Frica vine din exerciții de imaginație

Când experimentezi frică, îți e frică de un exercițiu de imaginație. Celebra luptă cu morile de vânt. Dacă observi cu atenție, îți poți da ușor seama că niciodată nu îți e frică de ceea ce experimentezi chiar acum. De fiecare dată frica are legătură cu „o fi” și cu „o păți”. Frica este ancorată într-un viitor imaginat. 

Peste această observație, când mai este adăugată încă una, omul poate să dea drumul fricilor mult mai ușor. Numai că, dacă prima observație este evidentă, a doua stârnește o imensă opunere de rezistență din mentalul colectiv. A doua observație este: „Nu tot ce îți imaginezi se poate întâmpla”. 

Tu îți poți imagina în acest moment că te-ai putea transforma într-un elefant sau într-o broască. De altfel, așa te-au educat basmele. Totuși basmele chiar asta sunt, basme. Faptul că tu îți poți imagina că te-ai putea transforma într-un elefant, nu înseamnă neapărat că acest exercițiu de imaginație este și ceva care chiar se poate întâmpla. 

Același lucru este valabil și pentru orice alte exerciții de imaginație. Îți poți imagina lucruri care se vor materializa, dar îți poți imagina și lucruri care nu se pot materializa fiindcă nu există ca potențiale. 

Concluzionând, ce legătură are asta cu frica? Păi dacă accepți că frica are legătură cu exercițiile de imaginație și că multe exerciții de imaginație nici măcar nu se pot întâmpla, te liniștești. Îți dai voie să trăiești prezentul și le dai astfel voie fricilor să plece. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin