Karma este iubire. Această afirmație sună atât de ciudat raportat la ceea ce știi deja despre karmă încât o eventuală sprânceană ridicată este de înțeles. 

Pentru mine nu a fost o concluzie logică, ci o conștientizare spontană. Totuși, pentru simplitate, putem apela într-o primă fază la logică. 

Probabil mult mai familiară îți este afirmația: „Dumnezeu este iubire”. Ar trebui să ne putem pune ușor de acord asupra acestui fapt. 

O altă afirmație asupra căreia ne-am putea pune ușor de acord este: „Dumnezeu a creat tot ceea ce există, inclusiv mecanismele karmice”. 

Punând cele două la un loc, rezultă că mecanismul karmic izvorăște din iubire. Deci karma este o formă de iubire. Fiindcă ce iese din pisică șoareci mănâncă. Omul dă naștere la alți oameni și ghinda conține stejarul. 

Aceasta ar fi însă doar abordarea logică. 

Varianta non-logică, și poate mai eficientă în unele cazuri, apelează la o imagine și la o alegorie. Vezi karma ca limitându-te numai dacă o percepi limitativ. 

Imaginează-ți un copil care învață să meargă pe bicicletă. Iar pentru că se află la început, cineva a inventat roțile cărora le spunem „ajutătoare”. Roțile sunt văzute ca „ajutătoare” fiindcă ne-am obișnuit să le vedem așa, și fiindcă într-adevăr îl ajută pe copil. 

Cineva ar putea să le spună „roți limitatoare”. Asta pentru că „limitează” căderea copilului de pe bicicletă. Sau ar putea să le spună „roți care blochează”. Fiindcă ele blochează ceva. Blochează căderea. Nu fac căderea imposibilă, dar o fac mai puțin probabilă. 

Așadar, dacă privești imaginea unui copil care învață să meargă pe bicicletă, roțile suplimentare atașate pot fi „ajutătoare” sau „blocante” în funcție de cum te poziționezi mental. 

Ce legătură are asta cu karma? 

Roțile dinamicilor karmice „blochează” și ele ceva. „Blochează” căderea ta în abis fără sorț de izbândă. Te „limitează” în a alege neputincios numai întunericul, și te proptesc într-o poziție din care poți vedea și alege oricând Lumina. Fiindcă Lumina este Dumnezeu. Și Lumina poate fi aleasă mai ușor fiindcă roțile karmei sunt atașate universului. 

Tu ești un copil care poate găsi mai ușor calea spre Lumină fiindcă primești ajutor din partea karmei. Karma este iubire. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

De multe ori faci sau spui ceva fiindcă ai vrea să influențezi părerea celorlalți despre tine. Dorindu-ți să îi faci pe ceilalți să aibă o anumită părere despre tine, de fapt te înlănțuiești pe tine însuți. 

Îți propun astăzi o întrebare: „Cum ar fi să le dai voie celorlalți să creadă ce vor despre tine?”. Reușind să faci asta, nu-i așa că te-ai simți eliberat? Este dreptul oricui să creadă orice consideră despre oricine. Părerea cuiva este un lucru pe care oricum nu îl poți tu controla. În același timp, părerea este prin definiție un cumul de erori de percepție. Așa că de ce să îți bați capul? 

Fac această postare fiindcă observ cum mulți oameni suferă pentru că X crede cutare despre ei sau Y a spus cutare neadevăr și așa mai departe. Întrebarea este: „Așa, și?!”. 

Poți alege chiar acum să le dai voie celorlalți să creadă și să spună ce vor. Prin asta te eliberezi pe tine însuți dintr-o închisoare în care te menții doar din obișnuință. Adevărul nu devine altceva decât ceea ce Adevărul este doar pentru că niște păreri îl contrazic. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Unul din cele mai nepopulare subiecte din temele despre care discut este karma. Tot karma este și subiectul cu privire la care am citit pe internet cele mai multe bazaconii. Așa că începem anul punând „lanterna” pe karmă pentru o mai multă claritate.

De obicei, în fazele de început ale interacțiunii cu informația spirituală, omul caută să își explice și înțeleagă lucruri. Această dorință de a acumula „eu știu”-uri vine și cu ceva utilitate, dar pe termen lung tinde să și încurce destul de mult. Fiecare om, este necesar să își dezvolte perspicacitatea, în așa fel încât să își dea seama când este momentul să renunțe la bagajul de „eu știu”-uri. A da la o parte bagajul de „eu știu”-uri este un pas esențial pentru ca informația cunoscută să se transforme în experiență subiectivă. Dar am deviat puțin de la subiect.

Revenind la karmă, ar fi multe de spus, dar anul e lung și postări vor mai fi Două lucruri vreau să îți spun astăzi despre karmă, că sunt esențiale:

1. Nu există karmă bună și karmă rea. Există doar karmă. Împărțirea în bună și rea o eroare de percepție cu privire la orice și este valabil același lucru și pentru karmă.
2. Karmă acumulezi atât timp cât consideri că „tu faci”. Numai conștientizarea și trăirea faptului că totul se petrece de la Sine, conduce la oprirea acumulării de karmă.

Prin urmare, esența este tot mutarea punctului de identificare în așa fel încât acel ceva cu care te identifici să fie o arie tot mai cuprinzătoare din Sine. În același timp, tot esențială este și practică contemplării. Prin contemplare, faci în fiecare secundă pași de corectare a falsei percepții pe care poate acum o experimentezi.

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

De ce există rău și suferință în lume? Nedumerirea poate fi rezolvată numai atunci când toate filtrele de percepție au fost date la o parte. Și sunt multe filtre de percepție. Fiecare filtru de percepție este energie mentală. Această încărcătură mentală, cu cât crește, cu atât face lucrurile mai greu de acceptat. Cu cât crește, cu atât opunerea ta rezistență în fața Vieții este mai mare. 

Poți să îți îngădui un exercițiu experiment. Poți face experimentul în care dai la o parte toate filtrele de percepție cu privire la un anumit subiect. Poți să o faci din joacă pentru a descoperi ce rămâne. Mai rămâne ceva? Nu mai rămâne nimic? Asta o să descoperi tu. Experiența mea îmi spune că atunci când toate filtrele de percepție au fost date la o parte, ceva rămâne: Dumnezeu. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Controlul este o formă pe care o ia lupta ta cu ceea ce este. Cu cât mai puternică este dorința de a controla lucrurile să fie cum vrei „tu”, cu atât mai mare este suferința. Un pas esențial în depășirea suferinței este cedarea controlului. Cel care suferă este tot cel care vrea să controleze. 

Ego-ul, o să riposteze și o să spună: „Păi dacă nu le controlez eu, se duc toate de râpă”. Însăși formularea acestei riposte reflectă tot aroganța și senzația ego-ului că este buricul pământului. 

Păsările își găsesc hrană, și fără să controlezi tu asta. Soarele răsare și apune, fără să controlezi tu asta. Orice aspect al Vieții își poartă de grijă și își vede de treaba lui și fără să vrei tu să îl controlezi. Acest lucru poate fi validat treptat în practică, cu cât găsești disponibilitatea de a ceda controlul. O să observi că și „cutare” s-a făcut fără să controlezi tu, o să observi că și „cealaltă” s-ar rezolvat fără control. Și astfel capeți încredere.

Cu această încredere alături, o să poți să cedezi tot mai mult controlul și astfel să treci în mod real tot mai mult dincolo de orice formă de suferință. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin