Emoția și manifestarea

Emoția este prea puțin implicată în actualizarea unui potențial. Crezând altceva te-ai lăsat păcălit. Există o infinitate de variabile în cadrul Absolutului Sinelui care converg spre actualizarea unui potențial. Crezând că o emoție are o putere mai mare decât infinitatea de variabile din cadrul Sinelui este doar o aroganță a ego-ului. 

Mai apoi, un potențial devine actual spontan, impersonal și autonom. Nu există niciun „eu”/persoană care face și drege. Pe cale de consecință nu există nici „eu”/persoană care „creează”, atrage sau manifestă. Tot ceea ce există, există dintotdeauna și va exista pentru totdeauna. Nonexistența nu există. Nonexistența poate fi doar imaginată și luată drept Realitate. A crede în „eu manifest” este o altă aroganță a ego-ului. 

Ceea ce „creezi” prin gânduri și emoții este o distorsionare a percepției cu privire la ceea ce vezi. Este ca și cum vezi lumea printr-o pereche de ochelari cu lentile roz, sau o pereche de ochelari cu lentile negre sau o alta cu lentile albastre. Progresul spiritual nu intervine prin schimbarea lentilelor. Progresul spiritual intervine prin a da jos orice pereche de ochelari. 

Orice emoție care apare, apare ca să fie trăită și procesată conștient. Și terapia începe să se prindă de asta când îți spune: „trăiește-ți emoțiile!”. Dacă emoțiile nu sunt trăite asta contribuie numai la distorsionări de percepție, boală și suferință. De aceea, a-ți trăi conștient emoțiile este esențial. Mare parte din povestea cu „tu manifești” este un basm. Investighează puțin acest basm întrebându-te: „Care <<tu>> manifești?”. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu