Umple-ți bolul până la refuz
și se va vărsa.
Continuă să-ți ascuți cuțitul
și se va toci.
Urmărește bani și securitate
și inima ta nu se va destinde niciodată.
Îngrijește-te de aprobarea oamenilor
și vei fi prizonierul lor.
Fă-ți munca, apoi retrage-te.
Singura cale către serenitate.

- Tao Te Ching

Fragmentul ne invită să găsim acel echilibru despre care știm că este cheia. Și ne sublinează că exagerarea în orice direcție nu poate să conducă la armonie.

Echilibrul este cel care conduce la armonie, nu exagerarea.
„Umpleți bolul până la refuz și se va vărsa.” Imaginează-ți că avem o cană. Dacă umplem până în punctul X nu se varsă, dacă o umplem până în punctul Y nu se varsă, dacă o umplem până în punctul Z nu se varsă, dacă continuăm să turnăm, până la urmă ieșim din perimetrul în care această cană poate opera, să zicem așa, în mod eficient. Deci suntem invitați să vedem corect limita acesteia căni în acest caz.

Mai apoi, „continuă să-ți ascuți cuțitul și se va toci”. La fel, descoperă limita. Pentru că ascuți, ascuți, ascuți și devine mai ascuțit. Dar dacă tot ascuți și tot ascuți, se ciobește. Pentru că insiști prea mult într-o anumită direcție și din nou echilibrul este cheia și din nou este util să cauți acest punct de echilibru și să nu te lași păcălit de vreo extremă.

„Urmărește bani și securitate și inima ta nu se va destinde niciodată.” Aici vorbim de atașament, pentru că problema este atașamentul de bani și nu banii în sine. Și problema este dorința de a primi aprobare din partea celorlalți și nu faptul că cineva te laudă sau îți spune un cuvânt de apreciere la un moment dat. Dar atunci când cauți prin prisma atașamentului să primești siguranță și aprobare din partea celorlalți, nu faci altceva decât găsești suferință acolo și atunci când focusul tău principal în viață sunt banii și nimic altceva, din nou a cădea în această extremă vine cu regres și cu suferință.

„Îngrijește-te de aprobarea oamenilor și vei fi prizonierul lor.” În ce sens? Atunci când cineva te aprobă, dacă numai așa poți și tu să-ți iei niște bucurie din aprobarea celorlalți, păi o să fii tot timpul la cheremul altora ca să te simți și tu bine, să simți și tu niște bucurie. De fapt bucuria reală este găsită atunci când nu-ți mai dorești aprobare din partea celorlalți și nu atunci când cauți această aprobare și din când în când sporadic o primești.

„Fă-ți munca, apoi retrage-te, singura cale către serenitate.” Deci nici nu vorbim de a sta cu burta la soare, ci vorbim de a face munca, dar dintr-o postură a non-atașamentului. Fă ceea ce faci, dar deschide-te mai mult înspre a accepta, așa cum spuneam și mai adineaori că Dumnezeu face prin tine. Deschide-te mai mult înspre a accepta că poți să faci ceea ce faci fără a fi neapărat atașat de ceea ce faci și nici de vreun rezultat. Doar experimentează cu asta și o să vezi că este o postură care vine cu mult mai mult armonie reală în viața ta.

Vezi video-ul integral AICI. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Când ești mulțumit să fii pur și simplu tu însuți

și nu compari sau concurezi,

toată lumea te va respecta. - Tao Te Ching

Atunci când te compari cu altcineva în orice, în merit, în statut social, în câți bani produceți fiecare și așa mai departe, de fapt nu îți dai voie să fii pe deplin tu însuți. 

La fel se întâmplă și atunci când concurezi. Și dacă o să privești cu sinceritate în viața ta, o să-ți dai seama că pe fundal s-ar putea să concurezi cu foarte multă lume. 

S-ar putea să concurezi cu frații tăi, s-ar putea să concurezi cu părinții, s-ar putea să intri într-o luptă de putere cu partenerul de cuplu, s-ar putea să concurezi cu alți oameni pe care îi vezi pe stradă și despre care consideri tu ca au mașini mai bune decât ai tu.

Comparația și impulsul de a concura cu altcineva nu fac decât să întărească ego-ul și cu cât ego-ul este mai puternic, cu atât suferința este mai puternică. 

Este esențial să-ți dai voie să fii tu însuți și acest a-ți da voie să fii tu însuți nu înseamnă altceva decât să-ți dai voie să fii în chiar acest moment Sinele cu „S” Mare, care este întreaga existență, care este Dumnezeu manifestat drept viață, în loc să te mai consideri un individ care se compară cu un alt individ sau concurează cu un alt individ. 

Asta înseamnă în esență să-ți dai voie să fii tu însuți, să-ți dai voie să fii ceea ce tu dintotdeauna ești. Dar, ca să extragem și învățătura imediat aplicabilă în viața noastră de zi cu zi și din acest fragment, observă când impulsul de a te compara apare și cedează acest impuls. Observă când impulsul de a concura apare și cedează acest impuls. Când ești mulțumit să fii pur și simplu tu însuți și nu compari sau concurezi, toată lumea te va respecta.

Vezi video-ul integral aici.

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

De aceea maestrul acționează fără să facă nimic și predă fără să spună nimic. Lucrurile apar și el le lasă să vină. Lucrurile dispar și el le lasă să plece. El are, dar nu posedă. Acționează, dar nu așteaptă. Când munca lui este terminată, el o uită. De aceea durează veșnic. - Tao Te Ching

Non-atașamentul este o altă componentă esențială care conduce la progres spiritual și îl susține.

Cum adică maestrul acționează fără să facă nimic? E vorba de a nu te mai identifica atât de puternic cu acțiunea. Cu „eu fac”. Eu drept ego, eu drept separare. Și să accepți mai mult că, să zicem, Dumnezeu face prin tine. Deja aceasta este o nuanțare care s-ar putea să funcționeze ca un pas intermediar până să ajungi în punctul în care accepti total că tu, drept individualitate, nu faci nimic și că acțiunea se petrece și că acționator nu există în spatele acțiunii.

Maestrul predă fără să spună nimic. Aici este o referire la ființare. Știi că se spune că succes ai atunci când ești și nu atunci când faci sau vrei sau îți dorești. Și maestrul, prin ceea ce el este, fără ca să fie necesar să spună vreo ceva sau să transmită vreun mesaj, le predă celorlalți înțelepciune.

Este vorba de o invitație adresată ție de a te concentra mai mult pe a fi, în detrimentul lui a face sau a avea.

Lucrurile apar și el le lasă să vină. Este vorba de această postură a non-opunerii de rezistență în fața a ceea ce viața îți propune spre a fi experimentat. Poți accepta chiar acum că ceea ce viața îți propune spre a fi experimentat este perfect așa cum este. Este infinit armonios așa cum este și că nu ai vreun motiv să intervii sau să încerci să eviți ceea ce viața îți propune spre a experimenta. Pentru că ceea ce viața îți propune spre a experimenta este infinit armonios.

Lucrurile dispar și el le lasă să plece. Deci nu se agață de ele. Vorbim din nou de o postură non-atașată.

El are, dar nu posedă. Acționează, dar nu așteaptă. Deci a acționa fără așteptări este o postură care te ajută foarte mult în viață. 

Dacă ești la serviciu și îndeplinești o anumită sarcină și o faci pentru că te aștepți să primești o mărire de salariu, să primești bonus, să primești aprecieri din partea colegilor, să primești aprecieri din partea șefilor sau cine știe ce alte așteptări ai putea să ai. Atunci când aceste așteptări nu sunt împlinite, suferi.

Și tot așa în orice arie a vieții tale, unde întreții așteptări, nu faci altceva decât să întreții suferința.

De aceea maestrul acționează dar nu așteaptă și asta este și postura care te ajută pe tine mult în viață dacă o integrezi și care susține progresul spiritual real. Pentru că la progres spiritual real se ajunge cedând așteptările de orice fel, cedând dorințele de orice fel, cedând puternica identificare cu orice și fiind cât mai neatașat.

De multe ori cineva muncește, se identifică foarte mult cu faptul că el a muncit și rămâne agățat acolo. Și vrea să se întâmple ceva cu munca aceea, să primească aprecieri, să o vândă, să fie valorizată, să fie apreciată, să mai știu eu ce. Muncește și mai apoi uită – aceasta este postura maestrului, aceasta este postura curgerii.

De aceea durează veșnic, zice fragmentul, pentru că o uită, pentru că este non-atașat. Munca făcută dintr-o postură a non-atașamentului este mult mai rezistentă și durabilă decât munca făcută cu atașament.

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Eliberat de dorință, realizezi misterul.

Prins în dorință, vezi doar manifestările. - Tao Te Ching

O dorință cedată este o dorință care se împlinește mult mai ușor decât o dorință de care te agăți și vrei cu tot dinadinsul să fie așa cum tu îți dorești.

Calea care conduce la progres spiritual este cedarea tuturor dorințelor egoiste, iar dorințele sunt numai egoiste. Dorințele sunt numai în asociere cu ego-ul. Și atenție, există o distincție între dorință și intenție. Intenția se află „sub” gânduri și este o direcție, pe când dorința este foarte specifică și este energie mentală canalizată într-o anumită direcție.

În momentul în care alegi „Facă-se Voia Ta” și nu mai insiști pe dorințele pe care tu le ai, poți să ajungi în punctul în care să te bucuri cu adevărat de viață. 

Deci, eliberat de dorință, realizezi misterul. Identifică astfel în viața ta fiecare dorință și de azi înainte nu-ți mai dori, pentru că prins în dorință vezi doar manifestările. Adică ești prins atunci când îți dorești. Ești foarte ancorat în material. Manifestările fac referire la material. E vorba de manifestările materiale. Cu cât ești mai atașat, nu că materialul ar fi vreo problemă în sine, dar cu cât ești mai atașat de material, cu atât suferi mai mult. Și cu atât ceea ce îți dorești nu se împlinește. 

Cedează dorințele, alege postura „Facă-se Voia Ta” și o să vezi cum experimentezi mai multă armonie în viața ta pe toate dimensiunile.

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

„Din ce în ce mai puțin trebuie să forțezi lucrurile până când în cele din urmă ajungi la non-acțiune. Când nimic nu este făcut, nimic nu rămâne nefăcut.” - Tao Te Ching

Depinde de familiarizarea ta cu texte spirituale diverse, depinde de familiarizarea ta cu diverse filosofii și curente filosofice. În funcție de cât de familiarizat ești sau nu cu aceste abordări care există în lume, s-ar putea să simți: „Wow ce chestie interesantă!” sau să zici: „Ce prostie e și asta?!” 

Există un spectru larg de reacții la un citat precum acesta. Interpretarea pe care eu o să o propun se află în strânsă legătură cu progresul spiritual și cum anume aplicăm înțelepciunea spirituală în viețile noastre de zi cu zi. 

Dacă mă urmărești de mai mult timp știi că ideea aceasta de a nu forța lucrurile apare în mod repetat în ceea ce eu spun și transmit. Pentru că viața este curgere și numai și numai ego-ul este cel care vrea să forțeze lucrurile într-o anumită direcție. Numai ego-ul vrea ca lucrurile să stea așa cum el vrea, drept separare. Ego-ul ar vrea ca lucrurile să stea cum vrea el și nu prea este dispus ego-ul să se deschidă înspre a spune „Facă-se Voia Ta, accept, Doamne, curgerea evenimentelor așa cum evenimentele curg”. Însă începutul acestui citat îți spune că e vorba de un proces în care prin încredere în Dumnezeu, prin încredere în curgerea și fluxul vieții însăși, reușești să ajungi într-un punct în care nu mai forțezi lucrurile. Și în momentul în care nu le mai forțezi, atunci o să constați cum ele de fapt se petrec, și se petrec mult mai ușor și armonios decât s-ar fi petrecut atunci când le forțai. 

Ce înseamnă că în cele din urmă ajungi la non-acțiune? Înseamnă că nu te mai identifici cu acțiunea. În acest moment sunt șanse foarte mari să fii foarte prins în „eu fac”. Asta nu este altceva decât atașament de ceea ce numim acțiune. Dacă progresul spiritual este intenția ta, îți recomand să practici treptat o cedare a identificării cu acțiunea. Să accepți inițial că mai degrabă acțiunile se petrec.

Să devii conștient în diverse momente din viața ta când apare impulsul de a spune „eu am făcut”. Să-ți amintești că de fapt ceva pur și simplu s-a petrecut, un potențial a devenit actual și atunci ajungi ca tu, drept ego, să nu faci nimic.

Atunci când nu te mai identifici cu acțiunea, când nu mai spui că „eu am făcut”, nimic nu rămâne nefăcut.

Senzația că ceva a rămas nefăcut este una care este în strânsă asociere cu „eu fac”.

Și atunci, făcându-ți planuri, știi că tu ai planificat A, B, C, D și din astea n-ai făcut decât A și B iar C și D au rămas nefăcute. De fapt n-au rămas nefăcute. De fapt s-a făcut tot ceea ce era infinit armonios și perfect să fie făcut. Așadar, din ce în ce mai puțin trebuie să forțezi lucrurile până când în cele din urmă ajungi la non-acțiune. „Când nimic nu este făcut, nimic nu rămâne nefăcut.”

Video integral AICI. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin