Observă autocritica. De fiecare dată când te critici este ca și cum l-ai nega pe Dumnezeu. Dumnezeu este peste tot și prin urmare este și în tine. Fiind în tine, de fiecare dată când te critici, îl critici pe Dumnezeu. Conștientizând asta, poți alege Intenția curată de a opri criticile pe care ți le adresezi ție însuți. 

Surprinzător poate fi faptul că Intenționezi sincer să nu te mai critici, dar gândurile din minte o să reflecte critică în continuare. Nu e nicio problemă. Nu faci nimic greșit dacă se întâmplă asta. Mintea este un mecanism automat. Alegerea Intenției într-o anumită direcție nu stopează automat gândurile. Mintea are inerție. Imaginează-ți că mergi cu mașina și accelerezi puternic. Mai apoi iei piciorul de pe pedală. Mașina nu se oprește instant. Fix la fel e și cu mintea. 

Tot ce ai de făcut este să alegi sincer Intenția de a nu te mai critica. Mai apoi, doar observă mecanismele mentale și amintește-ți că acele gânduri nu sunt „ale tale”, ci pur și simplu sunt. Dacă apar și emoții în asociere cu acele gânduri, acceptă-le și dă-le voie să curgă spre evaporare. Când inerția și-a terminat treaba, mecanismul mental al autocriticii se oprește. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Te simți vinovat. Prin vinovăție ai produs necesitatea vindecării. Ți-ai negat nevinovăția și astfel ai ajuns să experimentezi ceea ce numești boală. Vinovăția te îndepărtează de Adevărata Natură. 

Propozițiile pe care le citești acum sunt o invitație de a te debarasa de vinovăție recunoscând-o ca fiind ceva fals. Odată debarasată vinovăția, vindecarea intervine ca un dar din partea Lui Dumnezeu. Practic îl blochezi pe Dumnezeu din a-ți dărui vindecarea simțindu-te vinovat. 

Poți să recunoști vinovăția ca inutilă. Numai ego-ul vede vina ca utilă argumentând: „Dacă mă simt vinovat pot să evit greșelile trecutului”. Adevărul este că poți să alegi acum Adevărul și implicit să eviți greșelile trecutului și fără a te simți vinovat. Singura utilitatea a vinovăției este boala. Însă boala nu este cu adevărat utilă. 

Atât vindecarea emoțională cât și cea trupească implică necesitatea cedării vinovăției. Amintește-ți că Dumnezeu nu te condamnă și prin urmare poți să nu o mai faci nici tu. Amintește-ți că singura ta voie poate să fie voia Lui. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Cum ar fi să interacționezi cu „ceilalți” fără așteptări? Cum ar fi să te pui în serviciul celorlalți cu ceea ce te pricepi tu să faci, dar într-un mod necondiționat? Doar imaginându-ți asta sunt șanse să simți deja eliberare. Asta pentru că postura este eliberatoare. 

Necondiționarea și cedarea așteptărilor nu înseamnă utopie. Firescul lumii nu se cere negat. De exemplu, poți să adopți o postură a necondiționării fără să refuzi banii. Niște bani vor veni. Mecanismul este deja automatizat în societate. Dar postura din care faci ceea ce faci poate fi cu adevărat necondiționată. Iar în asta constă libertatea. 

Poți fi liber chiar acum. Fiindcă în esență ești deja liber. Te imaginezi constrâns și limitat. Condiționările și așteptările sunt „bune” doar pentru a genera suferință. Cedează pe rând fiecare așteptare și bucură-te de viață!

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu 

Nu poți alege ce emoție simți. Emoția pe care o simți reflectă poziționarea ta actuală. Ești deja poziționat mental într-un fel anume. Când poziționarea mentală se schimbă, emoțiile se schimbă. Emoțiile sunt tot energie mentală. Emoția este acumulare de gânduri. 

În absența oricărei poziționări de orice fel, orice emoție dispare. Când orice emoție dispare nu rămâne un vid. În absența oricăror poziționări poate fi descoperită Iubirea. Ceea ce numim Iubire nu este o emoție. Iubirea este Dumnezeu manifestat drept Viață. 

Ai ales deja ce etichetezi drept urât și ce etichetezi drept frumos, ce consideri bun și ce consideri rău, dorit/nedorit, plăcut/neplăcut și lista continuă aproape la infinit. Emoțiile apar din felul în care te poziționezi. Nicio situație nu conține emoții direct în ea. Emoția este rezultatul percepției. 

Poți alege atașamentul de alte gânduri și asta va conduce la schimbarea emoțiilor. Poți alege să cedezi atașamentul de orice gând, iar asta conduce la descoperirea Iubirii. Orice ai alege, emoțiile nu se cer suprimate sau ascunse, ci trăite conștient și observate.