Non-acțiune

„Din ce în ce mai puțin trebuie să forțezi lucrurile până când în cele din urmă ajungi la non-acțiune. Când nimic nu este făcut, nimic nu rămâne nefăcut.” - Tao Te Ching

Depinde de familiarizarea ta cu texte spirituale diverse, depinde de familiarizarea ta cu diverse filosofii și curente filosofice. În funcție de cât de familiarizat ești sau nu cu aceste abordări care există în lume, s-ar putea să simți: „Wow ce chestie interesantă!” sau să zici: „Ce prostie e și asta?!” 

Există un spectru larg de reacții la un citat precum acesta. Interpretarea pe care eu o să o propun se află în strânsă legătură cu progresul spiritual și cum anume aplicăm înțelepciunea spirituală în viețile noastre de zi cu zi. 

Dacă mă urmărești de mai mult timp știi că ideea aceasta de a nu forța lucrurile apare în mod repetat în ceea ce eu spun și transmit. Pentru că viața este curgere și numai și numai ego-ul este cel care vrea să forțeze lucrurile într-o anumită direcție. Numai ego-ul vrea ca lucrurile să stea așa cum el vrea, drept separare. Ego-ul ar vrea ca lucrurile să stea cum vrea el și nu prea este dispus ego-ul să se deschidă înspre a spune „Facă-se Voia Ta, accept, Doamne, curgerea evenimentelor așa cum evenimentele curg”. Însă începutul acestui citat îți spune că e vorba de un proces în care prin încredere în Dumnezeu, prin încredere în curgerea și fluxul vieții însăși, reușești să ajungi într-un punct în care nu mai forțezi lucrurile. Și în momentul în care nu le mai forțezi, atunci o să constați cum ele de fapt se petrec, și se petrec mult mai ușor și armonios decât s-ar fi petrecut atunci când le forțai. 

Ce înseamnă că în cele din urmă ajungi la non-acțiune? Înseamnă că nu te mai identifici cu acțiunea. În acest moment sunt șanse foarte mari să fii foarte prins în „eu fac”. Asta nu este altceva decât atașament de ceea ce numim acțiune. Dacă progresul spiritual este intenția ta, îți recomand să practici treptat o cedare a identificării cu acțiunea. Să accepți inițial că mai degrabă acțiunile se petrec.

Să devii conștient în diverse momente din viața ta când apare impulsul de a spune „eu am făcut”. Să-ți amintești că de fapt ceva pur și simplu s-a petrecut, un potențial a devenit actual și atunci ajungi ca tu, drept ego, să nu faci nimic.

Atunci când nu te mai identifici cu acțiunea, când nu mai spui că „eu am făcut”, nimic nu rămâne nefăcut.

Senzația că ceva a rămas nefăcut este una care este în strânsă asociere cu „eu fac”.

Și atunci, făcându-ți planuri, știi că tu ai planificat A, B, C, D și din astea n-ai făcut decât A și B iar C și D au rămas nefăcute. De fapt n-au rămas nefăcute. De fapt s-a făcut tot ceea ce era infinit armonios și perfect să fie făcut. Așadar, din ce în ce mai puțin trebuie să forțezi lucrurile până când în cele din urmă ajungi la non-acțiune. „Când nimic nu este făcut, nimic nu rămâne nefăcut.”

Video integral AICI. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin