Tehnica sau sugestia cu care vine acest articol are în spate foarte multe informații care nu vor fi amintite în contextul articolului. Cert este că mesajul multor maeștri spirituali la pachet cu cercetări recente din neuroștiință și psihologie converg înspre această recomandare a observării minții.

Când vine vorba de uneltele acestea din dezvoltare personală și spiritualitate, este relevant a se ține cont și de gradul de dificultate al utilizării uneltei.

Fiindcă nu toate uneltele sunt bune chiar acum pentru toată lumea. Dacă ar fi să facem o paralelă, un cuțit este o unealtă potrivită pentru tine, dar pentru un copil de 1 an, s-ar putea să nu fie o unealtă sigură. Un automobil poate fi considerat și el o unealtă, numai că este cu mult mai complexă decât un cuțit. Iar în cele din urmă, o rachetă spațială, este și ea o unealtă cu care se poate ajunge în spațiu, dar dacă vrei să îi explici cum se pilotează o rachetă unui copil de 1 an, s-ar putea ca în ciuda eficienței uneltei, și în ciuda eventualei disponibilități a copilului, ceva totuși să nu funcționeze în explicație.

Tot așa e și în evoluția spirituală. Fiecare e pe nivelul său care este infinit armonios și potrivit pentru el în acest moment. Nu există o ierarhie duală sau o împărțire în bun și rău sau mai deștept și mai prost când vorbim de nivelul de Conștiință al cuiva.

Însă pe fiecare nivel, apar exact uneltele potrivite pentru fiecare pentru a le folosi în momentul ACUM.

Gradul de dificultate al tehnicii care ți-o propune acest articol este unul să zicem mediu. Nu e nici ceva extrem de simplu, dar nici ceva exagerat de complicat și greu de înțeles sau aplicat.

Dacă ar fi să facem o paralelă și inversă, conducerea uneltei numită rachetă spațială, ar echivala în spiritualitate cu faptul că nu există niciun „eu” sau „tu” individual și că ego-ul este o iluzie. Că nu există un gânditor în spatele gândurilor sau un acționator în spatele acțiunilor și că totul se întâmplă de la sine. Că nu există cauză și efect, ci există numai aduceri de potențial în actualitate prin puterea intenției. Că nu există bine și rău și că dualitatea este o iluzie.

Toate acestea sunt cât se poate de adevărate și sunt niște unelte la fel de valide ca și racheta spațială. Când nivelul de Conștiință corespunzător este experimentat aceste unelte devin imediat clare, actuale și însăși realitatea subiectivă pe care omul o trăiește.

Ele au fost deja aprofundate în articolele de pe blog atunci când s-a simțit a fi discutate și împărtășite.

Astăzi însă a venit timpul pentru a fi împărtășit ceva cu un grad mai general de aplicabilitate. Este vorba de o unealtă care nici nu este banală precum cuțitul, dar nici sofisticată precum o rachetă spațială. Este pe undeva la mijloc. Necesită efort cam cât pentru conducerea unei biciclete sau automobil, iar recomandarea cu care vine această tehnică sau unealtă poate fi sintetizată în două cuvinte care spun: „Observă-ți mintea”.

Iar pentru ca lucrurile să fie cât mai clare cu putință, în continuare vor fi descriși punctual pașii necesari pentru a-ți putea observa mintea. Ținând cont de recomandările din lista de mai jos, vei putea să aplici sugestia de a-ți observa mintea oricând dorești, fapt ce va susține experimentarea unei realități mai armonioase și plină de iubire. Hai să vedem așadar care sunt pașii:

1. Înțelege ce este mintea

Pentru a putea observa ceva e important să ai informația cu privire la ce este acel ceva. Dacă îți spun să observi un scaun, dar tu nu știi cum arată un scaun, nu vei putea să îl observi. Tot așa e și cu mintea.

Pentru a-ți putea observa mintea este important să știi sau să îți reamintești că mintea este formată doar din gânduri și că mintea nu este creierul. Gândurile pot fi văzute asemeni unor vibrații care se află în jurul tău și pe care le interceptezi cu ajutorul creierului. Așadar aceasta este mintea pe care ești invitat să o observi.

2. Amintește-ți de trinitatea minte, trup și Spirit

Tu ești Spiritul sau Conștiința. ...

„Onorează, acceptă și iubește viața din jurul tău întrucât ea este tu, în diferite forme. Orice judeci te plasează și mai departe de-a lungul căii separării; orice iubești permite orchestrei tuturor părților tale(care, în totalitatea sa, îl reprezintă pe Creator) să vibreze și să cânte cu bucurie prin întregul Univers” – Denise Linn

Ai în permanență opțiunea de alege iubirea, armonia și frumosul. Ai în permanență opțiunea de a alege conexiunea cu vibrațiile înalte ale esenței Sinelui sau de a te depărta de acestea prin adâncirea în iluziile sugerate de acest plan în care te afli.   

Acest articol este o invitație spre a onora, accepta și iubi viața în toate formele și expresiile sale, fiindcă viața din tot și din toate este aceeași cu viața prezentă în tine. Totul este o expresie a darului Divin al existenței. 

Există totuși o tentație majoră cu care ne obișnuim din fragedă pruncie, o împrumutăm din mentalul colectiv, și o perpetuăm la rândul nostru. Este o activitate care în aparență te face să te simți bine, dar de fapt îți întărește ego-ul și te adâncește în visare. Așa cum poate anticipezi dat fiind și titlul articolului, gestul la care se face referire este acela de a judeca. 

Este esențial însă de înțeles că de fiecare dată când judeci pe cineva sau ceva, nu faci decât să te depărtezi de esență, unitate, iubire și armonie. Nu cred că poți găsi pe cineva care să îți spună în mod sincer și onest că faptul că îi judecă sau i-a judecat pe alții i-a adus lui armonizarea realității pe care o experimentează. Ar fi și imposibil, fiindcă gestul în sine nu este altceva decât o depărtare de energia iubirii și a compasiunii. 

Așa cum o spune și titlul acestui articol, a judeca te plasează pe calea separării. Intervine o separare între cel care judecă și cel judecat. De aceea spunem că judecata implică de fapt o depărtare de iubire, fiindcă în iubire nu putem vorbi decât de UNUL. Prin accederea în câmpul iubirii, înțelegem că există o singură Conștiință sau Viață care animă toate formele. Nu poți de fapt judeca pe altcineva, fiindcă altcineva nu există. Cu toții suntem UNA. Așa cum frumos o spune și don Miguel Ruiz: „Ești nemuritor; Ai existat pentru miliarde de ani în diferite manifestări, pentru că tu ești Viața, iar Viața nu poate muri. Tu ești în copaci, fluturi, pești, aer, lună, soare. Oriunde te-ai duce, tu ești acolo, așteptându-te pe tine însuți.”

Nu-i așa că sună frumos? Oricine citește cu deschidere acest citat, îi poate simți energia. 

Așadar tu poți iubi și poți simți iubirea la modul deplin în interiorul tău, fiindcă tu asta ești. În mod fundamental ești o expresie a iubirii. De fiecare dată însă când dai curs impulsurilor din ego și judeci o altă persoană sau situație, dai crezare și iluziei separării. Dacă judeci, la nivel subtil accepți de fapt că într-o ierarhie imaginară tu ești prin gând, vorbă sau faptă superior celui pe care îl judeci sau situației pe care o judeci. Ori superioritatea nu este decât o iluzie din ego căreia i se poate permite foarte ușor să se dizolve în Totalitate prin conectarea la iubire. 

Adevărul este că există pur și simplu prea multe variabile în Univers, iar sistemul nervos pe care îl experimentezi nu a ajuns încă în punctul evolutiv în care să poată procesa toate aceste variabile. Adevărul este că e aproape imposibil să îți dai seama din prima, care este motivul pentru care cineva acționează sau se comportă într-un anumit fel sau în altul. 

Fiecare om ia deciziile pe care le consideră cele mai bune pentru el acum folosindu-se de resursele pe care le are la dispoziție în acest moment. Adevărul este că oamenii sunt inocenți și de multe ori acționează inconștient sub impulsul programelor gunoi din minte. 

Iar în momentul în care cineva își dă voie să conștientizeze asta, îi devine foarte ușor să nu îi mai judece pe ceilalți, ci să radieze iubire și compasiune în schimb. 

Există trei piloni pe care îți poți propune în mod conștient să îi ai în vedere, iar asta te va ajuta să te...

Ești iubire. Iar astăzi este în fiecare zi. Acest articol vine cu o idee extrem de simplă, dar cu un impact semnificativ. Imaginează-ți cum după lectura acestui articol, fiecare om va avea grijă ca măcar astăzi să facă un gest sau să ruleze un gând prin care să arate că se iubește pe el însuși. Multiplică asta cu câteva mii de oameni și va deveni clar cum ceva foarte simplu poate avea un efect armonios și frumos.

Interesant este că atunci când cineva se iubește pe el însuși, acest lucru este plăcut și apreciat și de către ceilalți. Prezența iubirii armonizează de fiecare dată, chiar dacă aparențele ar putea sugera uneori altceva.

Toți oamenii sunt iubire în interiorul lor. Numai că la unii această energie radiază prin fiecare por, în timp ce la alții energia iubirii este blocată de tot felul de programe gunoi mentale și traume.

Ce îți propune acest articol este o rețetă simplă, ușor aplicabilă de către oricine și cu efect imediat. Nu există om căruia să nu i se schimbe starea imediat după ce a făcut un gest sau a rulat un gând conștient de iubire față de el însuși.

Viața este simplă. Iar principiile care conduc la armonizarea experienței de viață pe toate planurile, sunt și ele la rândul lor simple. Pentru ca ceva să funcționeze ar fi ideal ca omul să nu fie nevoit să își schimbe tot stilul de viață în ansamblul său pentru a putea aplica o recomandare. Cele mai eficiente tehnici și sugestii sunt cele care se pliază pe orice stil de viață și pot fi practicate în timp ce omul își vede liniștit de activitățile obișnuite de peste zi.

Acest lucru este valabil și pentru sugestia cu care vine articolul de astăzi. Iar în continuare îți vor fi oferite câteva exemple prin care poți arăta astăzi și în fiecare zi iubire față de tine însuți:

1. Să zicem că ieși din casă și te duci la muncă. Când ajungi la serviciu, dacă acolo există un lift, astăzi nu îl mai lua. Urcă încet pe scări până la etajul la care lucrezi. Nu e nimic complicat în asta și nu te grăbește nimeni. Când vei fi ajuns sus, vei simți satisfacția că ai făcut ceva care bucură trupul fizic, chiar dacă tu nu ești trupul fizic, ci ești Spiritul, merită să ai grijă de casa în care locuiești.

2. O altă modalitate simplă prin care poți arăta astăzi iubire față de tine însuți este să repeți preț de 1 minut sau chiar 30 de secunde fraza: „Te iubesc” sau „Te iubesc <<numele tău>>”. Doar atât. Un minut în care intri în rezonanță cu niște cuvinte de vibrație armonioasă îți pot impacta frumos întreaga zi.

3. Ai mai putea să refuzi politicos pe cineva astăzi. Acesta fiind tot un gest prin care arăți iubire față de tine însuți. De multe ori investim energie pentru a-i ajuta pe ceilalți în momente în care noi înșine suntem lipsiți de energie. Dă-ți voie să îți arăți că te iubești dacă vreo astfel de situație intervine astăzi și spune „nu”.

4. Fă acel lucru pe care ți-ai propus de foarte mult timp să îl faci și „îți stă pe creier” de câteva zile sau săptămâni. În funcție de cât de aglomerați sunt, se întâmplă des ca oamenii să stea cu câte ceva pe o listă de așteptare(scrisă sau mentală) care uneori se întinde pe săptămâni. Acel ceva care există acolo, dar nu este făcut consumă energie. De aceea, făcându-l, este tot un gest de iubire față de tine însuți fiindcă atunci când treaba va fi gata, te vei simți eliberat.

Exemple precum cele patru de mai sus ar mai putea fi oferite, dar acest articol te invită să fii și puțin inventiv și să alegi acea modalitate care este potrivită pentru tine și prin care vei arăta că te iubești. Poate fi orice și cu cât este ceva mai mic, cu atât mai bine. Nu e necesar să muți munții din prima zi. Consistența aduce rezultate pe termen lung. Tot ce ai de făcut este să începi cu câte un gest simplu în fiecare zi. Nu durează mai mult de câteva secunde sau un minut, dar când la finalul zilei vei putea spune că ai făcut ceva și pentru tine, o să simți cum inima îți tresaltă parcă de bucurie.

Ți-ai putea propune asemeni unui joc, să contabilizezi în fiecare ...

Iisus a fost cel care a spus: „Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide”(Matei 7:7), dar tot El a fost cel care a spus: „Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.(Marcu 11:24)

Aceste două citate combinate, înțelese corect și aplicate te pot face să obții tot ceea ce ți-ai dorit vreodată cu condiția ca dorința să fie spre armonia ta, dar și a întreg universului. 

În fața celor două învățături primite de la un mare maestru, cuvintele sunt de prisos. Sunt totuși atât de puțini oameni care știu să ceară corect ceea ce își doresc. De aceea m-am gândit să scriu acest articol care te va familiariza cu modalitatea corectă prin care poți cere ceva astfel încât să îl și obții în cel mai scurt timp.

Pentru început, hai să vedem…

Cum ești obișnuit să ceri?

Dacă ești asemeni majorității oamenilor, cererile tale pleacă dintr-o lipsă pe care o resimți.

• Te uiți la viața ta și constați că nu ești sănătos, prin urmare spui: „Dă-mi doamne sănătate.”
• Te simți trădat în relația cu un prieten, și spui: „Dă-mi doamne în preajma mea oameni cu care să mă înțeleg și care să îmi fie prieteni adevărați.”
• Te uiți la contul din bancă și spui: „De mi-ar da Dumnezeu câteva sute de lei în plus, atât de multe aș putea face.” și tot așa.

Ești obișnuit să ceri cu conștiința faptului că nu ai ceea ce ceri, iar tocmai aceasta este atitudinea care te blochează în a obține. Atitudinea ta spune: „dă-mi Doamne ceea ce nu am”. Astfel, foarte rar, aproape accidental aș putea spune, se întâmplă să primești ceea ce ceri. De cele mai multe ori rămâi numai cu rugămintea.

Poate te gândești că nu este nimic nefiresc în a cere ceea ce nu ai, doar nu o să ceri ceea ce ai, nu? Ai dreptate, însă,

Atitudinea este foarte importantă

Iisus a spus: „Cere și ți se va da”, dar te-a învățat și cum să ceri. Ți-a spus că acel ceva pe care îl ceri, să crezi că l-ai primit și îl vei avea. Cu alte cuvinte, atitudinea ta nu trebuie să fie una de lipsă, ci de prezență a acelui ceva pe care ți-l dorești.

Înțelegi?

De cele mai multe ori tu ajungi la acel sentiment de mulțumire abia după ce dorința ți-a fost îndeplinită. Nu ar fi mai simplu să trăiești sentimentul mai întâi? Stă în puterea ta să o faci, și totul este doar o alegere. Astfel, toate lucrurile minunate pe care le meriți și care ți se cuvin vor fi ale tale.

De fiecare dată când ceri, tu recunoști de fapt că nu ai. Dacă spui: „Dă-mi Doamne mai multă putere”, ce faci tu de fapt? Afirmi: „Sunt lipsit de putere”. De aceea, dacă ești pregătit acum să accepți în viața ta toate lucrurile frumoase și armonioase pe care ți le dorești, te invit să pui în aplicare...

Următoarea idee simplă

Pentru fiecare lucru pe care îl ceri în viața ta, fii recunoscător că îl ai deja. Mulțumește[și acesta este cuvântul cheie] lucrurilor pe care ți le dorești și astfel ele nu vor înceta să apară.

Să mulțumești pentru ceea ce vrei este calea sigură pentru îndeplinirea tuturor dorințelor, iar pentru că am început cu citate din biblie, m-am gândit că ar fi frumos să închei tot așa.

În cazul înmulțirii pâinii și peștilor, Iisus avea o Intenție, aceea de a hrăni oamenii veniți să îl asculte. În Biblie s-a păstrat însă o nuanță excepțională a momentului înmulțirii pâinilor și peștilor. Citatul spune așa: „A luat cele șapte pâini și pești și, mulțumind, a frânt și a dat ucenicilor, iar ucenicii mulțimilor.”

Iisus mulțumea lucrurilor pe care Intenționa să le obțină și se gândea la ele ca și cum le-ar fi avut deja. Un lucru firesc și simplu pe care și tu îl poți face începând chiar de astăzi.

Invitația mea este aceea de a nu-ți mai nega măreția. Ești excepțional și ai puteri nebănuite. Și nu uita,

Cere și ți se va da, dar cere corect.

Cu recunoștință,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

Fără prea mare efort, poate fi observat destul de ușor un tipar al pedepsirii. Oamenii se pedepsesc pe ei înșiși în căutarea adevărului și dreptății. Însă acest tipar al pedepsirii atât de prezent în jur, nu face altceva decât să creeze un zid în fața experimentării iubirii.

Îl vezi cum se pedepsește pe omul care mănâncă o bucățică de ciocolată servită de un coleg ce își sărbătorește ziua, dar face acest gest plin de frica îngrășării, a caloriilor, dar și simțindu-se vinovat pentru plăcerea pe care ciocolata o generează prin intermediul papilelor gustative. Iar după această experiență, vine și pedepsirea în care activitatea de sală este extinsă cu 5-10 minute pentru a compensa aportul caloric.

Nu am putea noi oare să facem sport din iubire arătată nouă înșine, și nu dând curs fricii de a ne îngrășa, sau dând curs fricii conform căreia dacă trupul nu se încadrează în anumite standarde este respingător?

Îl vezi cum se pedepsește pe omul care lucrează zilnic 2, 3 sau uneori chiar 4 ore peste program. În spate poate fi frica de a nu-și putea susține familia cu cele necesare. Asta tot pentru că cineva a trasat niște standarde care ulterior au fost acceptate. Și omul simte că dacă nu este în standard, nu poate fi fericit. Când de fapt, fericirea este și va fi pentru totdeauna în interiorul nostru.

Nu am putea noi oare ca dacă este să muncim mai multe ore într-o zi, să o facem fiindcă ne simțim pătrunși și energizați de puterea infinită a iubirii, și nu din frica de a pierde un castel de nisip iluzoriu despre care credem că e generator de fericire?

Tu ești fericire și iubire. Nimeni nu îți poate lua ceea ce este deja în interiorul tău. Totul este să nu te lași păcălit de aparența faptului că pedepsindu-te te apropii de esență. Iubirea și a permite acțiunilor și gândurilor tale să plece din iubire te apropie de esență.

Și nu în ultimul rând, îl vezi cum se pedepsește pe omul care prin vorbele și gândurile asupra cărora își concentrează atenția, se înjosește spunându-și: „Nu sunt bun de nimic”, „Ce prost sunt”, „Niciodată nu îmi iese” și altele precum acestea.

Nu am putea noi oare ca prin alegere conștientă să reflectăm pe cât posibil iubire prin gândurile pe care le rulăm? Prin acest gest simplu de a ne concentra atenția pe o afirmație ce pleacă din iubire, îți arăți astfel respect și prețuire înconjurându-ne de o energie mult mai sănătoasă.

Desigur că de fiecare dată, în loc să alegem să ne pedepsim pe noi înșine și eventual și pe cei din jur, am putea ca prin gând, faptă și vorbă să alegem iubirea. Însă o astfel de alegere pare foarte dificil de făcut în condițiile în care ego-ul te învață că e nevoie să suferi și să te pedepsești pentru a avea mai apoi dreptul la o viață trăită în armonie și iubire.

Ce te invită acest articol este ca de acum încolo să te lași tot mai puțin păcălit de această credință falsă.

Ori pentru ca să nu mai cazi pe viitor la fel de des în această capcană, punctul cel mai bun de unde poți începe este relația cu tine însuți. Alege ca mai întâi să arăți compasiune, toleranță, iubire și acceptare față de tine însuți. Ulterior, asta se va extinde asupra relației cu ceilalți și în cele din urmă asupra întregii lumi. Și asta pentru că la nivel profund, tu ești întreaga lume.

Întreabă-te chiar acum care sunt ariile din viața ta în care îți pedepsești trupul sau te pedepsești pe tine însuți în vreun fel crezând că astfel tinzi spre echilibru.

Pedeapsa are drept substrat frica și nu te apropie niciodată de iubire.

Au fost luate drept exemple de pedepsire: extinderea timpului de antrenament fizic sau a lucra 10-12 ore pe zi din când în când. Aceste alegeri nu reprezintă o problemă în sine. Ce le face nocive pentru tine este situația în care ele pleacă din frică și deznădejde în loc să fie făcute din iubire și cu iubire.

Am ajuns să ne pedepsim fiindcă am fost învățați că e necesar ca mai întâi să fie greu pentru ca mai apoi să fie ușor. Când de fapt, pedeapsa nu are nimic sănătos în ea.

Modalitățile prin...