Când intri în energia recunoștinței conștientizezi Iubirea. Obișnuiește-te să mulțumești și pentru ceea ce consideri „rău”. De fapt nu este niciodată „rău”. Totul este perfect și infinit armonios fix așa cum este. 

Poți mulțumi pentru ceea ce mintea etichetează drept „rău” amintindu-ți că ești dintotdeauna în grija Lui Dumnezeu. Dumnezeu nu pedepsește și nici nu dă „rău” fiindcă este Iubire Infinită. Mintea consideră unele experiențe ca fiind „rele” doar fiindcă nu are perspectiva de ansamblu. 

Etichetarea de „rău” este rezultată din limitare. Progresul spiritual intervine prin depășirea limitărilor false de tot felul. Mintea ajunge să spună despre un eveniment că este „rău” doar fiindcă aceeași minte opune rezistență. Opunerea de rezistență se cere cedată. Odată cu asta, splendoarea și măreția infinită ale Lui Dumnezeu sunt dezvăluite. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

„Dumnezeu este infinit?” Dacă răspunzi cu „da!” la această întrebare, înseamnă că nu există niciun „loc” înspre care să poți arăta și Dumnezeu să nu fie acolo. Dacă Dumnezeu nu ar fi într-un „loc” înspre care poți arăta, înseamnă că nu mai este infinit.

Dacă Dumnezeu este infinit, atunci El este în orice „loc” înspre care ai putea să indici acum. De asemenea este în orice situație, eveniment, persoană sau gând. Dumnezeu este și „în tine” și peste tot „în afara ta”. Totul se petrece pur și simplu în Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu este atotcuprinzător fiind infinit.

Dacă la întrebarea: „Dumnezeu este infinit?” răspunzi cu „nu!”, aceasta este pur și simplu o eroare. Dumnezeu nu este limitat, iar spiritualitatea în general nu se ocupă cu limitarea ci cu Infinitul și cu Absolutul.

Fiindcă Dumnezeu este infinit, te poți deschide chiar acum înspre a-l recunoaște în inima ta. Te poți deschide chiar acum înspre a-i simți prezența. Și îți poți aminti prin experiență faptul că ești în deplină siguranță și învăluit de Iubirea Lui Infinită.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Frica este o experiență umană firească. Recunoscându-i firescul, fără a o nega, discipolul spiritual este invitat să treacă dincolo de frică. Calea este de fiecare dată Iubirea.

Ego-ul se folosește de frică pentru un fals sentiment de siguranță. Mintea își imaginează că trăind frică, acea frică ne ajută să fim mai în siguranță fiindcă ni se semnalează pericolele. Este util să îți amintești că toată siguranța de care ai nevoie este deja dăruită de către Dumnezeu.

Mai apoi, fără a suprima frica, ci trăind-o, îți poți aminti că:

1. Orice frică este falsă. Totul este infinit armonios și perfect indiferent de varianta care se actualizează.

2. Orice frică poate fi cedată Lui Dumnezeu să facă El ce consideră de cuviință cu ea.

Informațiile expuse prezintă utilitate. Cheia este în cazul fricii, ca și în cazul oricărei alte emoții, trăitul acelei emoții spre evaporare. Suprimarea sau ignorarea conduc la acumulare de presiune inutilă. Conștientizarea și cedarea fluidizează emoția. Ulterior emoția își urmează cursul firesc. Când a plecat, îți amintești că ești dintotdeauna Pace.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Îi poți ceda totul și orice Lui Dumnezeu. Prin dedicare și Intenție, aceasta poate fi singura practică spirituală de care ai nevoie. Pur și simplu, orice "lucru" se cere cedat Lui Dumnezeu. 

Când orice este cedat, te recunoști drept TOTUL. Viața însăși se cere cedată Lui Dumnezeu. Tot "cedând", poți ajunge în punctul în care să conștientizezi că nu este nimic de cedat. Totul este. Și totul este o manifestare a Lui Dumnezeu. Până la această conștientizare, fiecare preferință personală, emoție, persoană sau situație se cer cedate lui Dumnezeu.

Intenția și nu neapărat vorbele: "Facă-se Voia Ta" constituie practică spirituală simplă și eficientă. Față de energia care se prezintă chiar acum nu e necesar să manifești nici atașament nici aversiune. Orice apare în viață ta doar observă și cedează. Aceasta este calea simplă spre a conștientiza și aminti că dintotdeauna EȘTI. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Dumnezeu este Adevărul. Adevărul este sinonim cu Viața, Iubirea sau Conștiința. Adevărul se cere a fi punctul central de interes pentru omul care alege conștient să progreseze spiritual. Uneori, progresul spiritual intervine spontan în prezența Adevărului.

Dedicarea față de Adevăr este dedicare față de Dumnezeu. Iar ca o consecință a acestei dedicări, progresul spiritual real este primit în dar.

Tolstoi a spus: „Adevărul, ca şi aurul, nu se obţine prin cultivarea lui, ci prin curăţarea de tot ce nu este aur.”

Aurul nu poate fi produs. Aurul este. Fix la fel, Adevărul nu poate fi produs. Adevărul este. Ca și aurul, Adevărul se cere descoperit prin îndepărtarea balastului. De fiecare dată când cedezi Lui Dumnezeu un atașament iluzoriu, ești de fapt mai aproape de Adevăr și Lumină.

Cedează identificarea cu tot ceea ce nu ești, pentru a descoperi Adevărul care ești dintotdeauna.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu