Fiecărui moment nu îi lipsește nimic și nu îi mai trebuie adăugat nimic. Când într-o situație nu vezi asta este pentru că o judeci, iar percepția distorsionează ceea ce este. În fiecare situație, Dumnezeu este acolo. Iar Lui Dumnezeu nu îi trebuie adăugat nimic și nu este necesar nici ca ceva să fie îndepărtat pentru ca să atingă perfecțiunea. Dumnezeu este dintotdeauna perfect. Din acest motiv, fiecare situație este dintotdeauna perfectă.
Mintea poate să zică: „Povești de adormit copiii! Eu am o viață grea. Situația cutare este cea mai nedreaptă din câte am trăit. Politicienii își bat joc de noi. Uneori chiar mă îngrijorez dacă o să mai am un loc de muncă”.
Vreau să știi că nu neg că așa arată percepția și experiența ta. Doar afirm că sub toate distorsionările percepției, Lumina perfecțiunii Lui Dumnezeu strălucește permanent și neîntrerupt. Și poți și tu o să o vezi dacă nu te mai lași păcălit de percepție și treci dincolo de ea.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Observarea conștientă este cea mai puternică armă pe care o ai pentru risipirea ignoranței. Ignoranța o definesc ca fiind un grad slab de conștiență experimentat local de către singura conștiința. Gradul de conștiență experimentat local poate fi crescut prin a observa cu intenția de a vedea ceea ce este așa cum este, și nu așa cum pare.
Antrenamentul este unul de focusare a minții. Meditația ajută. Ulterior, orice observat cu un grad mai mare de conștiență tinde să fie recunoscut drept conștiință. Când nu mai rămâne nimic altceva decât conștiință, și unealta observării conștiente și-a încheiat rolul.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Răstignirea simbolizează suprema acceptare a ceea ce este, renunțarea la orice dorință de a controla ceva și cedarea totală în fața Voii Lui Dumnezeu. Învierea simbolizează că materia, chiar dacă ne identificăm cu ea, nu ne limitează în niciun fel. Limitarea indusă de materie este doar iluzie.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Întrebare: „Conștiința mea se va stinge când creierul meu moare (asta spune știința). Dar tu spui că Sinele e etern. Cine are dreptate?”
Răspuns: A împărți dreptatea nu este un fel util în care să ne ocupăm timpul. A renunța la dorința de a demonstra dreptatea vine de fapt cu mai multe beneficii în sensul creșterii spirituale.
Revenind la întrebare, îndrăznesc să spun că știința nu a pătruns nici 10% din natura conștiinței. Știința însăși este conștiință cercetându-se pe sine. De ce? Fiindcă absolut întreaga viață, orice formă de existență, și viețuitoare și materie inertă, este una și aceeași conștiință. Nu există mai multe conștiințe. Există o singură conștiință care este simultan și în afara timpului tot ceea ce este.
Această singură conștiință este mai mult sau mai puțin conștientă de sine. Prin urmare, nu se poate pune problema ca conștiința să dispară. Conștiința este viață. Viața este eternă și nu poate fi distrusă, ci doar își schimbă forma. Această conștiință este sinonimă cu Sinele.
Prin urmare, mai util decât să împărțim dreptatea este să facem pași concreți în viața noastră pentru a pătrunde mai multe despre adevărata noastră natură!
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Întrebare: Îmi doresc să fiu mai bun — mai răbdător, mai iubitor, mai prezent. Dar cu cât încerc mai mult, cu atât mă surprind că eșuez. De ce efortul de a fi bun pare să producă exact opusul?
Răspuns: Orice încerci să controlezi nu iese. Dorința de a controla se cere observată și cedată de fiecare dată. Oricum, tu, drept ego, nu ai niciun fel de control asupra a nimic. Doar îți imaginezi că îl ai sau l-ai putea avea și ulterior ți-l dorești. Prin urmare, nu mai încerca să controlezi răbdarea, iubirea, sau starea de prezență. Nu o să ajungi la ele niciodată prin control.
Mai răbdător te găsești spontan ca fiind atunci când suficient emoțional este procesat. Mai iubitor te găsești spontan ca fiind atunci când mintea este mai liniștită. Iar la o minte liniștită se ajunge tot prin procesarea emoționalului. Cât despre starea de prezență, sensul este acela de creștere a gradului de conștiență. Și aceasta tinde să intervină treptat, tot prin practică.
Așadar, observă dorința de a controla și cedeaz-o, iar lucrurile se așază de la Sine.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
