Mintea există; nu și tot ce își imaginează ea

O idee falsă, dar intens circulată în mediile spirituale zice așa: „Mintea nu există”. La această concluzie falsă se ajunge când ego-ul se străduiește să înțeleagă nondualitatea. Nondualitatea nu este ceva de înțeles. Numai trăirea nondualității prin mintea care se află în pace, conduce la adevărata înțelegere. Adevărată înțelegere care nu este mentală, ci pleacă din „a fi”. 

Cum stau lucrurile de fapt cu mintea? În termeni de Existență, dacă ceva există acum, nu poate să nu mai existe. Existența nu se transformă niciodată în non-existență. Nici non-existența nu se transformă în Existență. Gândurile fac parte din Existență, deci sunt și acum și nu a existat niciun moment în care gândurile să nu existe. 

Prin non-atașament și cedare, mintea devine însă din ce în ce mai tăcută. Asta nu înseamnă că gândurile au existat și nu mai există. Gândurile există la fel în continuare, dar nu mai sunt active. Nu se mai „mișcă”. Efectul asupra minții al non-atașamentului și al cedării este cel de liniștire. Iar în liniștea minții, Adevărata Identitate poate fi amintită. Desigur că mintea își imaginează multe lucruri care chiar nu există. Iar a face diferența între Existență și non-existență este esența spiritualității. Mintea, drept cumul al gândurilor, face parte din Existență. Multe din lucrurile pe care mintea și le imaginează, nu fac parte din Existență. A te antrena să faci diferența între cele două este de fapt munca spirituală.