Nu tot timpul când experimentezi ceva ce nu îți convine, înseamnă că ai ceva de vindecat acolo. Faptul că cauți ceva de vindecat este doar un fel în care te poziționezi.
Soluția este acceptarea faptului că experimentezi potențialul cel mai potrivit pentru tine în contextul în care te afli. Cedează opunerea de rezistență până într-acolo încât îi poți mulțumi lui Dumnezeu pentru ce trăiești.
Mintea vrea să le lege și să spună că: „Trăiesc ce trăiesc acum pentru că <<aia>> și <<cealaltă>>”. De fapt, trăiești ce trăiești acum pentru că asta se prezintă spre a fi trăit. Acceptarea radicală este soluția pentru cei care îl caută cu ardoare pe Dumnezeu. Acceptarea și trăirea Iubirii Necondiționate sunt la o zecime de milimetru distanță. Deschizându-te spre acceptare, găsești Iubirea care dintotdeauna ești.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Dumnezeu poate fi văzut ca un câmp electromagnetic infinit în cadrul căruia tu te afli. Scrie și în Biblie că: „…în El trăim şi ne mişcăm şi suntem”(Faptele Sfinților Apostoli, capitolul 17, versetele 27-28).
În cadrul Infinitului de dumnezeire, prin Intenție, adopți o anumită „poziție” și „direcție” dată de polaritatea ta interioară.
„Poziția” și „direcția” pot fi spre „miezul” infinitului de dumnezeire. Am putea spune că în acest caz te îndrepți spre „centrul lui Dumnezeu”.
„Poziția” și „direcția” pot fi spre „marginile” infinitului de dumnezeire. Am putea spune că în acest caz te îndrepți spre „periferia lui Dumnezeu”.
La „centru” e mai multă Lumină. La „periferie” este tot Lumină dar într-o intensitate luminoasă scăzută.
Ceea ce în mod tradițional este numit „progres spiritual” este o accedere spre „centru”.
Prin urmare, este necesar și suficient să te asiguri de un singur lucru: că direcția ta este spre „centru”, spre „miezul Luminii Infinite”. Dacă acest lucru este bifat, toate celelalte îți sunt adăugate ție. Nu îți mai rămâne niciun motiv de îngrijorare.
A fi conectat la literatură spirituală integră și a urma un maestru spiritual autentic sunt unelte prin care îți poți menține „direcția”.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Comparația nu ajută fiindcă ascunde în spate o eroare fundamentală: multiplicitatea. De fapt totul este o aceeași substanță unitară. Adevărata ta natură este Singularitate, nu multiplicitate.
Ca să te poți compara, e necesar să te compari cu „altcineva”. Ceea ce percepția îți distorsionează și îți prezintă ca fiind „altcineva” ești de fapt tot tu. A ceda comparația susține astfel reamintirea Adevăratei tale Identități. Pe când rularea comparației te ține departe de amintirea Singularității care dintotdeauna ești.
Un reper util este să urmărești plăcerea pe care o extragi din comparație. O să vezi că ego-ul stoarce niște plăcere de acolo. Renunțând la a-ți mai dori să extragi plăcere din comparație, te deschizi tot mai mult înspre a extrage plăcere din Iubirea Necondiționată pe care o descoperi când comparațiile încetează.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Principiul conducător de bază în depășirea suferinței de orice fel este următorul: „Nimic din ceea ce este nu îți provoacă suferință. Suferința apare din judecata ta cu privire la ceea ce este și din opunerea de rezistență față de ceea ce este.”
Acest lucru poate fi mai întâi acceptat logic. Mai apoi, dacă logic nu există împotriviri, totul este să îți amintești asta când suferi.
După ce ți-ai amintit principiul conducător, te poți întreba: „Cum este configurată Existența însăși în această situație?”. Îți propui, cu alte cuvinte, să faci o observare obiectivă a ceea ce este. În timp ce știi că nimic din ceea ce este nu te poate face să suferi.
Mai apoi, după ce ai luat la cunoștință această „bucățică” de Existență, poți trece la următoarea întrebare: „Ce anume judec cu privire la această <<bucățică>> de Existență?”. Odată identificată judecata, se cere cedată.
Mai apoi, următoarea și ultima întrebare: „Căror aspecte din această <<bucățică>> de Existență le opun rezistență?”. Odată identificată opunerea de rezistență, o cedezi și pe aceasta.
Când procesul descris s-a încheiat, ai depășit suferința. Pașii sunt aplicabili la absolut orice situație.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Adevărul este Dumnezeu. Dumnezeu este tot ceea ce este. Prin urmare, Adevărat este ceea ce este. Ceea ce nu este, dar își imaginează mintea că ar fi, numim falsitate. Din acest motiv Adevărul nu are un opus.
Numai Adevărul există. Nu și falsitatea. De aceea, falsitatea nu se poate opune Adevărului/Existenței. Ceva ce de fapt nu există nu se poate lupta și nu se poate opune Adevărului care chiar are existență. Fiindcă Dumnezeu este Adevărul, nici Dumnezeu nu are un opus.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
