Progresul spiritual este despre înlăturarea blocajelor și nu despre adăugarea sau „învățarea” a ceva nou. Acesta este motivul pentru care dacă ești prins în „învățare” apare senzația că nu experimentezi progres real.

Care sunt însă posibilele blocaje?

A face o listă completă este aproape imposibil. În linii mari, blocajele sunt: traume, gânduri fixe, convingeri false, identificări false, emoții acumulate și stocate în timp.

Cu fiecare blocaj rezolvat, progresul spiritual autentic intervine automat.

De reținut este faptul că progresul spiritual este de fiecare dată un dar din partea Lui Dumnezeu. Acest lucru ne face să evităm capcana mândriei. Mândria este specifică ego-ului. Orice drum spiritual autentic este alcătuit din pași care conduc spre recunoașterea ego-ului drept iluzie.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Acceptarea NU este:

- a sta într-o relație de cuplu abuzivă.

- a sta pur și simplu degeaba fără să faci nimic.

- a ignora ceea ce etichetezi drept „negativ”.

- a te „automartiriza” lăsându-i pe ceilalți să te facă preș.

- a te complace.

- a lenevi.

- a fugi de asumarea responsabilității.

- a considera că totul este numai soartă și predestinare.

Acceptarea este:

- a avea curajul să nu mai fugi de tine însuți.

- a renunța la suprimare și reprimare.

- a nu te mai lupta cu ceea ce este, dar în termeni de Intenție, nu neapărat de acțiuni.

- a trăi toate emoțiile așa cum apar, fără a mai fugi de ele.

- a recunoaște toate dimensiunile a ceea ce ești, fără mai nega acele dimensiuni despre care spui că nu îți plac.

- a renunța la rigiditate și poziții fixe.

- a curge împreună cu Viața și al său curs firesc.

- a fi tolerant și nonjudecativ.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

„Ajutorul cu forța” tinde să nu vină cu armonie pe termen lung. Chiar dacă poate să pară ciudat, „ajutorul cu forța” pleacă din ego și nu din Iubire și bunătate. Iubirea iubește și acceptă.

Ego-ul se amplasează într-o poziție de superioritate. Antrenează o distincție între un „tine” și un „el”. Se poziționează mai sus decât „celălalt” pe un anumit subiect și mai apoi încearcă să impună, argumentând că „ajută”. „Ajutorul cu forța” este încercare de a controla.

Textul este o invitație spre sinceritate și observare. Când Intenția este clară, totul devine clar. Orice acțiune are în spate o Intenție. Intenția devine însă clară numai prin observare sinceră.

Altfel, putem să vedem pe cineva că aleargă. Alergatul arată cum arată. Omul însă poate să alerge din Iubire pentru trupul fizic sau poate să alerge din frica de boală.

Când Intenția din spatele „ajutorului cu forța” este clară, acesta este un prim pas spre armonie.

A vrea să le impui ceva celorlalți pretinzând că îi ajuți, este ego și separare. A le da voie celorlalți să fie fix așa cum sunt, vine cu armonie pe termen lung și este o dovadă de Iubire.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Ego-ul vede fuga drept o soluție. De fiecare dată când fugi, oriunde ajungi, tot peste tine însuți dai. Este plin de tine peste tot. De aceea soluția este acceptarea. Când fugi de ceva, este ca și cum te negi și judeci pe tine însuți.

Este util pentru omul interesat de spiritualitate să accepte că dacă ceva apare acum spre experimentare înseamnă că nu are cum să fie nepotrivit. Trăind ceea ce este de trăit, putem continua să mergem mai departe cu calm și blândețe. Nu cu fugă sau negare.

Fuga sau negarea doar îmbolnăvesc. Negându-ne adevărata natură, suferim. Negând emoțiile, se ajunge la boală. Negând ceea ce este, ajungem să trăim într-un imaginar mental care de multe ori nu are nicio legătură cu Realitatea spirituală.

Poate că a venit timpul să te oprești din fugă și negare și să te deschizi înspre a accepta ceea ce este așa cum este. Dumnezeu le permite pe toate. Cine ești tu să te opui? Întrebarea: „Cine ești tu să te opui?” se cere interpretată în cheia smereniei.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Alegerea de a ceda o situație Lui Dumnezeu nu are legătură cu „făcutul”. Ești prea prins în: „Și eu ce fac?”. Lasă puțin „făcutul” să se petreacă. Tu alege, din spatele acestui „făcut”, Intenția sinceră în direcția cedării.

Acțiunea se petrece la suprafață. Ceea ce este văzut și interpretat la suprafață are rareori de-a face cu esența. Filtrele mentale te fac să vezi lucrurile așa cum par și nu așa cum sunt.

Uneori, când lași o situație cu adevărat în grija lui Dumnezeu, ea se rezolvă de la Sine. Alteori, când lași o situație cu adevărat în grija lui Dumnezeu ești inspirat să acționezi într-o direcție sau alta. Vei ști instantaneu, dincolo de logică, ce anume ai „de făcut” dacă este ceva „de făcut”.

De multe ori, mintea distorsionează postura cedării și îi atribuie etichetele de „lene” sau „nepăsare”. Lenea, nepăsarea, indiferența, NU sunt: „Facă-se Voia Ta”. Lenea, nepăsarea sau indiferența sunt ego. „Facă-se Voia Ta” este Intenție și polaritate interioară. Doar alege cu sinceritate această Intenție și ulterior îți devine clar și ce anume ai „de făcut” dacă într-adevăr ai ceva „de făcut”. De cele mai multe ori însă vei constata că „făcutul” se petrece, iar armonia este deja aici.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu