🎥 În momentul în care o emoție apare, ceea ce majoritatea oamenilor ajung să facă cu emoția este să o ascundă sub preș, să fugă de ea într-un fel sau altul. Acesta este un mecanism automat la care ajungem, nu pentru că ne învață cineva să-l facem, ci tocmai pentru că nu ne învață cineva ce să facem cu emoția.
Pentru că dacă ne-ar învăța din fragedă pruncie că atunci când o emoție apare, indiferent dacă este bucurie sau este tristețe, indiferent dacă este entuziasm sau este furie, ce avem noi de făcut este să ne dăm voie să trăim emoția respectivă pentru că suntem oameni și este firesc să experimentăm emoții...
Dacă am fi învățați lucrurile acestea, dacă ni s-ar spune de către cineva, de către societate, în mod activ, copile, emoțiile apar în tine și este firesc să apară pentru că ești om, dă-ți voie să le experimentezi așa cum sunt, trăiește-le, devin o conștient de emoțiile pe care le experimentezi și abordează o atitudine de joacă în raport cu emoția.
Dacă le-am spune copiilor care... oricum iubesc joaca iubesc să se joace, că emoția este o jucărie pe care Dumnezeu le-a dăruit-o. În așa fel încât ei să poată să aibă încă un motiv de joacă, numai această abordare, numai această idee nu ar mai conduce la atât de multă suprimare și reprimare și fără suprimarea și reprimarea emoțiilor am experimenta...
O stare de bine am experimenta mai multă iubire, am experimenta mai multă armonie și sănătate din toate punctele de vedere în viețile noastre.
Vezi materialul integral aici.
Poți oricând să îl lași pe Dumnezeu să fie căruțașul trăsurii cu care te deplasezi prin viață. Poți să alegi: „Facă-se Voia Ta!” și mai apoi să te liniștești. Totul va fi bine. Și totul este deja bine. Când apare „nebinele” este pentru că experimentezi erori de percepție. Dacă ai vedea lucrurile fix așa cum sunt, l-ai putea vedea pe Dumnezeu în tot și în toate. Fără erori de percepție, ți-ai aminti că ești în Dumnezeu și că tot ceea ce există este Dumnezeu.
În viață nu ai nevoie de control, ci de acceptare. Vrei să ai control, numai că să te amăgești cu o senzație. De fapt Dumnezeu știe mult mai bine pe unde este potrivit pentru tine să meargă trăsura. Dumnezeu te lasă de fiecare dată la destinația cea mai potrivită. Când ajungi la destinația cea mai potrivită, s-ar putea ca inițial să ți se pară greșită. Aceasta este însă numai o impresie. Încrede-te și cedează-te. Ești pe Mâini bune, și totul este în regulă.
Ceea ce forțezi nu iese. Ce nu cauți obsesiv te găsește. Până ce nu validezi asta pentru tine îți va veni greu să o crezi. După ce o validezi o să ai din ce în ce mai multă încredere să te lași purtat de Viața însăși spre experiențele cele mai potrivite pentru tine.
Dacă ceea ce trăiești ar fi o ghicitoare, soluția este contraintuitivă, dar funcționează de fiecare dată. Cedându-te la modul cel mai total și deplin posibil Vieții, Viața îți dăruiește necondiționat totul.
Toată iubirea pe care o cauți este deja în tine. Nu este necesar să înmulțești această iubire. Ea se află în cantitate perfectă. Nu este necesar să „cumperi de la piață” niște iubire pentru ca introducând-o în tine să poți în cele din urmă să o simți. Iubirea este deja perfectă și în cantitate perfectă, iar tu ești Iubirea însăși.
Altceva ai totuși de făcut în practică. Această Iubire este „acoperită”/„blocată” de tot felul de alte energii. Fiindcă este acoperită și blocată nu poți deveni conștient de ea, și nu fiindcă nu ar fi deja AICI.
Ce blochează recunoașterea Iubirii? Dorința. Atașamentul. Aversiunile. Controlul.
Cedează dorința, atașamentul, aversiunea și controlul și în mod sigur vei descoperi Iubirea care este dintotdeauna în tine.
Orice aspect care provoacă în tine disconfort indică un atașament. Iar dacă Intenția este progresul spiritual, atașamentul se cere cedat. Atenție, nu spun că atunci când simți în tine un disconfort nu ar trebui să faci ceva cu privire la situație. Cum nu spun nici că ar trebui să faci ceva cu privire la situație. „Făcutul” este irelevant pentru ideea pe care vreau să o transmit. Poți să faci ceva cu privire la situație. Poți să nu faci ceva cu privire la situație. Însă dacă urmărești progresul spiritual, esențial este să procesezi conștient disconfortul conștientizat și să cedezi atașamentul.
Mecanismul energetic este simplu. Atașamentul sau aversiunea(atașamentul în „sens invers”) creează presiune în minte. Diferența de presiune agită mintea. Gândurile năvălesc, te simți neputincios și cauți Iubirea fără să o găsești.
Când atașamentele sunt cedate, nu mai are ce să perturbe mintea. Mintea este experimentată ca liniștită. Iar în liniștea minții găsești Iubirea. În liniștea minții îți amintești că ești dintotdeauna Sinele, că ești dintotdeauna întreaga Existență.
