Mânia

Mânia îți aduce un mai mare deserviciu decât situația pentru care te-ai mâniat. Să zicem că simți despre o anumită situație că nu decurge cum vrei tu. Drept urmare te mânii. Dacă ești cinstit față de tine însuți descoperi că felul în care te încurcă situația careia îi atribui eticheta „neplăcută” este nesemnificativ raportat cu felul în care te încurcă mânia. 

Măcar situația te încurcă în aria specifică situației. Dar odată ce devii mânios, mânia te încurcă peste tot în restul ariilor fiindcă o porți cu tine și induce perturbare. 

Nu cred că este greu să ne punem de acord asupra faptului că a te mânia nu te ajută. Poți să ai dreptate în mânia ta, poți să nu ai dreptate, mânia tot nu te ajută. 

Totuși dacă îți propui pur și simplu: „Hai să nu mă mai enervez”, o să vezi că în practică nu iese. Pentru că mânia apare conform unor gânduri de care ești atașat și ca rezultat al unor mecanisme energetice automate și asupra cărora nu ai control. 

Poți totuși să îți antrenezi abilitatea de a procesa conștient emoțiile atunci când apar. Și tot antrenându-te în acest tip de practică o să poți ceda mai ușor mânia după ce ai luat-o în brațe. Iar dacă insiști cu practica, se dezasamblează inclusiv mecanismul automat care acum conduce la mânie. Și mânia în sine o să apară tot mai rar. Astfel îți poți da voie să experimentezi postura ta naturală care este una a curgerii. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin