Suferința este în mod clar rezolvabilă. Poți să nu mai suferi. Este doar necesar să devii conștient de niște lucruri de care acum nu ești conștient. Și este necesar să recunoști falsitatea unor teorii pe care acum le iei drept adevărate. 

Un exemplu de astfel de teorie falsă este aceea că unele situații conțin în ele suferință. Adevărul este că nimic pe lumea aceasta nu conține în și prin el însuși suferință. Suferința nu este conținută într-o situație așa cum inima este conținută în trupul fizic cu care te identifici acum. Suferința apare ca un derivat al falselor percepții. 

Atașamentul este cel care conduce la suferință. De aceea observarea atașamentelor are utilitate maximă în depășirea suferinței. Dacă vrei să treci dincolo de suferință observă atașamentul. Întreabă-te cum ai ajuns să fii atașat. Întreabă-te cine este cel care se atașează. Întreabă-te dacă prezența acelui atașament îți aduce mai multe beneficii sau mai multe deservicii. Această explorare onestă te ajută să tai prin iluzii. 

A urmări opunerea de rezistență este și asta deosebit de util. Întreabă-te cu ce te lupți de fapt. De ce opui rezistență acelui „ceva” căruia îi opui rezistență. Și întreabă-te dacă a-i opune rezistență acelui „ceva” îți aduce mai multe beneficii sau mai multe dezavantaje. 

Cedează atașamentele. 

Cedează opunerea de rezistență. 

Acceptă că nicio situație nu conține suferință în și prin ea însăși. 

Aceasta este calea pentru a ieși definitiv din suferință. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Pentru ce merită să fii recunoscător chiar acum? 

Recunoștința apare și spontan, dar poate fi și antrenată. 

Cum o antrenezi? 

Adresându-ți des întrebarea aceasta: „Pentru ce merită să fiu recunoscător chiar acum?”

Recunoștința este una din porțile spre cedare. Atunci când ești recunoscător, îți dai voie să recunoști măcar lucrul pentru care ești recunoscător ca fiind perfect așa cum este. 

Prin recunoștință poți treptat să te deschizi înspre a accepta că tot ceea ce a creat Dumnezeu este perfect așa cum este. 

Prin recunoștință, poți ajunge treptat la acea atitudine care este cel mai de folos în orice situație și care este reflectată de propoziția: „Mulțumesc Doamne pentru ceea ce trăiesc chiar acum”. De fiecare dată experimentezi ceea ce este infinit armonios să experimentezi. Antrenamentul pe care îl poți face nu este spre perfecțiune, ci este un antrenament prin care îți poți da voie să recunoști și să mulțumești pentru perfecțiunea de care ești înconjurat. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

În spiritualitate în momentul acesta sunt două curente: 

1. Cedare și facă-se Voia Ta!
2. Creatorul propriei vieți

Al doilea este foarte atrăgător pentru ego. Am fost în el. Primul este mai atrăgător pentru cine și-a dat seama care sunt limitele celui de-al doilea. 

Fiecare, în funcție de punctul în care se află, rezonează mai mult cu una din aceste două căi. În viziunea mea, în curentul creării de realitate există foarte multă pompare de ego și autoamăgire. Ego-ul poate deveni atât de îmbrobodit cu pene că acum simte cum zboară. Nici nu mai atinge pământul de cât de mare și tare este. 

Totuși nu aș declara o cale mai bună decât cealaltă. Și nici nu aș declara-o pe una superioară celeilalte. Spectrul este acolo fiindcă fiecare manifestare din spectru este necesară. 

Totuși pun la îndemâna oricui o busolă: 

Observând cu sinceritate, poți determina dacă acea cale pe care mergi, fie că e una din astea două sau o alta, face ego-ul mai puternic sau îl slăbește. Pentru ca progresul spiritual real să intervină este necesar ca drumul pe care mergi să conducă în mod real la recunoașterea ego-ului drept iluzie, și nu la pomparea iluziei.

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Când vrei să controlezi ceva, presupui că el nu este bun așa cum este. Controlul este felul prin care ego-ul îl acuză pe Dumnezeu de incompetență, chiar dacă nu o face în cuvinte clare. Acuzația este una care are loc pe un nivel subconștient și intervine din ignoranță. 

A accepta că Dumnezeu este infinit competent, te face să vrei să controlezi mai puțin. Poți să te deschizi chiar acum înspre a accepta că dacă ceva face parte din creație, acolo era locul lui. Poate nu îi conștientizezi tu rolul, dar asta nu înseamnă că nu are un rol perfect în mecanismul universal. 

Cedând controlul, ajungi în acceptare. Și cu cât mai mult accepți cu atât mai puțin apare și impulsul de a controla. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Setarea de obiective are efect limitativ. Să intenționezi cu sinceritate „Facă-se Voia Ta” are efect expansiv și înălțător. Obiectivele te țin blocat în minte. Pe când intenția „Facă-se Voia Ta” poate fi văzută ca un companion care te trece dincolo de minte și îți arată Iubirea. Ca să trăiești Iubirea este necesar să renunți la a mai vrea să înțelegi logic chiar totul și orice. Logica este o unealtă fantastică, dar are și ea limitările sale. 

Obiectivele nu sunt neapărat un lucru rău. Dar poate a venit timpul să le cedezi lui Dumnezeu și să te deschizi total înspre „Facă-se Voia Ta” dacă intenționezi să crești. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin