Rigiditate vs. Curgere

Când te agăți cu rigiditate de ceva te predispui suferinței. Când le dai voie lucrurilor să fie ceea ce lucrurile sunt, fără atașament, te predispui păcii. 

Este esențial să fii sincer cu tine însuți. Poți astfel recunoaște de ce anume te agăți cu rigiditate. Mai apoi este nevoie să fii sincer cu privire la motivele pentru care ții atât de strâns de ceva. Indiciul este acela că nu ții strâns de ceva pentru că aperi Adevărul. Cel mai probabil te minți spunându-ți că menținând un atașament aperi Adevărul. Cum ar putea un atașament, care este bazat pe falsitate, să apere Adevărul care nu are nevoie de apărare? 

Când ții rigid de ceva, de fapt o faci pentru că extragi niște siguranță de acolo. Senzația de familiaritate asociată poziției tale fixe îți dă iluzia siguranței. Se mai poate să ții rigid de ceva fiindcă vrei să extragi niște plăcere din comparația cu ceilalți. Este plăcerea derivată din: „Eu știu și sunt și sigur, iar el nu știe”.

Rigiditatea se cere recunoscută treptat ca fiind o păcăleală. Observarea și contemplarea sunt un proces continuu prin care conștientizezi punctele în care ești rigid acum și le dai voie să se fluidizeze. O postură fluidă și non-atașată te conduce la depășirea suferinței. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin