Ce este și ce nu este „acceptarea”

Acceptarea NU este:

- a sta într-o relație de cuplu abuzivă.

- a sta pur și simplu degeaba fără să faci nimic.

- a ignora ceea ce etichetezi drept „negativ”.

- a te „automartiriza” lăsându-i pe ceilalți să te facă preș.

- a te complace.

- a lenevi.

- a fugi de asumarea responsabilității.

- a considera că totul este numai soartă și predestinare.

Acceptarea este:

- a avea curajul să nu mai fugi de tine însuți.

- a renunța la suprimare și reprimare.

- a nu te mai lupta cu ceea ce este, dar în termeni de Intenție, nu neapărat de acțiuni.

- a trăi toate emoțiile așa cum apar, fără a mai fugi de ele.

- a recunoaște toate dimensiunile a ceea ce ești, fără mai nega acele dimensiuni despre care spui că nu îți plac.

- a renunța la rigiditate și poziții fixe.

- a curge împreună cu Viața și al său curs firesc.

- a fi tolerant și nonjudecativ.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu