Principiul conducător

Principiul conducător de bază în depășirea suferinței de orice fel este următorul: „Nimic din ceea ce este nu îți provoacă suferință. Suferința apare din judecata ta cu privire la ceea ce este și din opunerea de rezistență față de ceea ce este.”

Acest lucru poate fi mai întâi acceptat logic. Mai apoi, dacă logic nu există împotriviri, totul este să îți amintești asta când suferi. 

După ce ți-ai amintit principiul conducător, te poți întreba: „Cum este configurată Existența însăși în această situație?”. Îți propui, cu alte cuvinte, să faci o observare obiectivă a ceea ce este. În timp ce știi că nimic din ceea ce este nu te poate face să suferi. 

Mai apoi, după ce ai luat la cunoștință această „bucățică” de Existență, poți trece la următoarea întrebare: „Ce anume judec cu privire la această <<bucățică>> de Existență?”. Odată identificată judecata, se cere cedată. 

Mai apoi, următoarea și ultima întrebare: „Căror aspecte din această <<bucățică>> de Existență le opun rezistență?”. Odată identificată opunerea de rezistență, o cedezi și pe aceasta. 

Când procesul descris s-a încheiat, ai depășit suferința. Pașii sunt aplicabili la absolut orice situație. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin