Îți imaginezi că ai putea experimenta alte lucruri decât cele pe care le experimentezi. Consideri cumva superioare lucrurile pe care zice mintea că le-ai putea experimenta, lucrurilor pe care le experimentezi. 

Mintea spune că ai putea călători mai mult, că ai putea citi mai mult, că ai putea medita mai mult, că te-ai putea ruga, că ai putea scădea în greutate, că ai putea să îți găsești un partener de cuplu. 

Iar atunci când privești înspre ceea ce chiar experimentezi, lucrurile experimentate par cu mult mai puțin decât ceea ce vezi tu mental că ai putea experimenta. 

Astfel ajungi să opui rezistență Existenței. Simți nefericire, frustrare. 

Mecanismul în care consideri (ce ai putea experimenta) fiind superior  (lucrurilor pe care chiar le experimentezi) este o păcăleală a minții care te ține nefericit. 

De fapt, dacă ai fi putut să experimentezi altceva decât ceea ce experimentezi, ai fi experimentat. Iar ceea ce experimentezi acum este infinit armonios să fie experimentat de către tine acum. 

La asta, putem adăuga și faptul că multe din lucrurile pe care mintea își imaginează că le-ai putea experimenta, nici măcar nu există ca potențiale valabile pentru tine. 

Cheia este să recunoști momentul în care mintea vrea să te păcălească în felul descris și să devii conștient că este doar o amăgire. Și mai apoi, să fii recunoscător pentru ceea ce chiar experimentezi. Merită să îi mulțumești lui Dumnezeu pentru ceea ce experimentezi chiar acum, chiar dacă judecând ceea ce experimentezi, ți se pare că este „rău”. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Mintea rulează în permanență scenarii. Urmează să faci niște analize de sânge, gândurile spun: „Ce mă fac dacă ies rele?”. Urmează să plece copilul în excursie, gândurile spun: „Dacă face accident?”. Urmează să cumperi o mașină la mâna a doua, gândurile spun: „Dacă are niște defecte ascunse?”. 

Am oferit niște exemple ca să înțelegi la ce mă refer. De obicei pentru fiecare situație în parte, mintea nu rulează un singur scenariu, ci mai multe. Mintea este plină de: „Dacă o fi…” și „Dacă o păți…”. 

Foarte mulți oameni caută în mod real să rezolve această problemă a rulării scenariilor mentale. Foarte multe din așa-zisele soluții eșuează. Și asta pentru că multe din soluții încearcă să opereze pe nivelul problemei. 

De exemplu, o soluție care nu funcționează, dar este populară, este combaterea acestor gânduri care propun scenarii cu alte gânduri de „vibrație înaltă”. Câtă vreme o să încerci să rezolvi gândurile cu alte gânduri, doar adaugi problemei în loc să o rezolvi în mod real. 

Prin urmare, care e soluția? 

Soluția este să înțelegi cum funcționează mintea și ce anume alimentează propunerea de scenarii. Nu există un singur combustibil pentru scenarită, dar un combustibil este dorința de control. Fiindcă îți dorești control și fiindcă presupui că poți avea control, mintea rulează scenarii. Presupui că poți controla apariția unui scenariu și nu a altuia. 

Nu îți mai dori control și nu mai presupune despre control că este ceva ce poți avea și scenariile se reduc mult în putere, periodicitate și intensitate. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Ne întorceam sâmbătă seara înapoi în Iași după o scurtă vizită în Republica Moldova. La întoarcere am așteptat 2 ore și 10 minute în vamă.

Ne apropiam acum de casă. Oana zice: „Doamne ajută să găsim loc de parcare aproape de casă”. Eu zic: „Doamne ajută să găsim loc de parcare unde știe El că e cel mai potrivit loc de parcare acum”. 

Ajungem în cele din urmă și găsim loc foarte aproape de intrarea în bloc. Eu zic: „Păi și acum de unde știm pe cine a ascultat Dumnezeu?”. Oana zice: „Pe mine, că eu i-am spus specific ce vreau”. 

Eu nu sunt atât de convins. Dacă de fapt m-a ascultat pe mine?! Tu cel care citești, ce zici? 

Acum, încheind povestea, am împărtășit cu tine câteva secunde din ceea ce nu povestesc de obicei. Și anume „întâmplări personale”. Cursul evenimentelor și dialogul este fix cum a decurs, dar nu vreau să crezi că într-adevăr aș avea vreo nedumerire cu privire la: „Pe cine a ascultat Dumnezeu, pe ea sau pe mine?!”. 😂 Postarea este făcută și cu spirit de glumă. Și replica i-am adresat-o Oanei în cadrul conversației tot în spirit de glumă. 

Una din cele mai bune decizii pe care le-am experimentat acum mulți ani a fost să renunț la a-mi mai seta obiective la început de an. Singura Intenție de care mă strădui să mă țin este: „Facă-se Voia Ta Doamne pentru că nu am altă voie decât a Ta”. Și asta e suficient. 

Un mare catalizator pentru progres spiritual este să îți cedezi viața la modul cel mai total și deplin posibil lui Dumnezeu. Să nu mai vrei să fie cum vrei tu, ci să vrei să fie cum vrea El. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Una din căile eficiente spre iluminare este purificarea corpului emoțional. Iluminarea definită simplu înseamnă să îți amintești Adevărata Identitate. Să îți amintești Ce ești. 

În mod tradițional este afirmat faptul că cedarea tuturor atașamentelor și aversiunilor conduce la iluminare. O reformulare a aceluiași Adevăr spiritual este: „Purifică emoționalul și cu un emoțional complet purificat sunt șanse mari să îți amintești Ce ești”. 

Prezența atașamentului te face să suferi când pierzi acel ceva de care ești atașat. Dacă emoționalul este complet purificat, nimic nu te mai poate face să suferi. Deci procesând și purificând emoționalul, nu a mai rămas niciun atașament. 

Prezența aversiunii te face să simți opunere de rezistență și disconfort față de diverse situații, persoane, gânduri. Dacă emoționalul este complet purificat, nimic nu te mai poate face să simți această opunere de rezistență. Deci procesând și purificând emoționalul, nu a mai rămas nicio aversiune.

Fără atașament și aversiune, fiindcă prin purificarea emoționalului ai scăpat cumva „indirect” și de orice atașament și aversiune, nu mai are ce să perturbe mintea. Cu o minte neperturbată, și deci experimentată în postura ei „tăcută”, dacă există și permisiunea karmică pentru asta, îți amintești Ce ești. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

„Dacă nimeni nu e vinovat, dacă nu există vină, cum explici karma?” 

Legătura dintre karmă și vină este una mult mai slabă decât implică întrebarea. 

Haide să lămurim simplu cum se acumulează energie karmică: considerându-te ceva limitat și crezând despre tine că acționezi tu într-o anumită direcție.

Karma este derivată din faptul că te iei pe tine însuți drept agentul din spatele acțiunii. Din acest motiv, numai a-ți aminti ce ești te face să nu mai acumulezi karmă personală. Fiindcă amintindu-ți ce ești, îți amintești că nu ești o persoană. 

În mod direct așadar, karma nu are legătura cu vinovăția. E drept că vinovăția apare tot fiindcă te consideri agentul din spatele acțiunii. Vinovăția are aceeași condiție primordială ca și karma. Dar totuși vina și karma nu sunt legate în mod direct. 

Și să nu uităm, pentru tine drept ceea ce ești, adică drept Sine, nimic nu se petrece, nimic nu se mișcă. Mișcarea este o presupunere la fel de falsă ca timpul.

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin