Percepție distorsionată

Când îți este frică vezi ceva ce nu este acolo. Dacă ai vedea ce este acolo, l-ai vedea pe Dumnezeu. Dumnezeu fiind Iubire infinită ai recunoaște această Iubire și nu ți-ar fi frică. Iubirea nu induce frică. Așa cum este în natura soarelui să emită lumină, la fel este în natura lui Dumnezeu să emită Iubire. Soarele nu poate emite întuneric. Nici Dumnezeu nu poate emite frică. 

Dar în ce fel atunci când îți este frică vezi ceva ce nu este acolo? 

Ca să răspund clar la întrebare, îți propun un exercițiu. Alege un obiect pe care să îl privești acum câteva secunde. De fapt, privești deja înspre un obiect pentru că probabil citești aceste rânduri pe un dispozitiv electronic. 

Acum imaginează-ți că îți dau niște ochelari care au lentile speciale colorate în albastru. Dacă te uiți spre acest text prin lentilele ochelarilor o să vezi dispozitivul și textul acesta în nuanțe de albastru. Asta înseamnă că el este albastru? Nu. Înseamnă că felul în care sunt colorate lentilele distorsionează percepția. 

Cu alte cuvinte, când îți este frică experimentezi o percepție distorsionată. 

Tu ești chiar acum învăluit de Iubirea Infinită a Lui Dumnezeu, dar percepi că ești văduvit de această Iubire. 

Tu ești dintotdeauna în siguranță, dar percepi atac. 

Tu ești dintotdeauna etern și nemuritor, dar te percepi limitat și muritor. 

Corectează eroarea, adică dă ochelarii jos, și dă-ți voie să îl vezi pe Dumnezeu în tot și în toate. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin