Roagă-l pe Dumnezeu să îți releve însemnătatea a ceea ce vezi. Ceea ce vezi și ceea ce percepi nu sunt unul și același lucru. De ce? Fiindcă intervin filtrele mentale. 

Privești înspre un „pix”. Nu vezi însă un „pix” ci vezi un instrument de scris, un instrument de scos ochii sau trauma copilăriei tale. Percepția diferă. Iar percepția nu este Realitate. Când Intenția este aceea de a progresa spiritual, a te concentra pe esența „lucrurilor” este esențial. Chiar și cuvântul „pix” este tot o etichetă mentală care distorsionează. 

De fapt, dacă privești înspre „ceva”, în absența oricăror etichete poți vedea ceea ce acel ceva este în esență. „Orice” care prezintă calitatea de a exista, privit fără filtre mentale, se prezintă drept Dumnezeu manifestat. 

Rugăciunea ajută. Doar roagă-l pe Dumnezeu să îți releve însemnătatea a ceea ce vezi. Fii deschis înspre a ceda percepția. Pas cu pas Adevărul se descoperă în fața ochilor tăi. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Pune-ți atenția pe ce vrei să aperi. Acolo mai ai de lucru. Impulsul de a apăra ceva apare din atașament sau aversiune. Nimic din ceea ce are existență nu necesită apărat. Tot ceea ce există este etern. Fără început. Fără sfârșit. La ce bun să aperi ceva care oricum nu poate fi distrus? Este un nonsens. Impulsul de a apăra apare numai în relație cu minciuna și falsul. Minciuna necesită într-adevăr apărată fiindcă altfel este dezvăluită. Adevărul nu necesită apărat fiindcă Adevărul este dintotdeauna fix ceea ce este. 

Niciun atașament și nicio aversiune nu este cu adevărat utilă, chiar dacă ego-ul argumentează contrariul. Atașamentul este într-adevăr foarte util pentru ego și pentru menținerea iluziei, nu pentru trăirea experiențială a Adevărului. 

Pe lângă asta, atașamentul și aversiunile te fac să suferi. Asta pentru că te îndepărtează de acceptare. Iar soluția reală pentru depășirea suferinței este acceptarea. 

Învață cum să accepți aplicând tehnica Letting go: https://cosmincimpanu.myshopify.com/products/cum-sa-aplici-tehnica-letting-go

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Întrebarea: „Există viață după moarte?” presupune că moartea ar fi o realitate. A nu mai exista nu este însă o posibilitate. A nu mai exista este doar un exercițiu de imaginație al minții. Tot ceea ce este, există dintotdeauna și va exista pentru totdeauna. 

Din fuga de suferință, ego-ul își poate imagina moartea chiar drept o soluție. Soluția pentru suferință nu este să nu mai exiști. Soluția pentru suferință este să nu mai opui rezistență și să te deschizi înspre acceptare. 

Prin urmare, răspunsul la întrebarea: „Există viață după moarte?” este acela că: „Există numai Viață. La infinit Viață. Fără început și fără sfârșit”. 

Te identifici cu ceea ce nu ești, și drept urmare îți imaginezi moartea drept posibilitate. Tot ceea ce Dumnezeu creează este etern. Prin urmare, dacă prin filtre mentale vezi ceva ce nu este etern, înseamnă că vezi ceva ce nu există. Luând nonexistența drept Realitate, suferi. 

Când îți dai voie să recunoști falsul drept fals, se face Lumină.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Iubirea nu este o calitate a lui Dumnezeu, ci este însăși esența Sa. A le da voie tuturor „lucrurilor” să fie ceea ce sunt este Iubire. Când vrei să schimbi ceea ce este, vezi imperfecțiune. Imperfecțiunea este însă un concept mental și nu are existență în Realitate. 

De un lucru fugi, de altul te atașezi. 

Ceva respingi, altceva îți dorești cu ardoare. 

Cu „ceva” te lupți, iar un „altceva” accepți. 

Toate aceste polarități întrețin zgomotul mental. Zgomotul mental te face să ratezi Liniștea care ești dintotdeauna. Liniștea este limbajul Lui Dumnezeu. 

Dacă ți-ai da voie să fii puțin atent, ai constata cum „în spatele” gândurilor există o Liniște Infinită. Iar acea Liniște este „vocea Lui Dumnezeu” și este Contextul în care întreaga Existență primește actualitate. 

Fii acea Liniște. Fiindcă oricum nu ai fost niciodată ceea ce mintea și-a imaginat, ci ești dintotdeauna Liniște. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Nimic din ceea ce vezi nu are însemnătatea pe care obișnuiești să i-o atribui. Fiecare „lucru” înseamnă ceea ce acel „lucru” este în esență. Calitatea de „a fi” a unui „lucru” este însăși însemnătatea sa. Peste acest „a fi” al fiecărui „lucru”, mintea suprapune niște straturi de impresii, judecăți, atașamente și percepții. Percepția reală a „ceva” poate interveni numai când mintea este tăcută. 

Când mintea tace, Dumnezeu poate fi recunoscut în și drept tot ceea ce este. Asta pentru că Existența însăși este Dumnezeu manifestat. Numai filtrele perceptuale blochează această conștientizare. 

Trăiești într-un film al proiecțiilor minții. Însemnătatea unui „lucru” nu este ceea ce mintea spune că înseamnă. Însemnătatea a „ceva” este conținută în însăși existența acelui „ceva”. Și tot ceea ce chiar are existență se cere recunoscut cu reverență. Fiindcă asta echivalează cu o reverență făcută în fața lui Dumnezeu însuși. 

Aplică tehnica Letting go pentru a distinge Realul de percepție: https://cosmincimpanu.myshopify.com/products/cum-sa-aplici-tehnica-letting-go

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu