Întreabă-te pe cine și de ce nu ai iertat încă. Purtarea ranchiunii în tine îți face ție un deserviciu direct. Iertarea supremă intervine atunci când recunoști prin experiență, nu prin teorie, că totul este perfect așa cum este și totul este Dumnezeu. Această conștientizare devine pârghie pentru dislocarea și fluidizarea tuturor emoțiilor de ranchiună blocate acum în tine.
Până acolo, există câțiva pași intermediari care se pot dovedi de un real folos:
- Din intenția iertării investighează ranchiuna. Dacă nu te menții conștient de intenția iertării, te ia valul vieții și uiți. Puțini oameni își aduc aminte spontan de situația X care a avut loc acum 20 de ani și pentru care poartă încă ranchiună în ei. Dacă nu îți amintești de ranchiuna respectivă, nu înseamnă că ea nu este acolo. La fel cum dacă nu îți amintești că ai un borcan de zacuscă în cămară, nu înseamnă că el nu este acolo.
- Prin antrenament, devino tot mai bun la a-ți procesa conștient emoțiile spre eliberare. Ranchiuna este tot o emoție. Iar dacă ai antrenament și cu eliberarea altor stări care apar peste zi, îți va ieși și în cazul ranchiunii.
- Renunță la plăcerea derivată din amplasarea ta superioară. Mecanismele minții sunt complexe. De multe ori nu ierți fiindcă îți place să te simți superior celui pe care nu îl ierți. Dacă renunți la a-ți mai dori să storci această plăcere, iertarea intervine mai ușor.
- Conștientizează că progres spiritual fără iertare nu se poate. Iar dacă intenționezi progres spiritual, atunci este esențial să ierți.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Dumnezeu nu vrea ca tu să suferi. Suferința apare numai din opunere de rezistență. Cum să nu mai opui rezistență știi deja. Această abilitate este în tine. Este necesar doar să ți-o amintești.
Există câteva lucruri pe care dacă le accepți despre lumea în care trăiești, îți crește capacitatea de a nu mai opune rezistență și de a curge împreună cu Viața:
- Totul este perfect așa cum este.
- Dacă puteai să fii în alt loc acum ai fi fost.
- Dacă puteai să alegi altceva decât ceea ce ai ales, ai fi ales.
- Ești învăluit de iubirea infinită a lui Dumnezeu.
- Nu situația îți generează suferință, ci opunerea ta de rezistență în fața situației.
- Nimic incorect nu s-a întâmplat vreodată.
- Viața este frumoasă. Dacă nu văd această frumusețe este pentru că experimentez erori de percepție.
Acceptând acestea despre lumea în care trăiești îți crește instant disponibilitatea spre acceptare. Când nu mai opui rezistență, te poți bucura cu adevărat de viață.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Atașamentul a devenit experiența implicită. De aceea pare dificil să renunți la atașament.
Imaginează-ți că iei o minge de tenis și o ții strâns în pumn. O strângi atât cât de tare îți permite ție forța. Mai apoi imaginează-ți că toți oamenii ar avea o astfel de minge de tenis în mână și toți ar strânge-o cât de tare pot. Gândește-te că activitatea s-ar perpetua an după an. Orele în care mingea este ținută strâns în pumn ar tot crește. Și peste tot ai vedea oameni care țin strâns în mână mingea de tenis. Nu contează dacă sunt la cumpărături sau la plimbare în parc, fiecare om are mingea lui de tenis pe care o strânge tare.
Având această imagine în minte, gândește-te că te-ai duce la unul dintre ei și l-ai întreba: „Măi omule, nu te doare să tot ții strânsă tare în pumn acea minge?”. După ani în care a făcut asta constant, omul probabil v-a răspunde: „Eh, la început a fost puțin inconfortabil, dar acum și uit că o țin strânsă”.
Să zicem că ai continua dialogul și l-ai întreba: „Dar nu ai vrea totuși să îi dai drumul un pic mingii ca să vezi cum e?” Iar la această întrebare omul va răspunde: „Sincer, țin de atât de mult timp mingea strânsă în pumn încât nu știu cum să îi dau drumul. Plus că nici nu mă deranjează chiar tare.”
Mingea de tenis este o alegorie pentru „obiectul” de care ești atașat în acest moment. „Obiectul” atașamentului poate fi chiar un obiect fizic, dar poate fi și o emoție, o persoană, un scenariu mental sau orice altceva.
Fiindcă pentru atât de mulți ani ai stat încleștat, atașat și încordat, ai și uitat că poți fi relaxat, poți să dai drumul, poți să lași să curgă. De aceea, programul pentru care deschid înscrierile pe 1 decembrie 2025, îți vine în întâmpinare.
Programul este pentru toți oamenii care au înțeles că cedarea atașamentelor este calea, dar poate încă nu știu cum să o facă. Pentru toți cei care au înțeles că a le da voie emoțiilor negative să plece este calea, dar care simt că nu au o unealtă practică să îi susțină. Ei bine, programul este o unealtă cu o sumedenie de exerciții practice aplicabile diverselor situații și multiplelor emoții.
Mai sunt doar 2 zile până ce se deschid înscrierile, așa că o să îți spun câteva detalii despre program. Este un program de 30 de zile. Conține parte teoretică sub formă de înregistrări video, și exerciții practice sub formă de înregistrări audio mp3. Costul programului este 1000 RON, dar în perioada 1 decembrie 2025 - 7 decembrie 2025 îl vei putea cumpăra cu o reducere de 40%, adică va costa 600 RON. Cu mai multe detalii ne auzim în zilele următoare.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Era odată un înțelept care a fost invitat să țină o predică oamenilor din satul său. Omul și-a pregătit discursul pe hârtie, iar ziua evenimentului a sosit. Ajuns la momentul respectiv s-a stârnit o furtună puternică și i-au zburat toate foile. În acel moment omul a rezumat ceea ce își scrisese elaborat pe hârtie și le-a spus oamenilor din mulțime: „Nu vă îngrijorați că nu mai am discursul. Ceea ce voiam să vă spun este că atunci când îmi este foame mănânc, iar atunci când îmi este somn dorm.” Și a plecat.
Viața are un firesc al ei și o curgere a ei. În momentul în care curgem cu viața și cu firescul vieții atunci suntem în armonie, suntem bucuroși, experimentăm o stare de bine. Atunci când pierdem acest firesc și ajungem să vrem să controlăm lucruri care în absența controlului ar fi decurs mult mai armonios ne punem singuri bețe în roate. Dacă vrei îți recâștigi abilitatea naturală de a curge împreună cu viața, te aștept în programul: „Învăț să dau drumul. Învăț să las să curgă”. Înscrierile se deschid pe 1 decembrie 2025.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
Să zicem că am ieșit împreună la o plimbare în parc. Mergem pe alei și dintr-o dată în fața noastră se materializează un zid din cărămidă. Zidul acoperă fix porțiunea aleii. Lasă loc de ocolire. Dacă ieșim puțin de pe pavajul aleii și călcăm doar un pic spațiul verde, putem să trecem mai departe și să ne bucurăm de plimbare. Ce propui să facem? Ocolim ușor zidul sau dăm cu capul în el?
Pus în acest context, o să spui: „Păi evident! Ce întrebare este asta?! Îl ocolim și ne bucurăm de plimbare și de discuția plăcută pe care o purtăm în liniștea naturii”.
Problema e că în ciuda faptului că răspunsul e evident dacă pun problema așa, în viața de zi cu zi începi să împingi în zid, să dai cu capul în zid și să te epuizezi. În viața de zi cu zi, „zidul” este: un coleg de serviciu agresiv, șeful, partenerul de cuplu care are o zi proastă, o boală, o emoție, un scenariu negativ imaginat de minte.
Când să aplicăm alegoria zidului din parc la viața de zi cu zi, soluția, dintr-o dată, nu îți mai pare evidentă. Dintr-o dată se activează un mecanism automat și începi să dai cu barosul în zid. Sau cu capul. Sau cu piciorul. Sau plângi lângă zid.
Totuși natural este să urmărești firescul situației și să curgi fără opunere de rezistență la unison cu situația. Să îți dai voie să fii pe creasta valului și nu prins în ochiul furtunii.
Când îți recâștigi acest firesc, nu faci decât să te întorci la abilitatea ta naturală. Poți alege chiar acum să curgi împreună cu viața, doar că poate ai uitat cum să o faci. Programul „Învăț să dau drumul. Învăț să las să curgă” pe care îl lansez pe 1 decembrie 2025, te va ajuta să îți recâștigi abilitatea naturală de a te bucura de viață. Nu prin luptă, ci prin cedarea opunerii de rezistență față de ceea ce este. Programul are și teorie, dar și o sumedenie de exerciții practice. Nu mai vreau să spui din nou: „Teoria ca teoria, dar practica ne omoară” fiindcă programul este plin de exerciții practice aplicabile la tot felul de situații și contexte.
Cu recunoștință,
Cîmpanu Cosmin-Constantin
