Practica spirituală se cere a fi parte integrantă din viața de zi cu zi. Ego-ul vrea să separe spiritualitatea de lumesc. Această separare este una amăgitoare.

Iubirea este un fel de a fi în lume, nu ceva ce experimentezi doar în meditație sau rugăciune.

Rugăciunea se cere practicată, până când îți trăiești viața însăși ca pe o rugăciune. Practica meditației se cere dusă la nivelul în care te găsești în meditație în timp ce ești activ și în mișcare.

Toate principiile spirituale au aplicabilitate în viața de zi cu zi. Prin urmare, viața însăși poate fi trăită drept practică spirituală.

Când o emoție apare, ea poate fi cedată Lui Dumnezeu. Când îți dai seama că ești atașat de un gând, poți ceda acel atașament. Poți să îți amintești că ești Iubire și când te rogi, și când faci de mâncare. Ceea ce ești, continuă să fie fix același „lucru” indiferent de ceea ce se petrece.

Ceea ce numești „practică spirituală” se cere mixat cu ceea ce numești „lumesc”. Fiindcă în esență, Dumnezeu este întreaga Existență și mai mult decât atât. Calitatea de „a exista” aparține atât „lumescului” cât și „spiritualului”. Nu mai separa cele care sunt doar în aparență „două” și ți-l vei reaminti pe UNUL.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Prin vinovăție te păcălești pe tine însuți. Vinovăția îți promite lucruri și nu se ține de cuvânt. De aceea, orice vinovăție se cere recunoscută ca atare și se cere cedată Lui Dumnezeu Preaînalt.

Este sănătos să îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce numim trecut, nu să te simți vinovat.

Este util să lași mecanismele karmice compensatorii în grija Lui Dumnezeu, nu să te simți vinovat.

Poți deveni conștient de faptul că vinovăția are în spate și intenția manipulării și să renunți la a mai vrea să extragi beneficii iluzorii din aceasta.

Merită să devii conștient că multe din cele pentru care te simți vinovat s-au petrecut din ignoranță și să alegi să te ierți, cedându-te pe tine însuți Lui Dumnezeu.

Vinovăția te minte că îți oferă un fel de protecție. Recunoaște această minciună și amintește-ți că este de fapt Dumnezeu cel care îți oferă toată protecția de care ai nevoie.

În cele din urmă, a ceda vinovăția este pur și simplu o alegere. Pur și simplu poți alege chiar acum să îi dai voie energiei vinovăției să plece și să trăiești asumat, responsabil, dar în același timp smerit și având drept Intenție Iubirea.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Decuplează cedarea atașamentului de felul în care își imaginează mintea că trebuie să arate această cedare a atașamentului.

Fiind foarte prins în gânduri și acțiuni, tinzi să interpretezi totul numai prin filtrele gândirii și acțiunilor. Lucrul spiritual cere să faci un pas în spate și mai degrabă să „privești” gândurile și acțiunile cum „se petrec”.

Pentru claritate pot fi luate o serie de exemple:

1. A ceda atașamentul față de bani, nu înseamnă că trebuie să îți donezi toată averea și să nu mai pui mâna pe bani.

2. A ceda atașamentul față de sex, nu înseamnă că nu mai trebuie să faci sex.

3. A ceda atașamentul față de mâncare, nu înseamnă că nu mai trebuie să mănânci.

4. A ceda atașamentul față de persoana X, nu înseamnă că trebuie să rupi orice legătură cu X.

Exemplele ar putea continua, dar cred că ai prins ideea.

A ceda atașamentul presupune inginerie interioară. Este necesar să lucrezi cu tine la nivel energetic în așa fel încât să „tai corzile” atașamentului.

Există oameni bogați care nu sunt atașați de bani și oameni săraci extrem de atașați de bani. Atașamentul este o energie care se cere cedată. Iar mai apoi, acțiunile vor arăta cum acțiunile arată. Nu te îngrijora pentru acțiuni. Ci dă-ți voie ca la nivel de for interior să cedezi cu sinceritate și dedicare orice atașament conștientizat. Aceasta este calea spre progres spiritual și depășirea suferinței de orice fel.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Iubirea este esența Existenței. O ratezi când încerci să o percepi prin legi finite. Este ca și cum ai vrea să demonstrezi o lege din fizica cuantică folosind un ciocan și niște cuie. Electronul nu prea merge prins în menghină și analizat la microscop. Și nici nu poți să bați cuie cu un proton. Toate cele enumerate sunt obiecte, numai că din domenii diferite.

Iubirea este peste tot și este esența Vieții. Te scalzi într-o mare de Iubire, în timp ce ești chiar tu Iubirea însăși. Însă această conștientizare poate fi blocată percepției conștiente.

Recunoașterii Iubirii care ești, intervine spontan ca un dar din partea Lui Dumnezeu. Tu doar menține-te aliniat căii progresului spiritual. Când este momentul potrivit, și când suficiente blocaje și atașamente au fost cedate, te vei recunoaște ca fiind Iubirea care oricum ești dintotdeauna. Răbdare și cedare în fața Lui Dumnezeu. Iubirea este deja aici.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Toate situațiile sunt egale ca importanță. Cum vine asta? Situația „A” este egală ca importanță cu situația „B”. Chiar dacă „A” presupune încasarea a un milion de euro, iar „B” presupune curățarea unui cartof.

De ce? Fiindcă atât „A” cât și „B” se petrec în Dumnezeu și sunt permise de către Dumnezeu. Poți spune că partea „A” din Dumnezeu este mai importantă sau mai puțin importantă decât partea „B” din Dumnezeu?

Acceptând această uniformitate a importanței, beneficiile sunt nenumărate. Este anulată orice comparație, iar comparația conduce la suferință. Dispare sentimentul de inferior/superior care și el întreținea suferința. Gândurile se mai liniștesc fiindcă îți dai seama că un gând nu este mai important decât un altul.

Este firesc să apară opunere de rezistență în fața invitației de a recunoaște atât „A” cât și „B” ca fiind egale ca importanță. Mintea are multe argumente logice pentru care lucrurile nu stau așa. Consideră textul doar o invitație spre recunoașterea egalității importanței în Infinitul Dumnezeirii.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu