Cum să accepți? 

Ai încredere că totul este infinit armonios și perfect așa cum este. 

Ai încredere că ceea ce Dumnezeu a creat este necesar și util, chiar dacă tu nu vezi acea utilitate. 

Poți să accepți și constatând că neacceptarea nu ți-a adus niciodată ceva bun sau armonios. 

Poți să accepți fiindcă alegi să pui Iubirea reală mai presus de satisfacția pe care o extragi din sentimentul de „a avea dreptate”. 

Poți să accepți din recunoștință pentru că Dumnezeu ți-a dăruit experiența vieții în trup uman. 

Poți să accepți prin încrederea că nu primești niciodată mai mult decât poți duce. 

Poți să accepți și în joacă pentru a confirma sau infirma utilitatea acceptării. O să poți astfel să confirmi prin experiență că a accepta te conduce inevitabil la armonie. 

Poți să accepți pur și simplu pentru că acceptarea înseamnă progres și claritate. 

Când accepți totul se schimbă. Nu fiindcă reușești să controlezi orice mai bine, ci fiindcă îți dai seama că nu este nimic de schimbat. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Există o singură minte. Ea este alcătuită din totalitatea gândurilor. De fiecare dată când vezi unitate, ești mai aproape de înțelegerea corectă a energeticului. Când vezi multiplicitate, te îndepărtezi de dreapta înțelegere. 

Niște gânduri sunt accesate din această minte prin prisma intenției. Intenția este polaritate interioară. Însă nici aici lucrurile nu sunt albe sau negre. Tinzi să crezi că dacă intenționezi iubire, ar trebui să ai numai gânduri de iubire. De fapt, sunt șanse foarte mici ca acum în viața ta să ai o singură intenție. Fiindcă atunci când vine vorba de cuplu, ai niște intenții, când vine vorba de alimentație ai niște intenții, când vine vorba de spiritual ai niște intenții. Acesta este și motivul pentru care gândurile pe care le experimentezi sunt atât de pestrițe. 

Numai acceptând că niște gânduri sunt receptate, nu emise, conform intenției, poate face o diferență semnificativă în viața ta. Corectarea erorilor prin acceptarea adevărului spiritual constituie progres în sine. Nu este tot timpul despre a face niște exerciții, sau despre a face practici și a aplica metode. Uneori doar dacă iei contact cu Adevărul și îi permiți să îți intre în inimă ești schimbat pentru totdeauna. 

Interpretează totul, inclusiv natura minții, în cheia unității și nu în cea a multiplicității. Astfel multe lucruri devin mai clare. Multe lucruri se vor armoniza de asemenea de la sine, doar acceptând asta. 

Pentru a corecta și mai multe erori de percepție, citește „Arta de a duce o viață împlinită”: https://cosmincimpanu.myshopify.com/products/arta-de-a-duce-o-via%C8%9Ba-implinita

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Cea mai simplă și eficientă cale prin care să ai ceea ce îți dorești este să nu îți mai dorești. Când am auzit prima dată asta, m-am amuzat puțin inițial. Mai apoi am privit în viața mea și am găsit că se confirmă pentru foarte multe lucruri. 

Următorul pas a fost să experimentez cu cedarea dorințelor. Iar mecanismul se confirmă inevitabil. Când cedezi dorința, rămâne Intenția. Intenția se poate manifesta dacă nu este blocată de dorință. Paradoxal pentru logică, cu cât îți dorești mai mult cu atât scad de fapt șansele să ai. Obsesia generează dezechilibru. Detașarea generează armonie. 

Ai așadar la dispoziție o unealtă aproape magică. Ce s-ar putea să găsești ca dificil este să nu îți mai dorești ce îți dorești ca să îi dai astfel voie să se întâmple. 

A ceda o dorință este o chestiune de polaritate interioară. Poți să renunți la a-ți dori ce îți dorești dacă accepți că orice s-ar întâmpla este oricum perfect. Conectându-te la perfecțiunea de care ești oricum înconjurat, poți renunța la a-ți mai dori orice fiindcă știi că oricum va fi, va fi bine. Din această siguranță și încredere, cedează fiecare dorință în parte pentru a-ți crește șansele să trăiești de fapt împlinirea dorinței. 

Poate puțin contraintuitiv, dar funcționează! 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Mâine apare un nou material video care răspunde la: „De ce permite Dumnezeu răul?”. Prin postarea de astăzi vreau să vorbesc puțin despre „Un curs în miracole”. Mi-au devenit niște lucruri clare. Pe 1 ianuarie nu erau la fel de clare.

La final de 2024 m-am simțit inspirat să abordez „Cursul în miracole” în profunzime în 2025. Am ales să fac asta în Academia Fericirii. Acolo grupul de oameni cu interes pentru progres spiritual este deja format.

Ce nu știam la început de an, este că în Academia Fericirii, pe parcursul fiecărei zile din 2025 vor fi publicate lecțiile cursului.

Nu vor fi însă publicate orișicum. Există câteva particularități. Propun o traducere nouă, făcută de către mine direct din engleza textului original. Traducerea precedentă mi se pare prea alambicată. Intenția mea este să ofer o traducere cât mai în Adevăr. Momentan, feedback-ul oamenilor îmi spune că îmi și iese. Cu Dumnezeu înainte!

O altă particularitate este că nu doar public zilnic traducerea făcută de către mine, ci fac și un video în care explic pe îndelete mesajul lecției. Mulți oameni au dificultăți cu înțelegerea mesajului cursului. Pentru mine, după trăirea experienței Sinelui, mesajul este 100% clar.

A reuși să public zilnic lecția și să fac filmulețul va fi un miracol în sine. Este un efort colosal. Dar eu voi face tot ce îmi stă în putință ca să reușesc.

Prin urmare, prin acest mesaj vreau să fie clar că dacă vrei să faci „Cursul în miracole” în 2025, te aștept în Academia Fericirii, fiindcă asta facem tot anul acolo. Zi de zi, lecția zilei din curs, tradusă de către mine(îmi ia cam o oră traducerea unei lecții) + filmuleț detaliat cu explicații, cum se aplică și tot tacâmul.

Te aștept așadar în Academia Fericirii. Aici te poți înscrie: https://www.cosmincimpanu.com/offers/G4xUuP4m/checkout

Iar mâine ne auzim cu filmuleț care răspunde la întrebarea: „De ce permite Dumnezeu răul?”. În poza de la început vezi cum arată setup-ul de filmare. Iar în cea de mai jos cum arată lecțiile în platformă Academia Fericirii cu textul traducerii + filmuleț explicativ: 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

De fiecare dată când vezi separare, vezi ceva ce nu există. Mintea își poate imagina lucruri, și prin urmare poate „vedea” lucruri care nu au deloc existență în niciuna din dimensiunile infinite ale Sinelui. Acesta este un lucru foarte dificil de acceptat. Și am observat că este dificil de acceptat în special pentru oamenii care sunt prinși în concepte despre manifestare, crearea realității și altele precum acestea. 

Este o aroganță a ego-ului să creadă că poate crea ceva ce Dumnezeu nu a creat deja. Presupunând cu privire la sine această putere de creație, ego-ul se consideră chiar Dumnezeu. Și eventual se consideră chiar „mai bun” decât Dumnezeu. Eventual îi și face o listă lui Dumnezeu cu lucruri pe care acesta le-a greșit și care ar trebui făcute altfel sau ar trebui îmbunătățite. 

Separarea este o eroare și atunci când vezi Creația ca fiind separată de Dumnezeu. Și mai apoi, presupunând drept adevărată această separare, continui niște raționamente logice care sună spart. Aproape că ar suna bine, dar totuși sună precum o orchestră puțin dezacordată. 

De fapt, tot ceea ce există, există dintotdeaua. Fără început. Fără sfârșit. Etern. Fix asemeni lui Dumnezeu. Fiindcă tot ceea ce există face parte din Dumnezeu. Tot ceea ce există este chiar Dumnezeu în unul din aspectele sale manifestate. Desigur că Dumnezeu nu este doar această Creație. Desigur că Dumnezeu este un infinit de infinituri. Nu este doar infinitul pe care îl numim Creație, dar asta este altă poveste. Nu vorbim de animism aici, ci de a recunoaște că Dumnezeu se manifestă în multiple forme și în multiple planuri. Aceasta este de fapt și esența conceptului Trinității. Dumnezeu fiind UNUL, dar totuși 3(conștiință, minte și materie). 

Concluzionând, ești invitat să accepți 4 lucruri sau măcar să meditezi asupra lor. Fiecare dintre cele 4 poate corecta niște erori pe care acum le iei drept adevăruri. De fiecare dată, corecția erorilor conduce la progres: 

1. Separarea este falsă. Unitatea este Adevărul. Oriunde vezi „ceva” separat de „altceva” ești în eroare. 
2. Totul este perfect fix așa cum este. Acceptarea și recunoașterea acestei perfecțiuni este calea. 
3. Totul există dintotdeauna. Doar mintea zice că ceva ce există a avut un moment în timp în care nu a existat.
4. Ceea ce numești Creație și ceea ce numești Dumnezeu nu sunt lucruri „separate”. Creația este conținută în Dumnezeu. Creația infinită este doar unul din infiniturile pe care Dumnezeu le conține. Este doar unul din infiniturile care luate la pachet drept Un Singur Infinit, este Dumnezeu. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu