Cedare

Cedează-i și „asta” lui Dumnezeu. Și „cealaltă”. Până când nu mai rămâne nimic de cedat. Cedează-ți în cele din urmă viața, la modul cel mai total și deplin posibil lui Dumnezeu. Oprește-te din a te mai agăța de lucruri, concepte, emoții sau orice alt tip de energie. Agățarea conduce la identificare și suferință. Agățarea întărește iluzia posesivității și iluzia lui „al meu”.

Poți să trăiești dându-le drumul.

Cui? Tuturor.

De ce? Fără vreun motiv anume. Însă dându-le drumul te simți din ce în ce mai ușor, trăiești libertatea autentică, observi cum viața nu este numai suferință așa cum considerai inițial. Și în cele din urmă, cu voia lui Dumnezeu, poate intervine și reamintirea Adevăratei Identități.

Iar în tot acest parcurs, smerenia este o cheie importantă. Fiindcă altfel o să apară mândria afirmând „eu fac” și „eu dreg”. Mândria este suficientă pentru ca cineva care a avansat destul de mult pe cale să decadă.

A-i ceda totul și orice lui Dumnezeu este pur și simplu o alegere.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu