Acceptarea este esența spiritualității, dar este de multe ori greșit înțeleasă. Să accepți o situație, nu înseamnă să nu faci nimic cu privire la situație. Să accepți o situație înseamnă ca dincolo de făcut să ai o trăire interioară a acceptării față de situația respectivă. Orice activitate poate fi făcută din acceptare sau din luptă. La suprafață, activitatea arată cam la fel. În interior numai tu știi dacă ești în acceptare sau în luptă. Acceptarea are legătură mai mult cu interiorul decât cu exteriorul.
Să accepți o emoție înseamnă să o procesezi conștient din intenția cedării. Să accepți o emoție nu înseamnă să te lași copleșit de ea și să te consideri neputincios în față de emoției. Acceptarea unei emoții este trăirea conștientă și cu curaj a emoției.
Mintea leagă imediat ideea de acceptare de ceea crezi despre tine că faci sau că nu faci în termeni de acțiuni de suprafață, și de acolo pleacă confuzia. Acceptarea este despre cum te poziționezi în profunzime. Este despre intenție și atitudine interioară în viață.
Poți numi aurul în fel și chip. Inelul, brățara, cercelul, lănțișorul, chiar dacă numite diferit și aparent mai multe, sunt toate aur.
Poți numi lutul în fel și chip. Cana, farfuria, urciorul, vaza, chiar dacă numite diferit și aparent mai multe, sunt toate lut.
Exact la fel, îl poți numi pe Dumnezeu în fel și chip și poți imagina o aparentă multiplicitate. De fapt, tot ceea ce există este Dumnezeu. Totul este aceeași substanță. Aceasta este amintirea care apare de fiecare dată în liniștea minții.
🎥 Poate apărea firesc întrebarea: „Cum fac să trec dincolo de ego?” sau „Cum fac să trec dincolo de această falsă identificare cu limitarea?”
Răspunsul pe scurt este acela că poți să treci dincolo de Identificarea cu ego-ul, identificându-te tot mai mult cu ceea ce ești și renunțând să te mai identifici cu ceea ce nu ești. Dar ulterior poate să apară și e firesc să apară întrebarea: „Păi bun, dar de unde știu ce sunt și ce nu sunt?” E, fix în a face diferența între ce ești și ce nu ești te ajută acest interes al tău pentru spiritualitate.
Munca spirituală care chiar dă roade, munca spirituală reală, munca spirituală autentică este una care te ajută să faci diferența între cele două. Te ajută să faci diferența între ce ești și ce nu ești. Te ajută să faci diferența între Adevăr și non-adevăr sau falsitate, te ajută să faci diferenţa între ceea ce chiar există şi ceea ce nu există şi nu a existat vreodată şi este numit iluzie în spiritualitate.
Vezi video-ul integral pe YouTube.
Când poți accepta că nu tot ce îți imaginezi există, foarte multe dileme spirituale se rezolvă instant.
Dintr-o dată, toate fricile pe care le rulează mintea sunt mai slabe în intensitate. Nu le mai dai la fel de multă crezare. Nu te mai lași furat la fel de tare de aceste frici fiindcă le dai „prezumția de non-existență”.
Fix așa cum „prezumția de nevinovăție” presupune că omul judecat este nevinovat până când se dovedește contrariul, tot așa „prezumția de non-existență” presupune că ceea ce îți imaginezi nu există.
Desigur că unele lucruri pe care ți le imaginezi există, însă o sumedenie de lucruri pe care ți le imaginezi și de care te temi, nici măcar nu există.
Tu îți poți imagina că o să te îmbolnăvești și să te temi astfel de boala respectivă, dar în fapt, s-ar putea ca potențialul în care tu experimentezi acea boală nici măcar să nu existe, iar tu să te temi de un exercițiu de imaginație.
Îți poți imagina că o să rămâi fără bani sau serviciu, dar s-ar putea ca acestea să fie doar lucruri pe care mintea și le imaginează și care nu sunt posibile ca potențiale ce stau să devină actuale.
Și exemplele pot continua.
Faptul că nu tot ce îți imaginezi există este și contraintuitiv și neacceptat cultural, dar mai ales neacceptat de cei care cred că spiritualitatea este despre manifestare. Fiindcă dacă accepți că nu tot ce îți imaginezi există, nu prea mai are rost să îți bați capul să manifești ceva.
De aceea, soluția care conduce cu adevărat la progres spiritual este acceptarea și cedarea.
Acceptă, cedează și aplică „prezumția de non-existență”.
Am pus mâna pe ce am găsit la îndemână, și anume un sul de șervețele, pentru a explica simplu iluzia multiplicității și natura reală a Sinelui care este Dumnezeu non-manifestat și Dumnezeu manifestat la un loc. Sine care, de fapt, ești chiar tu sub forma infinitului Existenței.
Dacă vorbim de multiplicitate în cadrul infinitului Sinelui nu înseamnă că multiplicitatea există ci înseamnă că am conceptualizat niște multiplicitate în cadrul Infinitului unitar și non-divizat al Sinelui.
Poți vedea materialul integral pe YouTube.
