A crede că „spiritualul” e un lucru, iar „lumescul” cu totul altceva este o eroare de percepție. Lucrul spiritual nu înseamnă numai a medita 12 ore pe zi într-o peșteră. Lucrul spiritual la fel de valid este să mergi să îți faci cumpărăturile la magazinul din colț în timp ce îți procesezi conștient emoțiile. Lucrul spiritual este și ca atunci când doamna de la casă îți dă restul, tu să fii conștient că doamna de la casă ești tot tu fiindcă totul este UNA. Lucrul spiritual este și să îți speli conștient farfuria din care ai mâncat fără ca mintea să zboare în alte 7 locuri. 

O păcăleală pe care mintea o poate livra este: „Eu nu am timp pentru practică”. Scriu acest mesaj fiindcă vreau să subliniez eroarea. Nu ai nevoie de timp pentru practică fiindcă orice experiență de viață este o oportunitate pentru practică. 

Timpul pentru practică este și când îți duci copiii la școală. Timpul pentru practică este și când speli vasele. Timpul pentru practică este și când gătești. Timpul pentru practică este și când te uiți la televizor. Timpul pentru practică este oricând. Totul este să găsești disponibilitatea de a practica. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Karma este iubire. Această afirmație sună atât de ciudat raportat la ceea ce știi deja despre karmă încât o eventuală sprânceană ridicată este de înțeles. 

Pentru mine nu a fost o concluzie logică, ci o conștientizare spontană. Totuși, pentru simplitate, putem apela într-o primă fază la logică. 

Probabil mult mai familiară îți este afirmația: „Dumnezeu este iubire”. Ar trebui să ne putem pune ușor de acord asupra acestui fapt. 

O altă afirmație asupra căreia ne-am putea pune ușor de acord este: „Dumnezeu a creat tot ceea ce există, inclusiv mecanismele karmice”. 

Punând cele două la un loc, rezultă că mecanismul karmic izvorăște din iubire. Deci karma este o formă de iubire. Fiindcă ce iese din pisică șoareci mănâncă. Omul dă naștere la alți oameni și ghinda conține stejarul. 

Aceasta ar fi însă doar abordarea logică. 

Varianta non-logică, și poate mai eficientă în unele cazuri, apelează la o imagine și la o alegorie. Vezi karma ca limitându-te numai dacă o percepi limitativ. 

Imaginează-ți un copil care învață să meargă pe bicicletă. Iar pentru că se află la început, cineva a inventat roțile cărora le spunem „ajutătoare”. Roțile sunt văzute ca „ajutătoare” fiindcă ne-am obișnuit să le vedem așa, și fiindcă într-adevăr îl ajută pe copil. 

Cineva ar putea să le spună „roți limitatoare”. Asta pentru că „limitează” căderea copilului de pe bicicletă. Sau ar putea să le spună „roți care blochează”. Fiindcă ele blochează ceva. Blochează căderea. Nu fac căderea imposibilă, dar o fac mai puțin probabilă. 

Așadar, dacă privești imaginea unui copil care învață să meargă pe bicicletă, roțile suplimentare atașate pot fi „ajutătoare” sau „blocante” în funcție de cum te poziționezi mental. 

Ce legătură are asta cu karma? 

Roțile dinamicilor karmice „blochează” și ele ceva. „Blochează” căderea ta în abis fără sorț de izbândă. Te „limitează” în a alege neputincios numai întunericul, și te proptesc într-o poziție din care poți vedea și alege oricând Lumina. Fiindcă Lumina este Dumnezeu. Și Lumina poate fi aleasă mai ușor fiindcă roțile karmei sunt atașate universului. 

Tu ești un copil care poate găsi mai ușor calea spre Lumină fiindcă primești ajutor din partea karmei. Karma este iubire. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

De multe ori faci sau spui ceva fiindcă ai vrea să influențezi părerea celorlalți despre tine. Dorindu-ți să îi faci pe ceilalți să aibă o anumită părere despre tine, de fapt te înlănțuiești pe tine însuți. 

Îți propun astăzi o întrebare: „Cum ar fi să le dai voie celorlalți să creadă ce vor despre tine?”. Reușind să faci asta, nu-i așa că te-ai simți eliberat? Este dreptul oricui să creadă orice consideră despre oricine. Părerea cuiva este un lucru pe care oricum nu îl poți tu controla. În același timp, părerea este prin definiție un cumul de erori de percepție. Așa că de ce să îți bați capul? 

Fac această postare fiindcă observ cum mulți oameni suferă pentru că X crede cutare despre ei sau Y a spus cutare neadevăr și așa mai departe. Întrebarea este: „Așa, și?!”. 

Poți alege chiar acum să le dai voie celorlalți să creadă și să spună ce vor. Prin asta te eliberezi pe tine însuți dintr-o închisoare în care te menții doar din obișnuință. Adevărul nu devine altceva decât ceea ce Adevărul este doar pentru că niște păreri îl contrazic. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Unul din cele mai nepopulare subiecte din temele despre care discut este karma. Tot karma este și subiectul cu privire la care am citit pe internet cele mai multe bazaconii. Așa că începem anul punând „lanterna” pe karmă pentru o mai multă claritate.

De obicei, în fazele de început ale interacțiunii cu informația spirituală, omul caută să își explice și înțeleagă lucruri. Această dorință de a acumula „eu știu”-uri vine și cu ceva utilitate, dar pe termen lung tinde să și încurce destul de mult. Fiecare om, este necesar să își dezvolte perspicacitatea, în așa fel încât să își dea seama când este momentul să renunțe la bagajul de „eu știu”-uri. A da la o parte bagajul de „eu știu”-uri este un pas esențial pentru ca informația cunoscută să se transforme în experiență subiectivă. Dar am deviat puțin de la subiect.

Revenind la karmă, ar fi multe de spus, dar anul e lung și postări vor mai fi Două lucruri vreau să îți spun astăzi despre karmă, că sunt esențiale:

1. Nu există karmă bună și karmă rea. Există doar karmă. Împărțirea în bună și rea o eroare de percepție cu privire la orice și este valabil același lucru și pentru karmă.
2. Karmă acumulezi atât timp cât consideri că „tu faci”. Numai conștientizarea și trăirea faptului că totul se petrece de la Sine, conduce la oprirea acumulării de karmă.

Prin urmare, esența este tot mutarea punctului de identificare în așa fel încât acel ceva cu care te identifici să fie o arie tot mai cuprinzătoare din Sine. În același timp, tot esențială este și practică contemplării. Prin contemplare, faci în fiecare secundă pași de corectare a falsei percepții pe care poate acum o experimentezi.

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

De ce există rău și suferință în lume? Nedumerirea poate fi rezolvată numai atunci când toate filtrele de percepție au fost date la o parte. Și sunt multe filtre de percepție. Fiecare filtru de percepție este energie mentală. Această încărcătură mentală, cu cât crește, cu atât face lucrurile mai greu de acceptat. Cu cât crește, cu atât opunerea ta rezistență în fața Vieții este mai mare. 

Poți să îți îngădui un exercițiu experiment. Poți face experimentul în care dai la o parte toate filtrele de percepție cu privire la un anumit subiect. Poți să o faci din joacă pentru a descoperi ce rămâne. Mai rămâne ceva? Nu mai rămâne nimic? Asta o să descoperi tu. Experiența mea îmi spune că atunci când toate filtrele de percepție au fost date la o parte, ceva rămâne: Dumnezeu. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin