Cele 2 componente ale iertării

Iertarea are două componente: 

1. Să înțelegi teoretic că nimeni nu ți-a greșit cu ceva vreodată.
2. Să procesezi conștient încărcătura emoțională asociată neiertării și să îi dai drumul. 

Legat de 1), ești invitat să accepți că tot ceea ce este, este îngăduit de Dumnezeu, iar Dumnezeu este iubire. Pentru ca un potențial să devină actual, a fost necesar ca întreg universul cu toate variabilele lui să conveargă spre acel potențial. Asta face potențialul perfect spre a fi experimentat. Există uneori și componente karmice asociate trăirii acelor situații despre care îți este greu să accepți că ar fi perfecte. Rareori oamenii acționează țintit ca să îți facă ție rău. De cele mai multe ori, aparentul „rău” este făcut din inconștiență. 

Legat de 2), este esențial să nu te oprești la 1). Ba chiar, dacă ar fi să faci un singur lucru dintre cele două puncte, recomandat ar fi să îl faci doar pe 2). 

2)-ul doar devine mai greu dacă nu există și înțelegerea teoretică. Dar aplicarea punctului 1) vine cu extrem de puțină iertare reală. Una este să știi cum se bea apă, și alta este să bei apă. Una este să știi de ce ar trebui să ierți, și alta chiar să ierți. 

Combină 1) cu 2) și iartă. A nu ierta, nu este de folos nimănui. Și nu îți este de folos în primul rând ție însuți.

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin