O idee falsă, dar intens circulată în mediile spirituale zice așa: „Mintea nu există”. La această concluzie falsă se ajunge când ego-ul se străduiește să înțeleagă nondualitatea. Nondualitatea nu este ceva de înțeles. Numai trăirea nondualității prin mintea care se află în pace, conduce la adevărata înțelegere. Adevărată înțelegere care nu este mentală, ci pleacă din „a fi”. 

Cum stau lucrurile de fapt cu mintea? În termeni de Existență, dacă ceva există acum, nu poate să nu mai existe. Existența nu se transformă niciodată în non-existență. Nici non-existența nu se transformă în Existență. Gândurile fac parte din Existență, deci sunt și acum și nu a existat niciun moment în care gândurile să nu existe. 

Prin non-atașament și cedare, mintea devine însă din ce în ce mai tăcută. Asta nu înseamnă că gândurile au existat și nu mai există. Gândurile există la fel în continuare, dar nu mai sunt active. Nu se mai „mișcă”. Efectul asupra minții al non-atașamentului și al cedării este cel de liniștire. Iar în liniștea minții, Adevărata Identitate poate fi amintită. Desigur că mintea își imaginează multe lucruri care chiar nu există. Iar a face diferența între Existență și non-existență este esența spiritualității. Mintea, drept cumul al gândurilor, face parte din Existență. Multe din lucrurile pe care mintea și le imaginează, nu fac parte din Existență. A te antrena să faci diferența între cele două este de fapt munca spirituală. 

Întregul însuși îți arată în ce direcție să mergi, atunci când nu știi în ce direcție să mergi. Este necesar doar să fii atent. Când ești suficient de atent, direcția devine clară. Iar urmând acea direcție, poți vedea cum rezultatele sunt numai armonia, fericirea și reușita cu minimul efort. 

De aceea este necesar să îți antrenezi capacitatea de a fi atent și conștient. Antrenamentul se face prin meditație, rugăciune, contemplare. Dar același antrenament se face și prin a nu fugi de ceea ce se prezintă spre a fi experimentat. 

Te-ai obișnuit să fugi de totul și orice. Te-ai obișnuit să fugi de orice minim disconfort. A fugi de disconfort nu este decât soluția pentru și mai mult suferință. A îmbrățișa și trăi total inclusiv disconfortul, te conduce de fapt la tot mai puțin disconfort. Exact la fel cum lucrurilor cărora le opui rezistență persistă, iar cele pe care le accepți se fluidizează. 

Cu cât mai tare îți dorești să controlezi, cu atât mai mult suferi. Un pas esențial pentru a te apropia de fericire este să cedezi controlul. 

Investigând, îți poți da seama că nu poți cu adevărat controla ceva. Controlul este o iluzie. Dar majoritatea oamenilor nu își iau timp să investigheze și să devină conștienți de acest aspect. Prin urmare, posibilitatea controlului este presupusă ca existând. Controlul, fiind o presupunere falsă, te predispune la a suferi. 

Fericirea este descoperită natural cu cât mai mult găsești în tine disponibilitatea de a accepta și cu cât te deschizi înspre a ceda controlul. 

Lucrurile sunt cum sunt și sunt perfecte așa cum sunt. 

Viața merge înainte și dacă situația X nu decurge așa cum ai vrea tu. 

Ceea ce este menit să te găsească, te va găsi oricum, chiar dacă încerci să forțezi sau eviți acel ceva. 

Pacea pe care o descoperi cedând dorința de a controla este dintotdeauna în tine. 

Când îți dorești ceva obsesiv, îl respingi. Când ești în completă detașare, poți să îi dai voie celui mai potrivit lucru să intre în viața ta. 

Pentru a fi în completă detașare, este necesar să ai încredere. Încrederea se dobândește treptat cu cât alegi să te lași pe tine însuți și totul în grija lui Dumnezeu. 

Oricum, dacă nu lăsai tu lucrurile în grija lui Dumnezeu, nu înseamnă că ele nu erau în grija lui Dumnezeu. A lăsa lucrurile în grija lui Dumnezeu este însă o Intenție. Intenție care odată aleasă te pune într-o postură a curgerii și nu în una a împotrivirii. De fiecare dată când îți dai voie să curgi împreună cu Viața, găsești bucurie. 

Încrederea se dobândește cu fiecare mic pas în care vezi că lăsând „cutare lucru” în grija lui Dumnezeu, totul s-a asezat mai bine decât ți-ai fi putut tu imagina. 

Cu cât încrederea e mai mare, cu atât disponibilitatea de a te ceda lui Dumnezeu este mai mare. Și cu cât mai mare disponibilitatea ta de a te ceda lui Dumnezeu, cu atât mai intens progresul spiritual real. 

Libertatea de alegere pe care o ai este în termeni de Intenție, nu de acțiune. 

Imaginează-ți că te afli într-o videotecă imensă cu o infinitate de filme. Ai secțiunile: dramă, comedie, documentar, horror. Toate variațiunile posibile. 

Prin Intenție, te vei duce spre locul unde se află o anumită categorie de filme. Să zicem că astăzi alegi comedia. Tot prin Intenție, poți alege și filmul specific din genul comedie pe care vrei să îl vezi. Odată însă ce dai play casetei, nu mai ai niciun control asupra a ce fac personajele din film. Tot filmul este deja scris, filmat, toate deciziile pe care le iau actorii sunt deja luate. Nu mai poți controla nimic din specificul acțiunilor din film. 

Fix așa funcționează și universul. Prin Intenție te duci înspre anumite tipuri de energii(genuri de filme), și tot prin Intenție alegi un anumit potențial(film specific). Mai departe ești doar spectator. Nu poți controla deciziile actorilor chiar dacă te identifici cu unul dintre actori. 

Înțelegerea corectă a acestui fenomen îți aduce pace, liniște și deschidere înspre cedare și acceptare. Înțelegerea corectă a fenomenului vine cu o stare de eliberare și libertate. 

Nu există gânditor în spatele gândurilor, acționator în spatele acțiunilor sau decident în spatele deciziilor.