Karma are 3 piloni care o face să opereze: 

1. Presupunerea că mișcarea este o realitate.
2. Presupunerea că tu ești o entitate limitată și că mai există și altceva în afară de tine. 
3. Presupunerea că tu, așa limitat cum te vezi, faci ceva. 

Acestea 3 combinate, dau naștere karmei. Când le recunoști drept presupuneri false, treci dincolo de ceea ce numim karmă personală. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Orice „al meu” nu face decât să întărească falsa ta identificare cu ceva limitat. De aceea, pentru ca să poți face pași în direcția reamintirii Adevăratei Identități a Sinelui este necesar să cedezi posesivitatea. 

Orice lucru, gând, persoană sau obiect în general doar este. Când îi adaugi eticheta de „al meu” nu îl mai poți vedea așa cum este. Prin „al meu” distorsionezi artificial percepția. 

Mintea, prin acest tip de etichetare posesivă menține iluzia unei identități restrânse. Stă în puterea ta (drept Sine) să te lași tot mai puțin păcălit. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Tot spun că dacă ceva are existență acum, el există dintotdeauna. Existența există dintotdeauna și nu a avut un moment în care să nu existe. Și nici nu va avea un moment în care să nu mai existe. 

Când spun asta tot văd „sprâncene ridicate”. Vreau să știi că această concluzie pentru mine nu este una logică și nici învățată. Este strict experiențială. Din momentul în care mintea a tăcut definitiv, a devenit evident că Existența există dintotdeauna. Fără început și fără sfârșit. Și „tu” care nu ești altceva decât Infinitul Existenței, indiferent ce altceva te consideri, exiști dintotdeauna. 

Chiar dacă pentru mine nu a fost o concluzie logică, cred că poate fi explicată totuși și logic. 

Dumnezeu este tot ceea ce există. Inclusiv acest univers este tot un aspect manifestat al lui Dumnezeu. Despre Dumnezeu s-ar putea să fie mai ușor să accepți că nu are început și nici sfârșit. Fiindcă ceea ce numim Existență este cuprins în Dumnezeu, aceleași atribute i se aplică și Existenței. 

Desigur că acesta este numai felul deficitar în care experiența poate fi pusă în cuvinte. Ca să nu ai niciun dubiu este necesar să îi dai voie minții să tacă. Atunci îți va deveni clar că Existența există dintotdeauna, și tu ești acea Existență. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Iată câteva clarificări cu privire la niște lucruri pe care spiritualitatea tinde să le complice inutil: 

1. Lumea aceasta(cu sensul de existență materială) nu este un vis. 
2. Între bani și spiritualitate e tot atâta legătură cât între bani și castraveți. Se poate găsi, dar nu e una reală și presantă.
3. Relațiile interumane pot fi teren de practică spirituală — dar e viața însăși terenul excelent de practică.
4. Noțiunea de prezent are sens numai prin referire la timp liniar. Timpul e cu totul o noțiune iluzorie. 
5. Ca să practici nu trebuie să te retragi. Cea mai bună practică este în lume.
6. Nimic nu este creat. Totul există dintotdeauna.
7. Ca să moară, ego-ul ar trebui să fie ceva. Ego-ul însă nu este o formă de existență. Ego numim falsa identificare a Sinelui.

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Când ești în dubiu, poți alege să îți cedezi aparenta voință personală în mâinile lui Dumnezeu. Cu această alegere și intenție nu ai cum să greșești. E drept că pentru a intenționa: „Facă-se Voia Ta” este necesară o doză de smerenie. Dar este o doză de smerenie care odată găsită în tine, te eliberează de foarte multă presiune. 

Îți imaginezi o separare între tine și Dumnezeu, iar cât timp crezi în această separare, intenția „Facă-se Voia Ta” se poate dovedi de un real folos. 

Continuând pe cale, poți ajunge în punctul în care să afirmi cu sinceritate propoziția completă: „Facă-se Voia Ta Doamne pentru că nu am altă voie decât a ta și nici nu există altă voie decât a Ta”. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin