Contemplarea este meditație cu ochii deschiși. Pentru ca să ajungi la contemplare este necesar de multe ori să meditezi ani la rând. Însă postura poate fi practicată la fel cum practici și meditația. 

De ce se bate atâta monedă cu meditația? Progresul spiritual vine din experiență. Nu din vorbe. Nu din cuvinte scrise în cărți. Cuvintele scrise în cărți sunt bune ca indicatori și repere. 

Pentru ca experiența să intervină, este necesar ca felul în care este configurat creierul să arate cumva anume. Meditația, și mai apoi contemplarea, duc treptat creierul înspre acea configurare care permite accesarea trăirilor spirituale conform cărora nu există subiect și obiect sau, totul este Sinele. 

Dacă nu meditezi deja, merită să iei această practică în considerare. Dacă așteptai un semn, acesta este semnul. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Poți alege să te cedezi pe tine însuți la modul cel mai total și deplin posibil lui Dumnezeu. Nu ai nimic cu adevărat de apărat, așa că poți să o faci. A te ceda înseamnă să alegi de fiecare dată: „Facă-se Voia Ta!”. 

Dacă ai urmări doar atent când vrei ca lucrurile să decurgă conform dorințelor tale, și ai ceda aceste dorințe lui Dumnezeu, asta ți-ar asigura un progres spiritual mai mare decât citirea a zeci de cărți. 

Când vrei ca tine, și conform voii tale imaginate te zbați, te lupți, te frămânți. Ce îți aduce zbaterea, lupta și frământarea dacă nu mai multă zbatere, luptă și frământare? 

Poate a venit timpul să te cedezi lui Dumnezeu. Poate nu a venit. Tu știi. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Creația este deja încheiată. Dumnezeu a creat tot ce era de creat. Și nu a făcut-o „în timp”. Creația este în afara senzației de timp. Există dintotdeauna și pentru totdeauna. 

Viața, așa cum o experimentăm noi ca oameni, poate fi considerată o descoperire și experimentare a ceea ce dintotdeauna Există, a ceea ce dintotdeauna Este. 

Îți poți imagina o cameră infinită plină de obiecte. Și obiectele sunt infinite ca număr. Fiecare obiect este un potențial asociat planului în care ne aflăm. Viața ta este o plimbare printre aceste obiecte și o descoperire a lor. Descoperi obiecte conform intenției. 

În fața acestei infinități te poți înclina cu smerenie. 

În fața acestei infinități de obiecte deja create îți poți antrena acceptarea. 

Nu există obiect imperfect. Fiindcă Dumnezeu nu creează imperfecțiuni. 

În fața recunoașterii perfecțiunii fiecărui obiect, poți ceda opunerea de rezistență. 

Poți fi recunoscător pentru faptul că tot acest infinit perfect al Creației este etern, iar tu descoperi această perfecțiune „pas cu pas”. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Ego-ul își asumă meritele pentru ceea ce oricum se întâmplă spontan și autonom. Ceva se petrece de la Sine. Pe ego ți-l poți imagina ca ieșind din tufiș și spunând: „Eu am făcut. Ce tare sunt!”. Este ca și cum te-ai uita pe geam și ai vedea mașinile trecând. După ce trece o mașină ai putea să spui: „Ha! Am mai făcut o mașină să treacă”. De fapt nu ai făcut „tu” drept ego nimic. Mașina trece. 

Dibuirea acestui mecanism este esențială pentru depășirea falsei identificări cu ego-ul. Odată dibuit mecanismul, el tinde totuși să persiste pentru că storci plăcere din asumarea meritelor. 

Ego-ul nu este cedat fiindcă vrei să ai bucuria derivată din: „Ha! Am mai făcut o mașină să treacă”. Este esențial așadar să îi cedezi lui Dumnezeu dorința de a extrage această plăcere din falsitate, și să îți îndrepți atenția spre Adevăr. Dumnezeu îți dăruiește beatitudine infinită atunci când renunți la a-ți mai dori să storci plăcere din amăgire.

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin

Iubirea poate fi experimentată numai fără motiv. Dacă simți că iubești „pentru că ceva”, nu iubești. Te poți afla foarte aproape de Iubire, dar dacă există un „pentru că” atașat, nu e Iubire. 

Iubirea este recunoscută ca Prezență. Fiindcă este însăși Prezența lui Dumnezeu. 

Prin urmare, pentru a trăi Iubire, nu este necesar să te duci undeva să o cauți. Iubirea este în chiar acest moment cu tine. Și asta pentru că nu există niciun loc în care Dumnezeu să nu fie. Iar Dumnezeu este Iubire. 

Căutarea Iubirii, ca să fie eficientă, se cere făcută prin dat la o parte. Iubirea este cu tine chiar acum. Dacă nu o simți este pentru că este „acoperită” de tot felul de gânduri, griji, emoții, atașamente. 

Prin urmare, caută atașamentul și cedează-l. Caută disconfortul emoțional și cedează-l. Și când suficiente au fost cedate, devii conștient de Iubirea de care oricum ești deja chiar acum înconjurat. Devii conștient de Iubirea care dintotdeauna ești. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin