Ce înseamnă de fapt să nu fii trezit?

„Înainte de iluminare tăiam lemne și căram apă. După iluminare tai lemne și car apă." — zicere Zen

Trezirea nu are legătură cu ceea ce se întâmplă la suprafață. Are legătură cu o stare de conștiență cu privire la ceea ce dintotdeauna ești.

Lumea materială nu este un vis. Lumea materială este existență, este Dumnezeu, este chiar ceea ce tu ești dintotdeauna. Visul este altceva. Visul sunt filmele mentale, falsele identificări pe care mintea le produce și le suprapune peste ceea ce experimentezi.

Ce înseamnă atunci să nu fii trezit?

Înseamnă să te iei pe tine însuți drept o identitate limitată. Și nu mă refer neapărat la trupul fizic. Chiar și după ce mori, dacă nu a fost realizată identitatea ta infinită, continui să păstrezi o falsă identificare cu ceva limitat, doar mai subtil.

Înseamnă să crezi că tu faci lucrurile. Atâta timp cât te identifici cu ceva limitat, o să ai senzația că acel ceva limitat face și drege. Când identitatea este cu infinitul, îți dai seama că acel „de la ego putere" nu există. Totul este numai de la Dumnezeu putere.

Înseamnă să visezi cu ochii deschiși. Te uiți la ceva, dar mintea zboară spre ce o să mănânci diseară, ce ai făcut anul trecut, cum arăta concediul. Toate acelea sunt proiecții pe care le vezi suprapuse peste ceea ce experimentezi chiar acum.

Înseamnă să presupui cauza și efectul drept realitate. Orice face parte din existență există dintotdeauna, fără a avea o cauză. Nu există un ceva anterior care să-l fi cauzat.

Înseamnă să presupui că ceea ce există ar putea să nu mai existe. Existența este Dumnezeu, iar Dumnezeu nu are început și nu are sfârșit.

Și înseamnă să crezi că există altceva decât Dumnezeu. De fiecare dată când presupui că există Dumnezeu și altceva decât Dumnezeu, presupui despre Dumnezeu că este limitat. Adevărul este că numai Dumnezeu există. Înspre orice loc ne-am îndrepta privirea, tot înspre Dumnezeu ne îndreptăm atenția.

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin