Don Miguel Ruiz afirma că următoarele 3 legăminte sunt pur și simplu derivate ale celui dintâi. Dacă pentru primul dintre legăminte a fost necesară aducerea unor clarificări cu privire la faptul că gândurile nu sunt ale noastre, ci pur și simplu sunt, al doilea legământ nu necesită astfel de clarificări.

Suntem invitați să nu luăm nimic personal, ceea ce este o recomandare care susține inevitabil progresul spiritual. Progresul spiritual este susținut de orice proces care are drept finalitate transcenderea, măcar și parțială, a ego-ului. Iar atunci când nu luăm lucrurile personal, acesta este un exercițiu excelent care ajută în transcenderea ego-ului. 

Are foarte mult sens să nu luăm lucrurile personal fiindcă persoana cu totul este o iluzie. Ego-ul poate fi asemănat unui centru de control și comandă care filtrează milioane de biți de informație care vin spre procesare și livrează spre a fi conștientizat un număr mult mai mic de biți de informație raportat la cantitatea de informație care intră spre procesare. Majoritatea oamenilor sunt însă identificați cu acest centru de procesare de informație. Iar studentul spiritual, află încă din fazele incipiente ale drumului spiritual, faptul că el nu este acest centru de comandă și control, ci este cel puțin un pas în spate. 

Persoana, fiind o iluzie, nu are niciun sens să luăm lucrurile personal. Oricum, dinamicile energetice, atunci când sunt observate îndeaproape, putem constata că au mai mult legătură cu câmpuri de putere care interacționează între ele și nu cu vreun aspect a ceea ce numim persoană sau personal. 

Privit dintr-un alt unghi, a nu mai lua lucrurile personal se duce în direcția cedării dorinței de aprobare sau acceptare din partea celorlalți. Autorul specifică în carte că dacă cineva vine la el și îi spune: „Ești îngrozitor!”, el nu ia asta personal și nu se supără. La fel cum dacă vine cineva și îi spune: „Ești extraordinar”, el nu ia nici asta personal și nu se umflă în pene. El explică faptul că, în mare parte, oamenii ne vor spune că suntem așa cum sunt oamenii de fapt. Dacă omul este supărat, va tinde să reverse acea supărare înspre tine. Dacă este fericit, va tinde să te laude. 

Ceea ce spun alții despre tine, are foarte puțină legătură cu ceea ce ești tu de fapt. 

În concluzie, cititorul acestor rânduri este invitat să observe eventualele dorințe de aprobare, apreciere sau acceptare din partea celorlalți și să le cedeze. Pur și simplu a-ți dori aprobare, apreciere sau acceptare nu poate să conducă în altă parte decât la suferință. Fiindcă suferința apare din opunere de rezistență. Iar dacă ne dorim ceva și nu primim, opunem rezistență. Așa că ajungem imediat în experiența suferinței. Cedând din start dorințele de aprobare, apreciere sau acceptare, suntem liberi să trăim Iubirea care suntem și am fost dintotdeauna.

Text din modulul 94 al Academiei Fericirii. Hai și tu în Academia Fericirii: https://www.cosmincimpanu.com/offers/G4xUuP4m/checkout

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

De pe urma dorinței de control, ai două beneficii: suferință și anxietate. Cum suferința și anxietatea nu sunt cu adevărat beneficii, dorința de control este o păcăleală. Când ești dispus să ieși din această amăgire a controlului, poți ieși din suferință. 

În loc de control, poți alege să te cedezi și să dai drumul. Este mult mai simplu, firesc și aduce și bucurie pe deasupra. Trăitul vieții în mod total și deplin începe acolo unde încetează dorința de control. Fără control, ajungi să constați că trăiești lucruri mai frumoase și potrivite decât cele la care sperai prin control. 

Atunci când te cedezi, te poți bucura de ceea ce Dumnezeu îți dă în dar. Când vrei să îți controlezi experiența, nu te bucuri de nimic. Fiindcă de fiecare dată mintea își poate imagina că altfel era mai bine. Și de fiecare dată vrea să controleze prezentul și să îl schimbe într-un viitor imaginar. 

Numai ceea ce este acum poate să fie. Dacă lucrurile ar fi putut să stea altfel, ar fi stat. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Cum să accepți? 

Ai încredere că totul este infinit armonios și perfect așa cum este. 

Ai încredere că ceea ce Dumnezeu a creat este necesar și util, chiar dacă tu nu vezi acea utilitate. 

Poți să accepți și constatând că neacceptarea nu ți-a adus niciodată ceva bun sau armonios. 

Poți să accepți fiindcă alegi să pui Iubirea reală mai presus de satisfacția pe care o extragi din sentimentul de „a avea dreptate”. 

Poți să accepți din recunoștință pentru că Dumnezeu ți-a dăruit experiența vieții în trup uman. 

Poți să accepți prin încrederea că nu primești niciodată mai mult decât poți duce. 

Poți să accepți și în joacă pentru a confirma sau infirma utilitatea acceptării. O să poți astfel să confirmi prin experiență că a accepta te conduce inevitabil la armonie. 

Poți să accepți pur și simplu pentru că acceptarea înseamnă progres și claritate. 

Când accepți totul se schimbă. Nu fiindcă reușești să controlezi orice mai bine, ci fiindcă îți dai seama că nu este nimic de schimbat. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Există o singură minte. Ea este alcătuită din totalitatea gândurilor. De fiecare dată când vezi unitate, ești mai aproape de înțelegerea corectă a energeticului. Când vezi multiplicitate, te îndepărtezi de dreapta înțelegere. 

Niște gânduri sunt accesate din această minte prin prisma intenției. Intenția este polaritate interioară. Însă nici aici lucrurile nu sunt albe sau negre. Tinzi să crezi că dacă intenționezi iubire, ar trebui să ai numai gânduri de iubire. De fapt, sunt șanse foarte mici ca acum în viața ta să ai o singură intenție. Fiindcă atunci când vine vorba de cuplu, ai niște intenții, când vine vorba de alimentație ai niște intenții, când vine vorba de spiritual ai niște intenții. Acesta este și motivul pentru care gândurile pe care le experimentezi sunt atât de pestrițe. 

Numai acceptând că niște gânduri sunt receptate, nu emise, conform intenției, poate face o diferență semnificativă în viața ta. Corectarea erorilor prin acceptarea adevărului spiritual constituie progres în sine. Nu este tot timpul despre a face niște exerciții, sau despre a face practici și a aplica metode. Uneori doar dacă iei contact cu Adevărul și îi permiți să îți intre în inimă ești schimbat pentru totdeauna. 

Interpretează totul, inclusiv natura minții, în cheia unității și nu în cea a multiplicității. Astfel multe lucruri devin mai clare. Multe lucruri se vor armoniza de asemenea de la sine, doar acceptând asta. 

Pentru a corecta și mai multe erori de percepție, citește „Arta de a duce o viață împlinită”: https://cosmincimpanu.myshopify.com/products/arta-de-a-duce-o-via%C8%9Ba-implinita

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Cea mai simplă și eficientă cale prin care să ai ceea ce îți dorești este să nu îți mai dorești. Când am auzit prima dată asta, m-am amuzat puțin inițial. Mai apoi am privit în viața mea și am găsit că se confirmă pentru foarte multe lucruri. 

Următorul pas a fost să experimentez cu cedarea dorințelor. Iar mecanismul se confirmă inevitabil. Când cedezi dorința, rămâne Intenția. Intenția se poate manifesta dacă nu este blocată de dorință. Paradoxal pentru logică, cu cât îți dorești mai mult cu atât scad de fapt șansele să ai. Obsesia generează dezechilibru. Detașarea generează armonie. 

Ai așadar la dispoziție o unealtă aproape magică. Ce s-ar putea să găsești ca dificil este să nu îți mai dorești ce îți dorești ca să îi dai astfel voie să se întâmple. 

A ceda o dorință este o chestiune de polaritate interioară. Poți să renunți la a-ți dori ce îți dorești dacă accepți că orice s-ar întâmpla este oricum perfect. Conectându-te la perfecțiunea de care ești oricum înconjurat, poți renunța la a-ți mai dori orice fiindcă știi că oricum va fi, va fi bine. Din această siguranță și încredere, cedează fiecare dorință în parte pentru a-ți crește șansele să trăiești de fapt împlinirea dorinței. 

Poate puțin contraintuitiv, dar funcționează! 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu