În fiecare clipă se petrece ceea ce este infinit armonios să se petreacă. De aceea „ziua judecății” este în fiecare zi. Mai precis în fiecare secundă. 

Nimeni nu te pedepsește vreodată. Doar experimentezi ceea ce este perfect conform intențiilor tale, conform bagajului karmic, în acord cu Iubirea Infinită a lui Dumnezeu. 

În fața acestei perfecțiuni atitudinea, de fiecare dată corectă, este: „Facă-se Voia Ta”. 

„Facă-se Voia Ta Doamne pentru că nu am altă voie decât a ta” este o intenție puternică. Totuși pe fundalul acestei intenții rulează eroarea de percepție a separării tale de Dumnezeu. 

„Facă-se Voia Ta Doamne pentru că nu am altă voie decât a ta și nici nu există altă voie decât a ta” este o intenție și mai puternică. De ce nu există altă voie decât a lui Dumnezeu? Fiindcă numai Dumnezeu există. Întreaga Existență, manifestată și non-manifestată este Dumnezeu. Nu există nimic altceva decât Dumnezeu. La Infinit Dumnezeu. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Iertarea are două componente: 

1. Să înțelegi teoretic că nimeni nu ți-a greșit cu ceva vreodată.
2. Să procesezi conștient încărcătura emoțională asociată neiertării și să îi dai drumul. 

Legat de 1), ești invitat să accepți că tot ceea ce este, este îngăduit de Dumnezeu, iar Dumnezeu este iubire. Pentru ca un potențial să devină actual, a fost necesar ca întreg universul cu toate variabilele lui să conveargă spre acel potențial. Asta face potențialul perfect spre a fi experimentat. Există uneori și componente karmice asociate trăirii acelor situații despre care îți este greu să accepți că ar fi perfecte. Rareori oamenii acționează țintit ca să îți facă ție rău. De cele mai multe ori, aparentul „rău” este făcut din inconștiență. 

Legat de 2), este esențial să nu te oprești la 1). Ba chiar, dacă ar fi să faci un singur lucru dintre cele două puncte, recomandat ar fi să îl faci doar pe 2). 

2)-ul doar devine mai greu dacă nu există și înțelegerea teoretică. Dar aplicarea punctului 1) vine cu extrem de puțină iertare reală. Una este să știi cum se bea apă, și alta este să bei apă. Una este să știi de ce ar trebui să ierți, și alta chiar să ierți. 

Combină 1) cu 2) și iartă. A nu ierta, nu este de folos nimănui. Și nu îți este de folos în primul rând ție însuți.

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin 

A crede că „spiritualul” e un lucru, iar „lumescul” cu totul altceva este o eroare de percepție. Lucrul spiritual nu înseamnă numai a medita 12 ore pe zi într-o peșteră. Lucrul spiritual la fel de valid este să mergi să îți faci cumpărăturile la magazinul din colț în timp ce îți procesezi conștient emoțiile. Lucrul spiritual este și ca atunci când doamna de la casă îți dă restul, tu să fii conștient că doamna de la casă ești tot tu fiindcă totul este UNA. Lucrul spiritual este și să îți speli conștient farfuria din care ai mâncat fără ca mintea să zboare în alte 7 locuri. 

O păcăleală pe care mintea o poate livra este: „Eu nu am timp pentru practică”. Scriu acest mesaj fiindcă vreau să subliniez eroarea. Nu ai nevoie de timp pentru practică fiindcă orice experiență de viață este o oportunitate pentru practică. 

Timpul pentru practică este și când îți duci copiii la școală. Timpul pentru practică este și când speli vasele. Timpul pentru practică este și când gătești. Timpul pentru practică este și când te uiți la televizor. Timpul pentru practică este oricând. Totul este să găsești disponibilitatea de a practica. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Karma este iubire. Această afirmație sună atât de ciudat raportat la ceea ce știi deja despre karmă încât o eventuală sprânceană ridicată este de înțeles. 

Pentru mine nu a fost o concluzie logică, ci o conștientizare spontană. Totuși, pentru simplitate, putem apela într-o primă fază la logică. 

Probabil mult mai familiară îți este afirmația: „Dumnezeu este iubire”. Ar trebui să ne putem pune ușor de acord asupra acestui fapt. 

O altă afirmație asupra căreia ne-am putea pune ușor de acord este: „Dumnezeu a creat tot ceea ce există, inclusiv mecanismele karmice”. 

Punând cele două la un loc, rezultă că mecanismul karmic izvorăște din iubire. Deci karma este o formă de iubire. Fiindcă ce iese din pisică șoareci mănâncă. Omul dă naștere la alți oameni și ghinda conține stejarul. 

Aceasta ar fi însă doar abordarea logică. 

Varianta non-logică, și poate mai eficientă în unele cazuri, apelează la o imagine și la o alegorie. Vezi karma ca limitându-te numai dacă o percepi limitativ. 

Imaginează-ți un copil care învață să meargă pe bicicletă. Iar pentru că se află la început, cineva a inventat roțile cărora le spunem „ajutătoare”. Roțile sunt văzute ca „ajutătoare” fiindcă ne-am obișnuit să le vedem așa, și fiindcă într-adevăr îl ajută pe copil. 

Cineva ar putea să le spună „roți limitatoare”. Asta pentru că „limitează” căderea copilului de pe bicicletă. Sau ar putea să le spună „roți care blochează”. Fiindcă ele blochează ceva. Blochează căderea. Nu fac căderea imposibilă, dar o fac mai puțin probabilă. 

Așadar, dacă privești imaginea unui copil care învață să meargă pe bicicletă, roțile suplimentare atașate pot fi „ajutătoare” sau „blocante” în funcție de cum te poziționezi mental. 

Ce legătură are asta cu karma? 

Roțile dinamicilor karmice „blochează” și ele ceva. „Blochează” căderea ta în abis fără sorț de izbândă. Te „limitează” în a alege neputincios numai întunericul, și te proptesc într-o poziție din care poți vedea și alege oricând Lumina. Fiindcă Lumina este Dumnezeu. Și Lumina poate fi aleasă mai ușor fiindcă roțile karmei sunt atașate universului. 

Tu ești un copil care poate găsi mai ușor calea spre Lumină fiindcă primești ajutor din partea karmei. Karma este iubire. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

De multe ori faci sau spui ceva fiindcă ai vrea să influențezi părerea celorlalți despre tine. Dorindu-ți să îi faci pe ceilalți să aibă o anumită părere despre tine, de fapt te înlănțuiești pe tine însuți. 

Îți propun astăzi o întrebare: „Cum ar fi să le dai voie celorlalți să creadă ce vor despre tine?”. Reușind să faci asta, nu-i așa că te-ai simți eliberat? Este dreptul oricui să creadă orice consideră despre oricine. Părerea cuiva este un lucru pe care oricum nu îl poți tu controla. În același timp, părerea este prin definiție un cumul de erori de percepție. Așa că de ce să îți bați capul? 

Fac această postare fiindcă observ cum mulți oameni suferă pentru că X crede cutare despre ei sau Y a spus cutare neadevăr și așa mai departe. Întrebarea este: „Așa, și?!”. 

Poți alege chiar acum să le dai voie celorlalți să creadă și să spună ce vor. Prin asta te eliberezi pe tine însuți dintr-o închisoare în care te menții doar din obișnuință. Adevărul nu devine altceva decât ceea ce Adevărul este doar pentru că niște păreri îl contrazic. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin