Acționează fără să faci nimic

De aceea maestrul acționează fără să facă nimic și predă fără să spună nimic. Lucrurile apar și el le lasă să vină. Lucrurile dispar și el le lasă să plece. El are, dar nu posedă. Acționează, dar nu așteaptă. Când munca lui este terminată, el o uită. De aceea durează veșnic. - Tao Te Ching

Non-atașamentul este o altă componentă esențială care conduce la progres spiritual și îl susține.

Cum adică maestrul acționează fără să facă nimic? E vorba de a nu te mai identifica atât de puternic cu acțiunea. Cu „eu fac”. Eu drept ego, eu drept separare. Și să accepți mai mult că, să zicem, Dumnezeu face prin tine. Deja aceasta este o nuanțare care s-ar putea să funcționeze ca un pas intermediar până să ajungi în punctul în care accepti total că tu, drept individualitate, nu faci nimic și că acțiunea se petrece și că acționator nu există în spatele acțiunii.

Maestrul predă fără să spună nimic. Aici este o referire la ființare. Știi că se spune că succes ai atunci când ești și nu atunci când faci sau vrei sau îți dorești. Și maestrul, prin ceea ce el este, fără ca să fie necesar să spună vreo ceva sau să transmită vreun mesaj, le predă celorlalți înțelepciune.

Este vorba de o invitație adresată ție de a te concentra mai mult pe a fi, în detrimentul lui a face sau a avea.

Lucrurile apar și el le lasă să vină. Este vorba de această postură a non-opunerii de rezistență în fața a ceea ce viața îți propune spre a fi experimentat. Poți accepta chiar acum că ceea ce viața îți propune spre a fi experimentat este perfect așa cum este. Este infinit armonios așa cum este și că nu ai vreun motiv să intervii sau să încerci să eviți ceea ce viața îți propune spre a experimenta. Pentru că ceea ce viața îți propune spre a experimenta este infinit armonios.

Lucrurile dispar și el le lasă să plece. Deci nu se agață de ele. Vorbim din nou de o postură non-atașată.

El are, dar nu posedă. Acționează, dar nu așteaptă. Deci a acționa fără așteptări este o postură care te ajută foarte mult în viață. 

Dacă ești la serviciu și îndeplinești o anumită sarcină și o faci pentru că te aștepți să primești o mărire de salariu, să primești bonus, să primești aprecieri din partea colegilor, să primești aprecieri din partea șefilor sau cine știe ce alte așteptări ai putea să ai. Atunci când aceste așteptări nu sunt împlinite, suferi.

Și tot așa în orice arie a vieții tale, unde întreții așteptări, nu faci altceva decât să întreții suferința.

De aceea maestrul acționează dar nu așteaptă și asta este și postura care te ajută pe tine mult în viață dacă o integrezi și care susține progresul spiritual real. Pentru că la progres spiritual real se ajunge cedând așteptările de orice fel, cedând dorințele de orice fel, cedând puternica identificare cu orice și fiind cât mai neatașat.

De multe ori cineva muncește, se identifică foarte mult cu faptul că el a muncit și rămâne agățat acolo. Și vrea să se întâmple ceva cu munca aceea, să primească aprecieri, să o vândă, să fie valorizată, să fie apreciată, să mai știu eu ce. Muncește și mai apoi uită – aceasta este postura maestrului, aceasta este postura curgerii.

De aceea durează veșnic, zice fragmentul, pentru că o uită, pentru că este non-atașat. Munca făcută dintr-o postură a non-atașamentului este mult mai rezistentă și durabilă decât munca făcută cu atașament.

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin