Totul este aceeași substanță. Substanța este Iubirea. Nu există niciun loc înspre care să poți arăta, iar Iubirea să nu fie acolo. Laptelui îi mai spui și brânză, iaurt, smântână, caș, cașcaval. Toate acestea sunt însă în esență lapte. Fix la fel, toate acestea pe care le experimentezi sunt în esență Iubire. Tu la rândul tău ești, în mod substanțial, tot Iubire. 

„Iubirea este adevărata formă a lui Dumnezeu. Iubirea este calea ușoară care ne conduce spre el.” - Ramana Maharshi

„Iubirea este podul între tine și tot ceea ce dorești.” - Rumi

„Dumnezeu este iubire. Mintea care se odihnește în iubirea lui Dumnezeu nu va cunoaște niciodată frica, îndoiala sau suferința.” - Paramahansa Yogananda

„Nu există iubire adevărată fără libertate. Iubirea eliberează și nu caută niciodată să posede.” - Mooji

„Iubirea este doar manifestarea lui Dumnezeu în lume.” - Swami Vivekananda

„Când dai iubire, primești iubire. Când ierți, ești iertat. Când renunți, vei primi.” - Sfântul Francis de Assisi

Oameni din diverse culturi și din diverse timpuri afirmă același Adevăr fiindcă Adevărul este unul singur. Totul este Iubire. Dumnezeu este Iubire. Dumnezeu este Totul. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Ți-ai făcut planul pentru cum ajungi din „punctul A” în „punctul B”. Știi exact pe unde mergi. Drept urmare te pornești la drum. Urmând întocmai traseul, dai peste un drum blocat fiindcă se lucrează. Ce faci? 

1. Unii ar spune că postura corectă este aceea în care dacă ești dat afară pe ușă intri pe geam. Ai putea alege să fii încăpățânat și să insiști să mergi fix pe unde ți-ai propus. Sunt șanse chiar să o scoți la capăt și să depășești zona blocată. Numai că te vei certa cu muncitorii. Durează să treci peste toate obstacolele. Va trebui eventual să pui și tu mâna pe lopată ca să dai movila de nisip la o parte, și tot așa. 
2. Alții ar spune că postura corectă este aceea în care dacă ai întâlnit un blocaj, asta este, te întorci înapoi acasă. Înseamnă că nu ți-ai făcut bine planul. Trebuia să te interesezi dinainte unde sunt lucrări. Așa că bați tot drumul înapoi spre casă. Consumi energie și ca să faci un nou plan mai bun, și abia apoi te pornești din nou la drum. 
3. O altă recomandare ar fi aceea în care dacă ai dat peste un blocaj, tu ești creatorul realității tale și poți să îl miști din loc. Deci te oprești puțin și vizualizezi cum toți muncitorii se dau la o parte și toate gropile se astupă ca prin minune. Și mai apoi, poți deschide ochii, totul este rezolvat și îți poți vedea liniștit de drum conform planului. 
4. O altă abordare ar fi să te întrebi: „Oare ce am de învățat de aici?”. Și îți vei da seama astfel că există un blocaj interior care a condus la manifestarea fizică a drumului blocat. Drumul este blocat în continuare, dar măcar ai mai învățat ceva despre tine. 
5. Ți se poate recomanda și postura curgerii. Înțelepții îți vor spune că atunci când apa dă de un bolovan, nu se bate cu el, și nici nu se întoarce înapoi de unde a izvorât să se gândească mai bine pe unde să își croiască drum. Apa, fiind apă, doar își urmează firescul curgerii. Așa că ocolește bolovanul și își vede mai departe de drum. 

După cum vezi, există variante. Mintea vrea să găsească varianta corectă. Asta pentru că mintea împarte dual și iluzoriu lucrurile în corecte și greșite. Varianta corectă nu ți-o poate spune nimeni. Poți alege ce te atrage sau poți alege ce are cel mai mult sens pentru tine acum. Roagă-l pe Dumnezeu să îți releve calea potrivită pentru tine, și inevitabil vei fi ajutat. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Când îți este frică vezi ceva ce nu există. Majoritatea fricilor sunt exerciții de imaginație ale minții, care nu au legătură cu Realul. Când vezi ce există, vezi Iubirea. Fiindcă totul este Dumnezeu, iar Dumnezeu este Iubire. Cum ți-ar putea fi frică de Iubire? Nu are niciun sens. 

Prin urmare, atunci când îți este frică, vezi altceva decât Iubire. Numai că nu există altceva decât Iubire. Totul este Iubire. Filtrele mentale generează impresia dualității și senzația falsă conform căreia există și altceva decât Iubire. În experiența paradoxală a liniștii mentale, totul se relevă drept ceea ce este dintotdeauna, și anume Dumnezeu. 

Opui rezistență, te lupți și suferi, tot fiindcă îți imaginezi că Iubirea ar avea un opus. În fapt nu există opus pentru Iubire. Orice frică poate fi cedată Lui Dumnezeu. Odată cu disponibilitatea de a ceda frica, te redescoperi drept Libertatea care oricum ești. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Cât de împlinit ești este invers proporțional cu ceea ce ascunzi. Poți să îți ascunzi ție. Poți să le ascunzi celorlalți. De fapt tot ție îți ascunzi fiindcă realitatea Sinelui este singulară și omniprezentă. Cu cât sunt mai multe lucrurile pe care le bagi sub preș conștient sau inconștient, cu atât este mai mare gradul de nefericire. 

În teorie soluția este simplă. Te oprești din a băga sub preș. În practică, observi cum băgatul sub preș parcă se întâmplă în ciuda bunelor tale intenții. Și chiar așa și este. Suprimarea este un mecanism mental automat care se slăbește treptat prin observare conștientă. 

Ceea ce bagi sub preș, ți-ai dori să nu mai fie. Însă ceea ce este, nu poate să nu mai fie. Ceea ce este, poate fi totuși în altă „formă” decât cea actuală. Iar aceasta este magia și utilitatea lucrului spiritual. Imaginează-ți un balaur făcut din bețișoare de jucărie. Când bețișoarele sunt așezate în poziția actuală, arată ca un balaur. Dacă însă iei toate bețișoarele și le așezi în ordine în cutia lor, ele sunt doar niște bețișoare. 

Observă energiile, impulsurile, atașamentele. Nimic nu se prezintă întâmplător. Tu ești peste tot și îți vrei numai binele. Oprește-te din a fugi de balaurii pe care îi percepi. De cele mai multe ori este vorba de percepție, nu de Realitate. Cu cât reușești să ieși din mecanismul automat al băgării sub preș, cu atât experiența de viață devine mai plăcută. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Acceptarea emoțiilor este primul pas către vindecare. Atunci când refuzi să simți ceea ce te deranjează, emoțiile rămân blocate și își fac simțită prezența prin tensiune, suferință și stres.

A permite emoțiilor să curgă înseamnă să le recunoști fără a le rezista. Nu trebuie să îți placă emoția, dar poți să o accepți ca pe o parte din experiența umană. Când îi oferi spațiul necesar, emoția își face treaba și pleacă.

Emoțiile sunt energie. Când le lași să curgă liber, eliberezi acea energie și te simți mai ușor, mai liber. Acceptarea este cheia care deschide calea către eliberare.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu