Ceea ce numim ego este falsa identificare a Sinelui cu ceva limitat. Ego-ul nu este ceva ce ai. Ca să fie ceva ce ai, ar trebui să existe. 

Ego-ul este un concept care face referire doar la Sinele amnezic care se ia pe Sine însuși drept altceva decât ce este. Ego-ul nu este un instrument, fiindcă nici măcar nu există. 

Ai putea pretinde despre tine chiar acum că ești numai și numai degetul mic de la mâna stângă. Și ai putea pretinde că degetul mic de la mâna stângă este separat de restul corpului. Acest exercițiu în care pretinzi cele descrise ar putea fi numit ego. 

Mintea își poate imagina multe lucruri care nu există, și fix la fel își imaginează și că o separare a avut loc, iar separarea a condus la multiplicitate. De fapt, fiindcă totul este aceeași substanță, numai Sinele există, nu și vreo „entitate” numită „ego”. Ego-ul este un concept. O presupunere. La fel cum și separarea și multiplicitatea sunt niște presupuneri care prin lucru spiritual pot fi descoperite drept presupuneri false. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

„Ceva” ce acum există, nu se poate transforma în „ceva” ce nu mai există. La fel cum nici dintr-un eventual „nimic” nu poate apărea „ceva” care să existe. 

Putem afirma, cel mult, că Existența își schimbă forma pe parcursul timpului. Însă punctul ultim al conștientizării este cel în care timpul și mișcarea sunt recunoscute la rândul lor ca iluzorii. Existența doar Există. Acesta este celebrul „Eu sunt” din spiritualitate. 

„Nimicul” este un concept. Este doar ceva ce își imaginează mintea. Numai Existența există. Sunt însă atât de multe lucruri pe care le iei drept existând și ele de fapt nu există. Și sunt atât de multe lucruri care există și despre care crezi că nu vor mai exista într-un viitor imaginat. 

„Ceva” ori există, ori nu există. Dacă acel „ceva” există acum, înseamnă că există dintotdeauna și va exista pentru totdeauna. Dacă acel „ceva” nu există acum, înseamnă că „ceva”-ul este doar imaginat, nu și existent. 

Propune-ți să deosebești „Existența” de „exercițiile de imaginație”. Cu cât le deosebești mai bine, cu atât se cheamă că ai „progresat spiritual”. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

În fiecare clipă se petrece ceea ce este infinit armonios să se petreacă. De aceea „ziua judecății” este în fiecare zi. Mai precis în fiecare secundă. 

Nimeni nu te pedepsește vreodată. Doar experimentezi ceea ce este perfect conform intențiilor tale, conform bagajului karmic, în acord cu Iubirea Infinită a lui Dumnezeu. 

În fața acestei perfecțiuni atitudinea, de fiecare dată corectă, este: „Facă-se Voia Ta”. 

„Facă-se Voia Ta Doamne pentru că nu am altă voie decât a ta” este o intenție puternică. Totuși pe fundalul acestei intenții rulează eroarea de percepție a separării tale de Dumnezeu. 

„Facă-se Voia Ta Doamne pentru că nu am altă voie decât a ta și nici nu există altă voie decât a ta” este o intenție și mai puternică. De ce nu există altă voie decât a lui Dumnezeu? Fiindcă numai Dumnezeu există. Întreaga Existență, manifestată și non-manifestată este Dumnezeu. Nu există nimic altceva decât Dumnezeu. La Infinit Dumnezeu. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Iertarea are două componente: 

1. Să înțelegi teoretic că nimeni nu ți-a greșit cu ceva vreodată.
2. Să procesezi conștient încărcătura emoțională asociată neiertării și să îi dai drumul. 

Legat de 1), ești invitat să accepți că tot ceea ce este, este îngăduit de Dumnezeu, iar Dumnezeu este iubire. Pentru ca un potențial să devină actual, a fost necesar ca întreg universul cu toate variabilele lui să conveargă spre acel potențial. Asta face potențialul perfect spre a fi experimentat. Există uneori și componente karmice asociate trăirii acelor situații despre care îți este greu să accepți că ar fi perfecte. Rareori oamenii acționează țintit ca să îți facă ție rău. De cele mai multe ori, aparentul „rău” este făcut din inconștiență. 

Legat de 2), este esențial să nu te oprești la 1). Ba chiar, dacă ar fi să faci un singur lucru dintre cele două puncte, recomandat ar fi să îl faci doar pe 2). 

2)-ul doar devine mai greu dacă nu există și înțelegerea teoretică. Dar aplicarea punctului 1) vine cu extrem de puțină iertare reală. Una este să știi cum se bea apă, și alta este să bei apă. Una este să știi de ce ar trebui să ierți, și alta chiar să ierți. 

Combină 1) cu 2) și iartă. A nu ierta, nu este de folos nimănui. Și nu îți este de folos în primul rând ție însuți.

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin 

A crede că „spiritualul” e un lucru, iar „lumescul” cu totul altceva este o eroare de percepție. Lucrul spiritual nu înseamnă numai a medita 12 ore pe zi într-o peșteră. Lucrul spiritual la fel de valid este să mergi să îți faci cumpărăturile la magazinul din colț în timp ce îți procesezi conștient emoțiile. Lucrul spiritual este și ca atunci când doamna de la casă îți dă restul, tu să fii conștient că doamna de la casă ești tot tu fiindcă totul este UNA. Lucrul spiritual este și să îți speli conștient farfuria din care ai mâncat fără ca mintea să zboare în alte 7 locuri. 

O păcăleală pe care mintea o poate livra este: „Eu nu am timp pentru practică”. Scriu acest mesaj fiindcă vreau să subliniez eroarea. Nu ai nevoie de timp pentru practică fiindcă orice experiență de viață este o oportunitate pentru practică. 

Timpul pentru practică este și când îți duci copiii la școală. Timpul pentru practică este și când speli vasele. Timpul pentru practică este și când gătești. Timpul pentru practică este și când te uiți la televizor. Timpul pentru practică este oricând. Totul este să găsești disponibilitatea de a practica. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin