Cu cât mai tare îți dorești să controlezi, cu atât mai mult suferi. Un pas esențial pentru a te apropia de fericire este să cedezi controlul. 

Investigând, îți poți da seama că nu poți cu adevărat controla ceva. Controlul este o iluzie. Dar majoritatea oamenilor nu își iau timp să investigheze și să devină conștienți de acest aspect. Prin urmare, posibilitatea controlului este presupusă ca existând. Controlul, fiind o presupunere falsă, te predispune la a suferi. 

Fericirea este descoperită natural cu cât mai mult găsești în tine disponibilitatea de a accepta și cu cât te deschizi înspre a ceda controlul. 

Lucrurile sunt cum sunt și sunt perfecte așa cum sunt. 

Viața merge înainte și dacă situația X nu decurge așa cum ai vrea tu. 

Ceea ce este menit să te găsească, te va găsi oricum, chiar dacă încerci să forțezi sau eviți acel ceva. 

Pacea pe care o descoperi cedând dorința de a controla este dintotdeauna în tine. 

Când îți dorești ceva obsesiv, îl respingi. Când ești în completă detașare, poți să îi dai voie celui mai potrivit lucru să intre în viața ta. 

Pentru a fi în completă detașare, este necesar să ai încredere. Încrederea se dobândește treptat cu cât alegi să te lași pe tine însuți și totul în grija lui Dumnezeu. 

Oricum, dacă nu lăsai tu lucrurile în grija lui Dumnezeu, nu înseamnă că ele nu erau în grija lui Dumnezeu. A lăsa lucrurile în grija lui Dumnezeu este însă o Intenție. Intenție care odată aleasă te pune într-o postură a curgerii și nu în una a împotrivirii. De fiecare dată când îți dai voie să curgi împreună cu Viața, găsești bucurie. 

Încrederea se dobândește cu fiecare mic pas în care vezi că lăsând „cutare lucru” în grija lui Dumnezeu, totul s-a asezat mai bine decât ți-ai fi putut tu imagina. 

Cu cât încrederea e mai mare, cu atât disponibilitatea de a te ceda lui Dumnezeu este mai mare. Și cu cât mai mare disponibilitatea ta de a te ceda lui Dumnezeu, cu atât mai intens progresul spiritual real. 

Libertatea de alegere pe care o ai este în termeni de Intenție, nu de acțiune. 

Imaginează-ți că te afli într-o videotecă imensă cu o infinitate de filme. Ai secțiunile: dramă, comedie, documentar, horror. Toate variațiunile posibile. 

Prin Intenție, te vei duce spre locul unde se află o anumită categorie de filme. Să zicem că astăzi alegi comedia. Tot prin Intenție, poți alege și filmul specific din genul comedie pe care vrei să îl vezi. Odată însă ce dai play casetei, nu mai ai niciun control asupra a ce fac personajele din film. Tot filmul este deja scris, filmat, toate deciziile pe care le iau actorii sunt deja luate. Nu mai poți controla nimic din specificul acțiunilor din film. 

Fix așa funcționează și universul. Prin Intenție te duci înspre anumite tipuri de energii(genuri de filme), și tot prin Intenție alegi un anumit potențial(film specific). Mai departe ești doar spectator. Nu poți controla deciziile actorilor chiar dacă te identifici cu unul dintre actori. 

Înțelegerea corectă a acestui fenomen îți aduce pace, liniște și deschidere înspre cedare și acceptare. Înțelegerea corectă a fenomenului vine cu o stare de eliberare și libertate. 

Nu există gânditor în spatele gândurilor, acționator în spatele acțiunilor sau decident în spatele deciziilor. 

Bucuria este în totul și orice. La infinit și peste tot Dumnezeu se experimentează pe Sine. Dacă nu vezi deloc bucurie sau nu vezi bucurie în orice este pentru că te-ai obișnuit să iei drept adevăr ceea ce îți spune mintea. 

Gândurile din minte funcționează asemeni unor filtre care distorsionează. Imaginează-ți că îți pun pe ochi niște ochelari stropiți intens cu noroi și te invit să vezi un Rembrandt. Nu o să conștientizezi nimic deosebit fiindcă, din cauza ochelarilor stropiți cu noroi, vezi o imagine mult distorsionată. 

De aceea, soluția pentru apropierea de Adevăr este să dai jos ochelarii. Într-o primă fază, chiar și să cureți lentilele ochelarilor poate fi un prim pas. Ba chiar și curățarea unei singure lentile este și ea de folos. 

Asta ne conduce la o nouă observație. Progresul spiritual nu intervine prin a mai adăuga ceva, ci prin a găsi în tine disponibilitatea de a da la o parte. Când dai jos ochelarii, vezi Rembrandt-ul drept Rembrandt. Când „dai jos” convingerile din minte vezi Realitatea drept Realitate și vezi bucuria cuprinsă și conținută peste tot în Realitate. 

Pacea, bucuria și iubirea sunt chiar aici. Dă-ți voie să le conștientizezi cedând ceea ce îți distorsionează percepția în acest moment.

Karma este iubirea infinită a lui Dumnezeu. Este mecanismul prin care Dumnezeu însuși nu se lasă pe Sine să se scufunde în uitare și iluzie fără scăpare. Restrângând mai mult sau mai puțin spectrul de potențiale care au posibilitatea să devină actuale, Sinele are o șansă, cu ajutorul karmei și prin Intenție sinceră, să își amintească faptul că este dintotdeauna Sinele și nu doar un trup fizic limitat. Sinele este și trupul fizic, dar în esență, Sinele este totalitatea Existenței. Când vezi karma drept Iubire, ai înțeles-o total. Când vezi karma drept cauză și efect, ai înțeles-o doar parțial.