Primul motiv: alegoria geamului murdar. În casa ta ai o fereastră foarte murdară. Afară e soare, cer albastru, flori înflorite. Tu intenționezi să vezi asta. Dar te uiți pe fereastră și în loc de soare vezi mizerie. Fiindcă fereastra e murdară.
Tot ceea ce se prezintă ca aparent opus al iubirii se cere trăit, procesat conștient, curățat. Printr-o fereastră curată o să poți privi afară și te vei bucura de priveliștea pe care intenționai din capul locului s-o vezi.
Al doilea motiv: se poate ca drumul spiritual pe care mergi să fie propus de cineva lipsit de integritate. Mesajul e fals, iar cel care ți-l propune fie știe că e fals și te manipulează, fie nu știe nici el și chiar crede în el. E ca și cum în loc să privești spre fereastră, privești spre un alt perete, fiindcă așa ai primit recomandarea.
Al treilea motiv: în fața informației spirituale autentice, egoul tinde să se dea cu fundul de pământ. I se iau jucăriile. Orice proces spiritual autentic îi arată egoului că el de fapt nu există. În lumina acestui adevăr, egoul opune rezistență. Și apare disconfort temporar. Această fricțiune e normală.
Al patrulea motiv: s-ar putea să ai idei preconcepute despre cum arată un anumit nivel spiritual. Îți imaginezi că există un nivel în care experimentezi permanent numai lapte și miere, numai beatitudine, numai iubire. Acel nivel nu există. Ce se poate întâmpla este ca în majoritatea timpului să fii într-o postură de pace și iubire. Dar tot vor apărea chestiuni de curățat.
Dă-ți voie să mergi cu răbdare și sârguință mai departe pe calea ta spirituală.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Orice frică este falsă. Este falsă în sensul că pleacă din erori de percepție. Dă-ți voie, atunci când o frică apare, să tai prin ea cu încredere totală și cedare totală în fața lui Dumnezeu.
Non-existența nu există. Numai existența există.
Este imposibil ca, dacă acum ești, la un moment dat să nu mai fii. Ceea ce tu ești există dintotdeauna și va exista pentru totdeauna.
Timpul liniar nu există. Tot ceea ce există este eternitatea infinitului a fi.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
- Înseamnă să cedezi un argument. Atunci când te contrazici cu cineva, impulsul de a contrazice apare numai pentru că vrei să-ți întărești egoul. Renunță la a mai argumenta de dragul demonstrării dreptății. Adevărul nu necesită apărat. Adevărul pur și simplu este și radiază lumină infinită.
- Înseamnă să accepți o situație fix așa cum este. Cum faci asta? Acceptând că situația respectivă este la rândul său în Dumnezeu, fiindcă nu are unde altundeva să fie. Și acceptând că este perfectă fix așa cum este, fiindcă dacă n-ar fi fost perfectă, nu ar fi devenit o experiență trăită pentru tine.
- Înseamnă să-ți înveți lecțiile. Dacă cercetezi cu atenție situațiile din viața ta, o să-ți dai seama că uneori te afli în niște bucle repetitive. Actorii diferă, cadrul diferă, dar emoția este aceeași. Se repetă fiindcă universul vrea să te ajute să pricepi ceva, iar tu refuzi insistent.
- Înseamnă să renunți la a-ți mai dori control. Tu drept ego nu ai niciun fel de control. Controlul este o iluzie, fiindcă egoul este o iluzie.
- Înseamnă să renunți la a-ți mai dori siguranță. Dumnezeu îți oferă oricum toată siguranța de care ai nevoie. Când te apuci s-o cauți activ, presupui pe un nivel subconștient că nu ai fi deja în siguranță. Dar ești.
- Înseamnă să nu fugi de emoțiile care apar. Dă-ți voie să le trăiești la modul cel mai total și deplin posibil, fix așa cum sunt.
Te cedezi de fiecare dată când identificarea cu egoul devine mai slabă. Nu te cedezi de fiecare dată când întărești egoul.
Facă-se voia Ta, Doamne, pentru că nu am altă voie decât a Ta!
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Imaginează-ți un meci de fotbal. Rezultatul este 4 la 1. Suporterii echipei câștigătoare spun că evenimentul e extraordinar. Suporterii echipei care a pierdut suferă, plâng, uneori își aruncă televizorul pe geam. Unii chiar s-au sinucis din cauză că echipa lor favorită a pierdut.
Dar evenimentul „meci de fotbal” doar există. Aceasta este singura afirmație corectă pe care o putem face despre el. Nu este nici bun, nici rău, nici dorit, nici nedorit. Este un potențial devenit actual care pur și simplu este.
La nivel de percepție însă, omul poate alege să eticheteze acest eveniment. Suporterii echipei care a pierdut îl etichetează drept rău. Și odată pusă această etichetă, poate fi experimentată suferință.
Având această alegorie în minte, să revenim la întrebarea: de ce a permis Dumnezeu acest lucru rău?
Pentru situația „meci de fotbal” este clar că evenimentul nu este rău, chiar dacă pare rău pentru anumiți suporteri. Când mergi înspre situații din viața ta, din opunere de rezistență, ai putea spune că nu se mai aplică aceeași logică. Totuși, în continuare, toate evenimentele doar sunt. Nu sunt într-un fel anume.
Dumnezeu nu permite răul. Dumnezeu permite actualizarea unui potențial care pur și simplu este. Cel mult, dacă este să-i atribuim o etichetă suplimentară, potențialul este perfect.
Bun, rău, potrivit, nepotrivit, dorit, nedorit: toate acestea sunt poziționări mentale care pot fi sau nu adoptate.
Ești invitat să dai toate etichetările la o parte, toate atașamentele și toate dorințele. Atunci o să poți vedea viața cum este ea de fapt, nu cum pare să fie prin prisma atașamentelor, dorințelor și etichetărilor pe care alegi să le suprapui mental pe diverse situații și evenimente.
Nu este necesar și nici util să suferi. Dumnezeu nu vrea ca tu să suferi. Suferința rezultă din falsa percepție, din atașament, din dorință. În ochii lui Dumnezeu ești deja pur și perfect și ești recunoscut în esența ta fix așa cum ești: iubire infinită.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
„Înainte de iluminare tăiam lemne și căram apă. După iluminare tai lemne și car apă." — zicere Zen
Trezirea nu are legătură cu ceea ce se întâmplă la suprafață. Are legătură cu o stare de conștiență cu privire la ceea ce dintotdeauna ești.
Lumea materială nu este un vis. Lumea materială este existență, este Dumnezeu, este chiar ceea ce tu ești dintotdeauna. Visul este altceva. Visul sunt filmele mentale, falsele identificări pe care mintea le produce și le suprapune peste ceea ce experimentezi.
Ce înseamnă atunci să nu fii trezit?
Înseamnă să te iei pe tine însuți drept o identitate limitată. Și nu mă refer neapărat la trupul fizic. Chiar și după ce mori, dacă nu a fost realizată identitatea ta infinită, continui să păstrezi o falsă identificare cu ceva limitat, doar mai subtil.
Înseamnă să crezi că tu faci lucrurile. Atâta timp cât te identifici cu ceva limitat, o să ai senzația că acel ceva limitat face și drege. Când identitatea este cu infinitul, îți dai seama că acel „de la ego putere" nu există. Totul este numai de la Dumnezeu putere.
Înseamnă să visezi cu ochii deschiși. Te uiți la ceva, dar mintea zboară spre ce o să mănânci diseară, ce ai făcut anul trecut, cum arăta concediul. Toate acelea sunt proiecții pe care le vezi suprapuse peste ceea ce experimentezi chiar acum.
Înseamnă să presupui cauza și efectul drept realitate. Orice face parte din existență există dintotdeauna, fără a avea o cauză. Nu există un ceva anterior care să-l fi cauzat.
Înseamnă să presupui că ceea ce există ar putea să nu mai existe. Existența este Dumnezeu, iar Dumnezeu nu are început și nu are sfârșit.
Și înseamnă să crezi că există altceva decât Dumnezeu. De fiecare dată când presupui că există Dumnezeu și altceva decât Dumnezeu, presupui despre Dumnezeu că este limitat. Adevărul este că numai Dumnezeu există. Înspre orice loc ne-am îndrepta privirea, tot înspre Dumnezeu ne îndreptăm atenția.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
