„Dumnezeu este infinit?” Dacă răspunzi cu „da!” la această întrebare, înseamnă că nu există niciun „loc” înspre care să poți arăta și Dumnezeu să nu fie acolo. Dacă Dumnezeu nu ar fi într-un „loc” înspre care poți arăta, înseamnă că nu mai este infinit.

Dacă Dumnezeu este infinit, atunci El este în orice „loc” înspre care ai putea să indici acum. De asemenea este în orice situație, eveniment, persoană sau gând. Dumnezeu este și „în tine” și peste tot „în afara ta”. Totul se petrece pur și simplu în Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu este atotcuprinzător fiind infinit.

Dacă la întrebarea: „Dumnezeu este infinit?” răspunzi cu „nu!”, aceasta este pur și simplu o eroare. Dumnezeu nu este limitat, iar spiritualitatea în general nu se ocupă cu limitarea ci cu Infinitul și cu Absolutul.

Fiindcă Dumnezeu este infinit, te poți deschide chiar acum înspre a-l recunoaște în inima ta. Te poți deschide chiar acum înspre a-i simți prezența. Și îți poți aminti prin experiență faptul că ești în deplină siguranță și învăluit de Iubirea Lui Infinită.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Frica este o experiență umană firească. Recunoscându-i firescul, fără a o nega, discipolul spiritual este invitat să treacă dincolo de frică. Calea este de fiecare dată Iubirea.

Ego-ul se folosește de frică pentru un fals sentiment de siguranță. Mintea își imaginează că trăind frică, acea frică ne ajută să fim mai în siguranță fiindcă ni se semnalează pericolele. Este util să îți amintești că toată siguranța de care ai nevoie este deja dăruită de către Dumnezeu.

Mai apoi, fără a suprima frica, ci trăind-o, îți poți aminti că:

1. Orice frică este falsă. Totul este infinit armonios și perfect indiferent de varianta care se actualizează.

2. Orice frică poate fi cedată Lui Dumnezeu să facă El ce consideră de cuviință cu ea.

Informațiile expuse prezintă utilitate. Cheia este în cazul fricii, ca și în cazul oricărei alte emoții, trăitul acelei emoții spre evaporare. Suprimarea sau ignorarea conduc la acumulare de presiune inutilă. Conștientizarea și cedarea fluidizează emoția. Ulterior emoția își urmează cursul firesc. Când a plecat, îți amintești că ești dintotdeauna Pace.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Îi poți ceda totul și orice Lui Dumnezeu. Prin dedicare și Intenție, aceasta poate fi singura practică spirituală de care ai nevoie. Pur și simplu, orice "lucru" se cere cedat Lui Dumnezeu. 

Când orice este cedat, te recunoști drept TOTUL. Viața însăși se cere cedată Lui Dumnezeu. Tot "cedând", poți ajunge în punctul în care să conștientizezi că nu este nimic de cedat. Totul este. Și totul este o manifestare a Lui Dumnezeu. Până la această conștientizare, fiecare preferință personală, emoție, persoană sau situație se cer cedate lui Dumnezeu.

Intenția și nu neapărat vorbele: "Facă-se Voia Ta" constituie practică spirituală simplă și eficientă. Față de energia care se prezintă chiar acum nu e necesar să manifești nici atașament nici aversiune. Orice apare în viață ta doar observă și cedează. Aceasta este calea simplă spre a conștientiza și aminti că dintotdeauna EȘTI. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Dumnezeu este Adevărul. Adevărul este sinonim cu Viața, Iubirea sau Conștiința. Adevărul se cere a fi punctul central de interes pentru omul care alege conștient să progreseze spiritual. Uneori, progresul spiritual intervine spontan în prezența Adevărului.

Dedicarea față de Adevăr este dedicare față de Dumnezeu. Iar ca o consecință a acestei dedicări, progresul spiritual real este primit în dar.

Tolstoi a spus: „Adevărul, ca şi aurul, nu se obţine prin cultivarea lui, ci prin curăţarea de tot ce nu este aur.”

Aurul nu poate fi produs. Aurul este. Fix la fel, Adevărul nu poate fi produs. Adevărul este. Ca și aurul, Adevărul se cere descoperit prin îndepărtarea balastului. De fiecare dată când cedezi Lui Dumnezeu un atașament iluzoriu, ești de fapt mai aproape de Adevăr și Lumină.

Cedează identificarea cu tot ceea ce nu ești, pentru a descoperi Adevărul care ești dintotdeauna.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu

Alege un obiect material. Orice obiect ai ales este efemer. Nimic material nu poate persista la infinit în forma în care se află acum. De aceea, absolut totul se cere cedat în cele din urmă Lui Dumnezeu.

Numai ceea ce ești tu cu adevărat este Eternul Neschimbat. Conștientizând efemeritatea trupului fizic și a tuturor obiectelor materiale, poți alege calea pașnică a non-atașamentului.

Păcăleala în care te lași prins este aceea de a te atașa de efemer. Mai apoi, când efemerul își schimbă forma, experimentezi suferință. Suferința apare fiindcă, în loc să trăiești ceea ce este așa cum este, te atașezi de o formă specifică. Și ai vrea ca acea formă specifică să persiste la infinit. Când forma se schimbă, vrei să nu se schimbe. Una din definițiile suferinței este aceea că lucrurile stau cum stau, iar tu vrei ca lucrurile să stea altfel decât stau. Amintește-ți că este în puterea ta să accepți. Este în puterea ta să te cedezi pe tine însuți și întreaga viață Lui Dumnezeu.

Viața are un curs firesc al ei. Acceptă această curgere drept un firesc dăruit de către Dumnezeu și cedează atașamentul. Prin fiecare atașament cedat, faci încă un pas în depășirea suferinței.

Dacă îți spui: „Aș face-o, dar nu știu cum”, dă-ți voie să înveți din cartea „Cum să aplici tehnica Letting go”:

https://cosmincimpanu.myshopify.com/products/cum-sa-aplici-tehnica-letting-go

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu