Spiritualitatea obosește. La început.

Întrebare: „Încerc să fiu prezent, să nu mai judec, să cedez atașamente. Dar cu cât muncesc mai mult la mine, cu atât mă simt mai obosit. Spiritualitatea asta nu ar trebui să mă facă să mă simt tot mai ușor?”

Răspuns: Haide să comparăm lucrul spiritual cu lucrul la sala de antrenamente. Este ca și cum te-ai întreba: „Cu cât fac sală mai mult, cu atât obosesc mai tare. Nu ar trebui să simt că obosesc mai puțin?”

Ei bine, pe termen lung, mersul la sală, te va face să urci mai ușor pe munte. Dar pe termen scurt, când ești în sală și depui efort, asta se simte ca un calvar. 

Prin urmare, un aspect este cel legat de temporizare. Continuă să lucrezi și judecă impactul pe termen lung. Sau, dacă este posibil, renunță la a mai judeca impactul și doar încrede-te în proces. 

Pentru lucrul spiritual specific, mai există un aspect. De multe ori atunci când practicantul spiritual cere iubire, primește drept experiență ceea ce pare „opus al iubirii” tocmai pentru a putea rezolva conflictul. La fel și pentru pace și pentru toate celelalte caracteristici pozitive. 

Atunci când vrei să cureți geamul ca să vezi lumina soarelui, când îți îndrepți atenția spre geam, inițial vezi murdăria. Mai apoi, odată curățată murdăria se ajunge și la a te bucura de lumina soarelui. 

Cu răbdare și încredere proces îți doresc succes la a practica!

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin