Eroarea ultimelor sute de ani

Există o eroare care se perpetuează de sute de ani în mediile spirituale. Vorbesc de confundarea renunțării la atașament cu renunțarea la acțiune. O să iau niște exemple ca să fie totul clar. 

Mintea își imaginează că dacă, de exemplu, este conștientizat un atașament de mâncare, acesta poate fi rezolvat prin post negru. Cu alte cuvinte, presupunea este că dacă nu mai mănânci, cedezi atașamentul de mâncare. În realitate, a nu mai mânca, poate întări atașamentul de mâncare. 

A ceda un atașament nu este un proces care să aibă vreo legătură cu acțiunile. A ceda un atașament este strict un proces mental, independent de ceea ce este făcut sau nu este făcut. 

Să luăm exemplul datului cu aspiratorul în casă. Știu mulți oameni care dau periodic cu aspiratorul în casă. Totuși nu știu pe nimeni să fie atașat de dat cu aspiratorul. Deci făcutul periodic al unei anumite activități nu conduce neapărat la atașament. Așa cum și a nu face ceva periodic sau deloc nu oferă vreun indiciu cu privire la prezența sau absența atașamentului față de acel ceva. 

Un călugăr poate să fie foarte atașat de sex, cu toate că nu face niciodată sex. Iar cineva care face periodic sex poate să nu fie deloc atașat de această activitate. 

Cheia rămâne în continuare cedarea atașamentului pentru ca ceea ce numim progres spiritual să intervină. Doar dă-ți voie să nu te amăgești. Atașamentul se cedează pe energetic, nu „făcând” sau „nefăcând” ceva. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin