„...pentru că, într-adevăr, nu mi-a păsat de medalie, adică așa am câștigat-o. [...] Așa că, tocmai pentru că nu am concurat pentru medalie, așa am reușit să o câștig” - David Popovici, campion olimpic

Un principiu energetic universal spune că primești ce vrei, atunci când nu mai insiști asupra lui. Dorește-ți obsesiv ceva și îl vei pierde. Bucură-te de proces, cedează dorința obsesivă și vei câștiga.

O dorință cedată este pe jumătate împlinită. Cu cât mai crispat faci o anumită activitate, cu atât mai mici sunt șansele de succes. Cu cât ești mai aproape de natural, de curgere, de firesc, cu atât mai mari sunt șansele de reușită.

David R. Hawkins ne spune în cartea Letting go următoarele:

<<Principala iluzie este văzută în afirmația, „Singura cale prin care voi obține ceea ce vreau este prin a mi-l dori; dacă eliberez dorința mea, nu voi obține ceea ce vreau.” De fapt, contrariul este adevărat. Dorința, și în mod special dorința foarte puternică, blochează frecvent obținerea a ceea ce vrem.>>

Alege așadar să îi cedezi orice dorință lui Dumnezeu. Fii relaxat. Bucură-te de proces. Curgi împreună cu viața. Și o să vezi cum succesul devine astfel inevitabil.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

O alegere înțeleaptă este să te pui în postura în care lași lucrurile să curgă. Cel care vrea ca lucrurile să se întâmple cum vrea el este de fiecare dată ego-ul. Când reușești să faci un pas în spate, poți recunoaște perfecțiunea chiar și acolo unde mintea vede un munte de imperfecțiuni.

Mintea are zeci de argumente împotriva cedării în fața lui Dumnezeu. Aceeași minte se luptă și cu postura curgerii întrebându-se: „Eu aș lăsa lucrurile să curgă, dar nu știu în ce direcție să le las curgă!”

Îmaginează-ți că te afli lângă un râu de munte și îi observi curgerea. Apare întrebarea: „În ce direcție să las râul să curgă?”. O astfel de întrebare ar fi un nonsens. Râul curge deja în direcția potrivită. Fix la fel se întâmplă și cu Viața. Curge deja în direcția potrivită.

Când alegi Intenția sinceră de a lăsa lucrurile să curgă o să fii din ce în ce mai surprins de perfecțiunea infinită de care ești înconjurat, dar pe care o ratai prin judecată și opunere de rezistență.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Un anumit „lucru” se poziționează într-un singur fel în cadrul Absolutului. Acest amplasament a „ceva” în cadrul Absolutului constituie o preocupare serioasă pentru discipolul spiritual dedicat.

Căutând „amplasarea” în Absolut a unui „lucru” cauți de fapt Adevărul despre acel „lucru”. Numai cu dedicare față de Adevărul care este Dumnezeu, progresul spiritual real poate interveni.

Prin imaginarea separării, este presupusă multitudinea de persoane sau indivizi. Separarea este o iluzie. Însă prin raportare la persoană, desigur că un „castravete” poate să dea alergii pentru „persoana A”, iar pentru „persoana B”, același castravete poate susține digestia. Totuși „castravetele” se poziționează într-un singur fel în cadrul Absolutului(în cadrul Întregului însuși).

Căutând de fiecare dată aliniamentul în Absolut(în Dumnezeu) a „ceva”, este ca și cum am avea o busolă care ne arată calea de urmat. Dă-ți voie să îl ai pe Dumnezeu în cuget și simțire. În acest fel, prin Intenție clară, progresul spiritual intervine. Este firesc să fie experimentate suișuri și coborâșuri. Destinația este însă una sigură atât timp cât Intenția este una clară.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Când intri în energia recunoștinței conștientizezi Iubirea. Obișnuiește-te să mulțumești și pentru ceea ce consideri „rău”. De fapt nu este niciodată „rău”. Totul este perfect și infinit armonios fix așa cum este. 

Poți mulțumi pentru ceea ce mintea etichetează drept „rău” amintindu-ți că ești dintotdeauna în grija Lui Dumnezeu. Dumnezeu nu pedepsește și nici nu dă „rău” fiindcă este Iubire Infinită. Mintea consideră unele experiențe ca fiind „rele” doar fiindcă nu are perspectiva de ansamblu. 

Etichetarea de „rău” este rezultată din limitare. Progresul spiritual intervine prin depășirea limitărilor false de tot felul. Mintea ajunge să spună despre un eveniment că este „rău” doar fiindcă aceeași minte opune rezistență. Opunerea de rezistență se cere cedată. Odată cu asta, splendoarea și măreția infinită ale Lui Dumnezeu sunt dezvăluite. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

„Dumnezeu este infinit?” Dacă răspunzi cu „da!” la această întrebare, înseamnă că nu există niciun „loc” înspre care să poți arăta și Dumnezeu să nu fie acolo. Dacă Dumnezeu nu ar fi într-un „loc” înspre care poți arăta, înseamnă că nu mai este infinit.

Dacă Dumnezeu este infinit, atunci El este în orice „loc” înspre care ai putea să indici acum. De asemenea este în orice situație, eveniment, persoană sau gând. Dumnezeu este și „în tine” și peste tot „în afara ta”. Totul se petrece pur și simplu în Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu este atotcuprinzător fiind infinit.

Dacă la întrebarea: „Dumnezeu este infinit?” răspunzi cu „nu!”, aceasta este pur și simplu o eroare. Dumnezeu nu este limitat, iar spiritualitatea în general nu se ocupă cu limitarea ci cu Infinitul și cu Absolutul.

Fiindcă Dumnezeu este infinit, te poți deschide chiar acum înspre a-l recunoaște în inima ta. Te poți deschide chiar acum înspre a-i simți prezența. Și îți poți aminti prin experiență faptul că ești în deplină siguranță și învăluit de Iubirea Lui Infinită.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu