intenții pentru a le alege conștient.

Prin alinierea ta cu tine însuți, suferința tinde să se evapore și să fie înlocuită de pace și liniște. Răbdarea este utilă fiindcă vorbim de un maraton nu de un sprint.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Mintea este plină de programe. Aceste programe există deja în mentalul colectiv. O parte sunt preluate din familie și de la cei apropiați. De o altă parte din programe te-ai înamorat fără să îți dai seama.

Neconștientizat, procesul asimilării de programe tinde să fie unul continuu. Toată această programare rulează automat și funcționează asemeni unor filtre care denaturează ceea ce este experimentat.

Lucrul spiritual constă, printre altele, și în a deveni conștient de programele prezente la nivel mental. Un gând spontan, recunoscut drept gând spontan, își pierde deja din puterea pe care o are asupra ta.

Un alt lucru care ajută este să îți concentrezi mintea într-un punct fix. Să repeți „Te iubesc” continuu, drept mantră, este de un real folos.

De folos este și observarea impersonală a programării mentale ca pe o „aceasta”. Pur și simplu devii conștient de program, dar îți amintești că gândurile nu sunt „ale tale” și îi dai voie programului să se consume rulând.

Mintea este ceea ce este. Dacă te lupți cu ea, îi oferi mai multă energie pentru a genera dezordine. Recunoscând-o impersonal drept ceea ce este, o experimentezi ca din ce în ce mai liniștită.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Practica spirituală se cere a fi parte integrantă din viața de zi cu zi. Ego-ul vrea să separe spiritualitatea de lumesc. Această separare este una amăgitoare.

Iubirea este un fel de a fi în lume, nu ceva ce experimentezi doar în meditație sau rugăciune.

Rugăciunea se cere practicată, până când îți trăiești viața însăși ca pe o rugăciune. Practica meditației se cere dusă la nivelul în care te găsești în meditație în timp ce ești activ și în mișcare.

Toate principiile spirituale au aplicabilitate în viața de zi cu zi. Prin urmare, viața însăși poate fi trăită drept practică spirituală.

Când o emoție apare, ea poate fi cedată Lui Dumnezeu. Când îți dai seama că ești atașat de un gând, poți ceda acel atașament. Poți să îți amintești că ești Iubire și când te rogi, și când faci de mâncare. Ceea ce ești, continuă să fie fix același „lucru” indiferent de ceea ce se petrece.

Ceea ce numești „practică spirituală” se cere mixat cu ceea ce numești „lumesc”. Fiindcă în esență, Dumnezeu este întreaga Existență și mai mult decât atât. Calitatea de „a exista” aparține atât „lumescului” cât și „spiritualului”. Nu mai separa cele care sunt doar în aparență „două” și ți-l vei reaminti pe UNUL.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu