Iertarea nu e un moment. E un lan de prășit.

Am iertat pe cineva care m-a rănit profund. Dar gândul la ce a făcut tot revine. Înseamnă că n-am iertat cu adevărat?

Dacă mintea încă zboară activ înspre subiectul respectiv înseamnă că evenimentul încă generează o „diferență de presiune” în minte. 

„Diferența de presiune” este o alegorie la care apelez eu pentru a explica de ce este agitație în minte. Știm din știință că diferența de presiune atmosferică este motorul principal din spatele formării vântului. Vântul nu este altceva decât aerul care se deplasează din zonele cu presiune ridicată către cele cu presiune scăzută. 

Tot la fel, „vântul mental”, adică agitația de gânduri pe un anumit subiect este formată din gânduri care se deplasează din zonele unde nu există presiune, spre zonele unde există „apăsare” în minte. 

Așadar, revenind la întrebarea inițială, dacă gândul la ce a făcut acea persoană tot revine înseamnă că încă mai există măcar niște reziduuri ale neiertării acolo. 

Totuși, faptul că există reziduuri nu înseamnă neapărat că nu faci tu ceva bine. Procesul de iertare poate fi corect executat, dar totuși să mai fie încă niște energie care se cere procesată. 

Imaginează-ți un muncitor care prășește un lan cu porumb. După o zi de muncă, încă mai are treabă și pe a doua zi. Asta pentru că lanul e mare, nu fiindcă nu a prășit el bine astăzi. 

Totuși recomandarea ar fi să cauți o cale să validezi și eficiența metodei. Dacă însă despre o metodă îți este 100% clar că funcționează, doar aplic-o. Până la urmă, orice zonă solidificată din minte prin neiertare, poate fi detensionată prin intenția iertării și observare conștientă. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin