M-am tot ferit să vorbesc despre asta pentru că e foarte dificil de pus în cuvinte. Dar dacă nu vorbesc eu despre experiența mea, nu o să vorbească nimeni.

Nu li se întâmplă multor oameni să-și dea seama dintr-o dată că mișcarea este o iluzie.

La această conștientizare am ajuns după experiența în care am murit cât încă trăiesc. După acea experiență mi-a devenit clar: nimic nu se mișcă.

Poate că un punct de plecare mai familiar e faptul că timpul este o iluzie. Dacă doar prezentul există, atunci nimic nu se mișcă. Senzația de mișcare apare de-abia dacă implicăm că ar exista un trecut și un viitor.

A spune că mișcarea e o iluzie e o traducere a aceleiași experiențe care poate fi exprimată și sub forma: timpul e o iluzie.

Gândește-te la un album foto. Ai poze făcute la câteva secunde distanță. Dai repede paginile și pare că personajul se mișcă. Dar pozele doar stau acolo. Nu se mișcă nimeni.

La fel, fiecare potențial pe care îl experimentezi e un astfel de cadru. Și aceste cadre doar stau în „interiorul” infinitului Sinelui. Sinele devine conștient de ele, fără ca vreo mișcare să aibă loc. Aceasta este experiența: Sinele devenind conștient de potențialele pe care le conține.

Toate potențialele doar stau dintotdeauna așa cum sunt. Existența există numai în forma în care ea dintotdeauna există. Nu intervine nicio modificare.

Poate că ideea asta ți se pare inutilă. Cu ce te ajută în viața de zi cu zi? Nu tot ce e informație spirituală trebuie să aibă aplicabilitate practică. Uneori un adevăr ajută prin simpla noastră deschidere înspre el.

Și dat fiind faptul că citești asta acum, nu înseamnă altceva decât că era momentul potrivit s-o auzi.

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Fiecărui moment nu îi lipsește nimic și nu îi mai trebuie adăugat nimic. Când într-o situație nu vezi asta este pentru că o judeci, iar percepția distorsionează ceea ce este. În fiecare situație, Dumnezeu este acolo. Iar Lui Dumnezeu nu îi trebuie adăugat nimic și nu este necesar nici ca ceva să fie îndepărtat pentru ca să atingă perfecțiunea. Dumnezeu este dintotdeauna perfect. Din acest motiv, fiecare situație este dintotdeauna perfectă. 

Mintea poate să zică: „Povești de adormit copiii! Eu am o viață grea. Situația cutare este cea mai nedreaptă din câte am trăit. Politicienii își bat joc de noi. Uneori chiar mă îngrijorez dacă o să mai am un loc de muncă”. 

Vreau să știi că nu neg că așa arată percepția și experiența ta. Doar afirm că sub toate distorsionările percepției, Lumina perfecțiunii Lui Dumnezeu strălucește permanent și neîntrerupt. Și poți și tu o să o vezi dacă nu te mai lași păcălit de percepție și treci dincolo de ea. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Observarea conștientă este cea mai puternică armă pe care o ai pentru risipirea ignoranței. Ignoranța o definesc ca fiind un grad slab de conștiență experimentat local de către singura conștiința. Gradul de conștiență experimentat local poate fi crescut prin a observa cu intenția de a vedea ceea ce este așa cum este, și nu așa cum pare. 

Antrenamentul este unul de focusare a minții. Meditația ajută. Ulterior, orice observat cu un grad mai mare de conștiență tinde să fie recunoscut drept conștiință. Când nu mai rămâne nimic altceva decât conștiință, și unealta observării conștiente și-a încheiat rolul. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Răstignirea simbolizează suprema acceptare a ceea ce este, renunțarea la orice dorință de a controla ceva și cedarea totală în fața Voii Lui Dumnezeu. Învierea simbolizează că materia, chiar dacă ne identificăm cu ea, nu ne limitează în niciun fel. Limitarea indusă de materie este doar iluzie.

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Întrebare: „Conștiința mea se va stinge când creierul meu moare (asta spune știința). Dar tu spui că Sinele e etern. Cine are dreptate?”

Răspuns: A împărți dreptatea nu este un fel util în care să ne ocupăm timpul. A renunța la dorința de a demonstra dreptatea vine de fapt cu mai multe beneficii în sensul creșterii spirituale. 

Revenind la întrebare, îndrăznesc să spun că știința nu a pătruns nici 10% din natura conștiinței. Știința însăși este conștiință cercetându-se pe sine. De ce? Fiindcă absolut întreaga viață, orice formă de existență, și viețuitoare și materie inertă, este una și aceeași conștiință. Nu există mai multe conștiințe. Există o singură conștiință care este simultan și în afara timpului tot ceea ce este. 

Această singură conștiință este mai mult sau mai puțin conștientă de sine. Prin urmare, nu se poate pune problema ca conștiința să dispară. Conștiința este viață. Viața este eternă și nu poate fi distrusă, ci doar își schimbă forma. Această conștiință este sinonimă cu Sinele. 

Prin urmare, mai util decât să împărțim dreptatea este să facem pași concreți în viața noastră pentru a pătrunde mai multe despre adevărata noastră natură! 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin