Mândria

Mândria întărește ego-ul. Progresul spiritual real intervine prin recunoașterea ego-ului drept iluzie. A te compara cu ceilalți și a te vedea superior lor în cunoaștere spirituală este o eroare.

Mândria tinde să intervină prin automatism mental. De aceea, dinamica merită observată și cedată. Sensul profund al spiritualității este tocmai amintirea Unității Absolute și nu întărirea unei prăpastii între un „eu” imaginat și „ceilalți”, imaginați la rândul lor.

De fiecare dată când stoarcem plăcere din mândrie, ne îndepărtăm de posibilitatea de a trăi beatitudinea reală derivată din Iubire.

Mândria chiar vine cu o brumă de plăcere temporară, însă afacerea este una în care ne lăsăm păcăliți de automatismele mentale. Simțim o brumă de plăcere stoarsă din mândrie, dar este ca și cum am făcut încă un pas îndepărtându-ne de Iubire.

Iubirea este dintotdeauna prezentă drept calitate indestructibilă a lui Dumnezeu. Observă și cedează mândria, iar asta deschide porțile spre conștientizarea faptului că dintotdeauna ești învăluit de Iubire, fiind de fapt chiar Iubirea însăși.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu