În spiritualitate în momentul acesta sunt două curente:
- Cedare și facă-se Voia Ta!
- Creatorul propriei vieți
Al doilea este foarte atrăgător pentru ego. Am fost în el. Primul este mai atrăgător pentru cine și-a dat seama care sunt limitele celui de-al doilea.
Fiecare, în funcție de punctul în care se află, rezonează mai mult cu una din aceste două căi. În viziunea mea, în curentul creării de realitate există foarte multă pompare de ego și autoamăgire. Ego-ul poate deveni atât de îmbrobodit cu pene că acum simte cum zboară. Nici nu mai atinge pământul de cât de mare și tare este.
Totuși nu aș declara o cale mai bună decât cealaltă. Și nici nu aș declara-o pe una superioară celeilalte. Spectrul este acolo fiindcă fiecare manifestare din spectru este necesară.
Totuși pun la îndemâna oricui o busolă:
Observând cu sinceritate, poți determina dacă acea cale pe care mergi, fie că e una din astea două sau o alta, face ego-ul mai puternic sau îl slăbește. Pentru ca progresul spiritual real să intervină este necesar ca drumul pe care mergi să conducă în mod real la recunoașterea ego-ului drept iluzie, și nu la pomparea iluziei.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Când vrei să controlezi ceva, presupui că el nu este bun așa cum este. Controlul este felul prin care ego-ul îl acuză pe Dumnezeu de incompetență, chiar dacă nu o face în cuvinte clare. Acuzația este una care are loc pe un nivel subconștient și intervine din ignoranță.
A accepta că Dumnezeu este infinit competent, te face să vrei să controlezi mai puțin. Poți să te deschizi chiar acum înspre a accepta că dacă ceva face parte din creație, acolo era locul lui. Poate nu îi conștientizezi tu rolul, dar asta nu înseamnă că nu are un rol perfect în mecanismul universal.
Cedând controlul, ajungi în acceptare. Și cu cât mai mult accepți cu atât mai puțin apare și impulsul de a controla.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Setarea de obiective are efect limitativ. Să intenționezi cu sinceritate „Facă-se Voia Ta” are efect expansiv și înălțător. Obiectivele te țin blocat în minte. Pe când intenția „Facă-se Voia Ta” poate fi văzută ca un companion care te trece dincolo de minte și îți arată Iubirea. Ca să trăiești Iubirea este necesar să renunți la a mai vrea să înțelegi logic chiar totul și orice. Logica este o unealtă fantastică, dar are și ea limitările sale.
Obiectivele nu sunt neapărat un lucru rău. Dar poate a venit timpul să le cedezi lui Dumnezeu și să te deschizi total înspre „Facă-se Voia Ta” dacă intenționezi să crești.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Există o singură substanță din care sunt făcute toate lucrurile. Totuși nu pare așa. Când te uiți la un cub de gheață, nu pare că e făcut din apă. Fix la fel, când te uiți la un pahar, o sticlă sau un trup fizic, nu pare că e făcut din Dumnezeu. Când te uiți la o emoție, un gând, nici acestea nu par a fi făcute din Dumnezeu. Dar totuși sunt.
Totuși afirmația: „Totul este Dumnezeu” este corectă, numai dacă primește și o adăugire. Adăugirea este: „Cu condiția ca acel ceva pe care îl incluzi în Tot, chiar să existe”. Altfel, riști să incluzi în Dumnezeu exercițiile tale de imaginație care nu există și deci nu sunt aceeași substanță fiindcă pur și simplu nu sunt nimic.
Exercițiile de imaginație sunt mai multe decât par. Mișcarea, timpul, separarea, sunt toate exerciții de imaginație. Și lista poate continua.
Întrebarea care apare este: „De unde știu ce există și deci este Dumnezeu, și ce este doar imaginație și deci nu există?”. Dacă răspunsul la întrebarea acesta ar fi unul simplu, toată lumea care merge pe stradă ar fi iluminată.
Există modalități prin care poți deosebi ce e Adevărat, și deci Existent, de ce este fals, și deci inexistent. Merită să le explorezi și să vezi ce funcționează pentru tine.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Ai observat că dacă apare o tensiune interioară, chiar dacă pe moment fugi de ea, Viața parcă te conduce spre situații în care experimentezi din nou acea tensiune interioară?
Cel mai mult poți evolua dacă rezolvi aceste tensiuni interioare. Astfel tinzi spre postura în care ești în pace cu tot. Dacă ți se pare un ideal prea înalt, nu trebuie neapărat să și crezi că poți ajunge în pace cu tot. Dar să te îndrepți în direcția experimentării păcii cu tot nu îți poate fi decât de folos.
Momentul în care conștientizăm în noi o opunere de rezistență, prima reacție merită să fie recunoștința. Putem fi recunoscători că am descoperit încă un lucru căruia îi opunem rezistență.
Tot ceea ce are Existență este Dumnezeu. Atunci când opui rezistență unui „ceva” care are Existență, înseamnă că pe un anumit nivel te vezi separat de Dumnezeu și intri într-o luptă cu acea „arie” din Dumnezeu.
Cedarea opunerii de rezistență nu este despre a face sau nu face ceva în termeni de acțiuni. Cedarea opunerii de rezistență este un proces care are loc pe energetic. Pe energetic, poți alege să cedezi această opunere de rezistență, dar să te cedezi și pe tine însuți, cu totul, lui Dumnezeu. În asta îți vei găsi pacea după care poate acum tânjești.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
