De ce există rău și suferință în lume? Nedumerirea poate fi rezolvată numai atunci când toate filtrele de percepție au fost date la o parte. Și sunt multe filtre de percepție. Fiecare filtru de percepție este energie mentală. Această încărcătură mentală, cu cât crește, cu atât face lucrurile mai greu de acceptat. Cu cât crește, cu atât opunerea ta rezistență în fața Vieții este mai mare.
Poți să îți îngădui un exercițiu experiment. Poți face experimentul în care dai la o parte toate filtrele de percepție cu privire la un anumit subiect. Poți să o faci din joacă pentru a descoperi ce rămâne. Mai rămâne ceva? Nu mai rămâne nimic? Asta o să descoperi tu. Experiența mea îmi spune că atunci când toate filtrele de percepție au fost date la o parte, ceva rămâne: Dumnezeu.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Controlul este o formă pe care o ia lupta ta cu ceea ce este. Cu cât mai puternică este dorința de a controla lucrurile să fie cum vrei „tu”, cu atât mai mare este suferința. Un pas esențial în depășirea suferinței este cedarea controlului. Cel care suferă este tot cel care vrea să controleze.
Ego-ul, o să riposteze și o să spună: „Păi dacă nu le controlez eu, se duc toate de râpă”. Însăși formularea acestei riposte reflectă tot aroganța și senzația ego-ului că este buricul pământului.
Păsările își găsesc hrană, și fără să controlezi tu asta. Soarele răsare și apune, fără să controlezi tu asta. Orice aspect al Vieții își poartă de grijă și își vede de treaba lui și fără să vrei tu să îl controlezi. Acest lucru poate fi validat treptat în practică, cu cât găsești disponibilitatea de a ceda controlul. O să observi că și „cutare” s-a făcut fără să controlezi tu, o să observi că și „cealaltă” s-ar rezolvat fără control. Și astfel capeți încredere.
Cu această încredere alături, o să poți să cedezi tot mai mult controlul și astfel să treci în mod real tot mai mult dincolo de orice formă de suferință.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
În propoziția: „Lumea pe care o vezi este o iluzie.” accentul se cere pus pe „o vezi”. Ca să nu fie la fel de predispusă erorii, ideea ar putea fi transmisă astfel: „Ceea ce percepi este în general fals”.
Percepția funcționează ca lentilele ochelarilor care distorsionează. Lumea este ceea ce lumea este, dar fiindcă filtrele de percepție ți-o distorsionează, ceea ce ajungi tu să vezi este o iluzie.
De multe ori ideea este interpretată cu sensul de „non-existență a lumii”, ceea ce este o eroare. Materia face parte din Existență. Mergând și mai în profunzime, materia însăși este Conștiință. De ce? Pentru că totul este Conștiință. Totul este Dumnezeu. Totul este Iubire. Numai că această unică substanță se prezintă și experimentează pe Sine în spectru.
Când mintea lipsește etichete, se amăgește cu senzația multiplicității. De fapt, totul este Unul, fiindcă numai Unul există. Fără un al doilea.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Întreabă-te pe cine și de ce nu ai iertat încă. Purtarea ranchiunii în tine îți face ție un deserviciu direct. Iertarea supremă intervine atunci când recunoști prin experiență, nu prin teorie, că totul este perfect așa cum este și totul este Dumnezeu. Această conștientizare devine pârghie pentru dislocarea și fluidizarea tuturor emoțiilor de ranchiună blocate acum în tine.
Până acolo, există câțiva pași intermediari care se pot dovedi de un real folos:
- Din intenția iertării investighează ranchiuna. Dacă nu te menții conștient de intenția iertării, te ia valul vieții și uiți. Puțini oameni își aduc aminte spontan de situația X care a avut loc acum 20 de ani și pentru care poartă încă ranchiună în ei. Dacă nu îți amintești de ranchiuna respectivă, nu înseamnă că ea nu este acolo. La fel cum dacă nu îți amintești că ai un borcan de zacuscă în cămară, nu înseamnă că el nu este acolo.
- Prin antrenament, devino tot mai bun la a-ți procesa conștient emoțiile spre eliberare. Ranchiuna este tot o emoție. Iar dacă ai antrenament și cu eliberarea altor stări care apar peste zi, îți va ieși și în cazul ranchiunii.
- Renunță la plăcerea derivată din amplasarea ta superioară. Mecanismele minții sunt complexe. De multe ori nu ierți fiindcă îți place să te simți superior celui pe care nu îl ierți. Dacă renunți la a-ți mai dori să storci această plăcere, iertarea intervine mai ușor.
- Conștientizează că progres spiritual fără iertare nu se poate. Iar dacă intenționezi progres spiritual, atunci este esențial să ierți.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Dumnezeu nu vrea ca tu să suferi. Suferința apare numai din opunere de rezistență. Cum să nu mai opui rezistență știi deja. Această abilitate este în tine. Este necesar doar să ți-o amintești.
Există câteva lucruri pe care dacă le accepți despre lumea în care trăiești, îți crește capacitatea de a nu mai opune rezistență și de a curge împreună cu Viața:
- Totul este perfect așa cum este.
- Dacă puteai să fii în alt loc acum ai fi fost.
- Dacă puteai să alegi altceva decât ceea ce ai ales, ai fi ales.
- Ești învăluit de iubirea infinită a lui Dumnezeu.
- Nu situația îți generează suferință, ci opunerea ta de rezistență în fața situației.
- Nimic incorect nu s-a întâmplat vreodată.
- Viața este frumoasă. Dacă nu văd această frumusețe este pentru că experimentez erori de percepție.
Acceptând acestea despre lumea în care trăiești îți crește instant disponibilitatea spre acceptare. Când nu mai opui rezistență, te poți bucura cu adevărat de viață.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
