Scenarită

Mintea rulează în permanență scenarii. Urmează să faci niște analize de sânge, gândurile spun: „Ce mă fac dacă ies rele?”. Urmează să plece copilul în excursie, gândurile spun: „Dacă face accident?”. Urmează să cumperi o mașină la mâna a doua, gândurile spun: „Dacă are niște defecte ascunse?”. 

Am oferit niște exemple ca să înțelegi la ce mă refer. De obicei pentru fiecare situație în parte, mintea nu rulează un singur scenariu, ci mai multe. Mintea este plină de: „Dacă o fi…” și „Dacă o păți…”. 

Foarte mulți oameni caută în mod real să rezolve această problemă a rulării scenariilor mentale. Foarte multe din așa-zisele soluții eșuează. Și asta pentru că multe din soluții încearcă să opereze pe nivelul problemei. 

De exemplu, o soluție care nu funcționează, dar este populară, este combaterea acestor gânduri care propun scenarii cu alte gânduri de „vibrație înaltă”. Câtă vreme o să încerci să rezolvi gândurile cu alte gânduri, doar adaugi problemei în loc să o rezolvi în mod real. 

Prin urmare, care e soluția? 

Soluția este să înțelegi cum funcționează mintea și ce anume alimentează propunerea de scenarii. Nu există un singur combustibil pentru scenarită, dar un combustibil este dorința de control. Fiindcă îți dorești control și fiindcă presupui că poți avea control, mintea rulează scenarii. Presupui că poți controla apariția unui scenariu și nu a altuia. 

Nu îți mai dori control și nu mai presupune despre control că este ceva ce poți avea și scenariile se reduc mult în putere, periodicitate și intensitate. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin