Locul de parcare și „Voia Lui”

Ne întorceam sâmbătă seara înapoi în Iași după o scurtă vizită în Republica Moldova. La întoarcere am așteptat 2 ore și 10 minute în vamă.

Ne apropiam acum de casă. Oana zice: „Doamne ajută să găsim loc de parcare aproape de casă”. Eu zic: „Doamne ajută să găsim loc de parcare unde știe El că e cel mai potrivit loc de parcare acum”. 

Ajungem în cele din urmă și găsim loc foarte aproape de intrarea în bloc. Eu zic: „Păi și acum de unde știm pe cine a ascultat Dumnezeu?”. Oana zice: „Pe mine, că eu i-am spus specific ce vreau”. 

Eu nu sunt atât de convins. Dacă de fapt m-a ascultat pe mine?! Tu cel care citești, ce zici? 

Acum, încheind povestea, am împărtășit cu tine câteva secunde din ceea ce nu povestesc de obicei. Și anume „întâmplări personale”. Cursul evenimentelor și dialogul este fix cum a decurs, dar nu vreau să crezi că într-adevăr aș avea vreo nedumerire cu privire la: „Pe cine a ascultat Dumnezeu, pe ea sau pe mine?!”. 😂 Postarea este făcută și cu spirit de glumă. Și replica i-am adresat-o Oanei în cadrul conversației tot în spirit de glumă. 

Una din cele mai bune decizii pe care le-am experimentat acum mulți ani a fost să renunț la a-mi mai seta obiective la început de an. Singura Intenție de care mă strădui să mă țin este: „Facă-se Voia Ta Doamne pentru că nu am altă voie decât a Ta”. Și asta e suficient. 

Un mare catalizator pentru progres spiritual este să îți cedezi viața la modul cel mai total și deplin posibil lui Dumnezeu. Să nu mai vrei să fie cum vrei tu, ci să vrei să fie cum vrea El. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin